"Details matter. They create depth, and depth creates authenticity." Este unul dintre citatele mele preferate tocmai pentru că celebrează o valoare pe care eu o prețuiesc tot mai mult odată cu trecerea timpului: autenticitatea.
Discutam zilele trecute cu Rusanda, consultantul meu în Personal Branding, despre modul în care trasmit ceva cu mâinile mele în fotografiile pe care le public pe Instagram. Și atunci am realizat că am din copilărie această predilecție către detalii de orice tip.
Prima dată când văd o persoană, sunt atentă la aspecte care o diferențiază, care îi îmbrățișează unicitatea: modul în care își mișcă mâinile în timp ce vorbește (mai ales dacă are și degetele lungi și subțiri), ce culoare au unghiile, ce bijuterii poartă (și cum le combină, cum devin o extensie a personalității, nu doar simple accesorii), dacă are tatuaje sau trăsături atipice. Și, da, am o latură superficială care e atentă și la modul în care o persoană e îmbrăcată și la cum poartă acele haine. Poate că acesta este și motivul pentru care le admir enorm de mult pe franțuzoaice, mi se pare că ele înnobilează această poveste a detaliilor care doar par lăsate la voia întâmplării, nestudiate, datorită firescului cu care și le asumă.
Când intru într-o casă, de asemenea, observ întâi "colțuri", decorațiuni, cum arată podeaua (am o sensibilitate pentru parchetul din lemn masiv și pentru anumite pattern-uri de gresie), dacă locuința respectivă e "inundată" în lumină naturală, dