Am mentionat des pe blog ca unul dintre motivele pentru care am lansat ralucaharabagiu.com se datoreaza oamenilor faini pe care ii cunosc fie personal, fie din spatiul online. Sunt o cautatoare avida de povesti, de frumos, si cred mult in vorba aia cu ‘always aspire to inspire’.

Una dintre femeile pe care le admir este Andreea Mira, drept care indraznesc sa sper ca interviul pe care l-am realizat impreuna va deveni o sursa de inspiratie si pentru tine. 🙂

R: Andreea, spune-mi, te rog, cand ti-ai dat seama ca esti pasionata de fotografie, dar si ca ai un talent nativ in aceasta directie?

Andreea: Poate pare un cliseu, dar mi-a placut sa fotografiez de cand eram mica. Pe la 13 ani, am inceput sa o bat pe mama la cap sa imi cumpere un aparat foto de la singurul magazin specializat doar in produse foto de la noi din oras (Alexandria, orasul meu natal). Asta se intampla prin 1994, deci cu mult timp inainte sa apara aparatele digitale. Vazusem eu in vitrina magazinului Pierre un aparat foto rosu, pe film, si am convins-o pe mama sa mergem impreuna intr-o zi sa il cumparam din economiile mele.

Primul aparat digital a fost cumparat mai tarziu, cand eram spre finalul facultatii, un Fuji FinePix. La inceput, faceam poze in familie, in vacante si prin oras: in parcuri, diverse cladiri, copaci, pasari, flori – tot ce imi atragea atentia. Cand am inceput sa fac fotografii la modul profesionist, am trecut la aparatura Canon.

Un element important in dezvoltarea simtului vizual a fost angajarea in cadrul Guliver, o companie romaneasca ce reprezenta o buna parte dintre cele mai importante banci de imagini din lume, incepand cu Getty Images. Acolo, printre task-urile mele, era si acela de a cauta fotografii pe anumite teme pentru clienti, folosind cuvinte-cheie. Asa am avut sansa sa imi treaca prin fata ochilor mii si mii de fotografii, din toate domeniile, inclusiv imagini de concept sau imagini de food.

Insa interesul real pentru fotografia de food a venit abia dupa ce m-am dus sa studiez arta culinara la Paris, la prestigioasa Ecole Ferrandi, una dintre cele mai mari si mai exigente scoli de gastronomie din Franta. Cand m-am intors in tara si m-am decis ca nu vreau sa ma angajez intr-o bucatarie de restaurant, am stat si m-am gandit: si acum, ce fac? Venisem cu un bagaj de cunostinte de gastronomie care trebuiau dezvoltate si aveam o mai veche pasiune pe care o pusesem pe locul 2 atunci cand m-am decis sa plec la Paris.

Asa mi-a venit ideea sa fotografiez ce gatesc. Nu stiam prea multe despre fotografia culinara, mi se parea ca daca am o mancare buna si eventual unul-doua ingrediente de pus pe langa, e suficient sa iasa o fotografie de food buna. Ei bine, ma inselam amarnic. Sunt multe alte elemente care trebuie luate in calcul, multa recuzita, tehnici de invatat, aparatura de cumparat (lumini de studio, trepied, obiective) si mult-mult exercitiu. Si, in continuare, vizualizarea a mii de imagini de food, urmarit tutoriale de tehnici, incercari si esecuri, incercari si reusite, experimentand, atat retete cat si fotografiere.

R: Ce tipuri de fotografie realizezi?

Andreea: In acest moment, sunt specializata in fotografie si styling de food, de produs, fotografie de eveniment, portretistica (inclusiv corporate), interioare si lifestyle (aici as include atat un proiect drag mie, desfasurat acum cativa ani cu Gabriela Urda, numit Vizita in garderoba).

R: Care sunt challenge-urile meseriei de fotograf?

Andreea: Sa arati clientului de ce ar avea nevoie de o fotografie facuta de un fotograf profesionist si nu doar de o poza facuta cu telefonul. Sa fii creativ in prezenta clientului. Sa faci fata criticilor altor membri de breasla (in fotografie, mai mult ca in alte profesii, oamenii mi se pare mai porniti pe critica si nu neaparat una constructiva).

R: Unde iti gasesti sursele de inspiratie?

Andreea: Urmaresc tendintele in fotografia de food, dar nu inseamna ca preiau si pun in aplicare tot ce vad. A vedea ce fac alti fotografi de food, de la noi si de peste hotare, este o sursa buna de documentare. In plus, devii membru activ intr-o comunitate profesionala si simti ca apartii unei bresle profesionale ceea ce mie mi se pare foarte bine.

O mare sursa de inspiratie o gasesc in propriul simt al observatiei. Sa fii atent la ce vezi in jurul tau, dincolo de ceea ce vede oricine, este o arta. Observ lucruri care ma pot ajuta ca recuzita (de pilda, flori, frunze), observ pattern-uri, diverse asocieri de lucruri/ingrediente/culori.

Ma inspira, de asemenea, sezonalitatea, adica fructele si legumele din fiecare sezon, pe care incerc sa le fotografiez ca atare sau folosindu-le in retetele pe care apoi le fotografiez. Daca stau sa ma gandesc, totul se bazeaza pe vizual la mine.

R: Ce inseamna pentru tine un cadru foto reusit?

Andreea: Ca sa iti spun sincer, eu sunt cel mai mare si mai aprig critic al meu. Sunt foarte exigenta si nu de putine ori renunt la imaginile unui intreg shooting pe care nu il consider ca a iesit ok, chiar daca am muncit cateva ore.

O fotografie de food reusita (ma raportez la fotografia culinara, pentru ca imi este cea mai la indemana) trebuie sa capteze privirea celui care o vizualizeaza si sa o conduca spre subiectul central. Implica o buna compozitie, o mancare aratoasa, o recuzita atent aleasa si… creativitate. Iar reusita este suprema daca fotografia aceea iti face pofta sa gusti/sa mananci/sa pregatesti si tu ceea ce vezi.

R: Cand vorbim despre food photography, de exemplu, ce se ascunde in spatele unei fotografii profesioniste?

Andreea: Daca ai vedea cum arata pregatirea pentru un shooting culinar, ti s-ar parea chiar amuzant. Fundaluri de toate tipurile: de la scanduri de lemn la bucati de tapet sau pur si simplu o fata de masa, foam-boarduri albe/negre care ajuta la reflectarea luminii sau, dimpotriva, la blocarea acesteia, asezate pe langa cadrul principal, flori si petale/frunze sau ramuri intregi, farfurii asezate frumos si multe alte farfurii, boluri si tavi pe langa pe care ai diferite ingrediente, sosuri, glazuri, felii din ingrediente si multe altele.

Este un proces indelungat si cel mai bine ar fi sa incepi cu a-ti face un plan, macar mental, cu modul in care ai compune cadrul din shooting-ul foto pe care urmeaza sa il faci. Ajuta mult mai ales cand trebuie sa cumperi ingredientele sau alte elemente de recuzita pe care sa le folosesti alaturi de eroul principal.

Trebuie sa te decizi, tot ca parte a planului de sedinta foto, daca vei folosi lumina naturala sau artificiala, daca va fi un cadru luminos sau mai dark & moody, daca vei folosi si vreun element uman (maini, portret, actiune: turnat, asezat farfuria etc).

Apoi, daca pregatesti si mancarea, este cu atat mai challenging pentru ca trebuie sa ai cam totul pregatit (set-up-ul foto) cand este mancarea gata. Multe dintre retete trebuie fotografiate imediat ce sunt gata pentru ca atunci arata cel mai apetisant. Daca nu ai pregatit cadrul inainte, trebuie sa fii foarte rapid si sa reusesti sa aranjezi elementele in cadru inainte sa se raceasca mancarea.

O sedinta foto de food implica multe actiuni, de la documentare asupra a ceea ce vei fotografia, gandit si elaborat conceptul dorit la cumparaturi, gatit sau pregatit felul de mancare pe care il vei fotografia, styling (aranjarea coerenta a elementelor de recuzita in cadru), fotografiatul efectiv, spalat o gramada de vase dupa (traiasca masina de spalat vase!), editarea fotografiilor.

R: Este o continua dezbatere despre pozele prelucrate excesiv. Care sunt, din punctul tau de vedere, do’s and dont’s atunci cand prelucrezi o fotografie?

Andreea: Eu fotografiez in format raw, ceea ce toti fotografii profesionisti fac. Editarea fisierelor raw este obligatorie pentru ca acest format este mai degraba o colectie de date salvate de senzorul aparatului foto si nu o imagine propriu-zisa. Acest tip de fisiere se pot vedea si edita doar cu programe specializate, cum ar fi Adobe Lightroom.

Cel mai mare avantaj la fotografierea in format raw este ca ai un fisier fara nicio compresie (asa cum se intampla in cazul jpeg), cu maximum de detalii si informatii ale imaginii realizate cu aparatul foto si pe care tu, ca fotograf, o editezi ca sa obtii cea mai buna versiune a sa.

Editare inseamna ajustari de tip luminozitate, contrast, balans de alb, saturatie, highlights/shadows etc. Eu nu sunt pentru manipularea digitala, adaugat elemente care nu existau in imaginea originala, denaturarea realitatii. Nu ii condamn pe cei care fac asta, doar ca este o alta arta, grafica digitala.

R: Care a fost cea mai inedita sedinta foto pe care ai facut-o pana acum?

Andreea: Una dintre cele mai funny sedinte foto am facut-o pentru o galeta cu rosii, dovlecei, ricotta si branza de capra, asta-vara. Eram la tara, intr-o scurta vacanta, si pentru ca aveam rosii proaspete din gradina, branza de capra facuta chiar acolo si niste dovlecei verzi si galbeni, am zis sa fac rapid o reteta de vara delicioasa. Am facut galeta si a iesit asa draguta incat am zis ca trebuie neaparat sa o si fotografiez.

Am iesit rapid in curte si m-am uitat ce as putea folosi ca fundal: am gasit 2 scanduri de lemn cu care se jucase Albert (fiul meu) si le-am pus direct jos, pe iarba, am luat cateva ramurele dintr-un salcam, cateva rosii cherry care imi ramasesera de la galeta si am improvizat set-up-ul pentru sedinta foto.

Nu iti mai povestesc ca stateam permanent cu grija sa nu se apropie gainile de tava cu galeta sau de recuzita (aka rosiile), pentru ca ele se plimbau nestingherite prin curte.

Deci, nu iti trebuie mult pentru a face o fotografie culinara buna. Sunt importante creativitatea si spiritul intreprinzator.

R: Ce isi doresc clientii de la o sedinta foto? Prefera stilul clasic sau isi doresc sa iasa din tipare?

Andreea: Clientii sunt diferiti, din fericire, vorba sloganului. Sunt clienti care merg pe o varianta mai traditionala, dar sunt si alti clienti care iti lasa libertate mare de creatie si atunci poti aborda mai creativ proiectul. Indiferent de stil sau amploare, incerc sa dau tot ce e mai bun pentru acel proiect.

R: Cand lucrezi la un proiect / shooting, cum reusesti sa gasesti un echilibru intre amprenta personala si cerintele clientului?

Andreea: La modul ideal, clientul vine cu un brief, iar fotograful indeplineste obiectivul clientului asa cum considera ca este cel mai bine, iar clientul „se lasa” pe mana profesionistului. Bineinteles, asta este idealul, dar in realitate, se intampla sa existe mai schimburi de mingi intre client si fotograf ca sa se ajunga la un numitor comun.

Amprenta personala ramane cumva permanenta si cred ca tocmai de aceea un client alege un anume fotograf si nu un altul, pentru ca ii place stilul acelui fotograf.

R: De ce echipament obligatoriu are nevoie un fotograf si la ce costuri se ridica investitia?

Andreea: Daca vorbim despre fotografia culinara, as zice ca ar trebui sa ai un aparat foto digital caruia sa ii poti schimba obiectivele in functie de nevoi, unul-doua obiective (poti avea un obiectiv cu o plaja de zoom, de exemplu 24-70 mm sau unele fixe, 50 mm este foarte folosit pentru un cadru mai mare, pentru flatlay-uri, 100 mm macro ajuta la obtinerea unor detalii de exceptie), un trepied si macar o lumina de studio. Ca incepator, poti face si doar cu lumina naturala, si eu am facut la inceput asa, ulterior am luat luminile de studio. Costul echipamentelor este in functie de bugetul fiecaruia, sky is the limit. Important este sa intelegi cum sa folosesti tehnic aparatura, timpul de expunere, iso si sa iti faci manual setarile pentru a obtine cele mai bune rezultate.

R: Unde te pot gasi cei interesati?

Andreea: Ma pot gasi in retele de socializare, pe Instagram am cel mai bogat portofoliu de fotografie de food (incerc sa postez zilnic): www.instagram.com/andreea.mira si pe Facebook, daca vreti sa ne imprietenim: www.facebook.com/andreea.mira, pe blogul culinar pe www.infarfurie.ro (foarte recent lansat, ma puteti ajuta sa il crestem) si ca fotograf pe www.andreeamira.ro.

R: Ce inseamna pentru tine fericirea?

Andreea: Fericirea inseamna sa reusesti sa te bucuri de ceea ce ai in clipa prezenta. Sa pretuiesti imbratisarile celor dragi si sa te bucuri cat mai des de ele. Sa faci ceea ce iti place, adica in cazul meu, sa gatesc si sa fac fotografii.

Fericirea este simpla, numai ca noi complicam de obicei prea mult lucrurile.

foto: Andreea Mira

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.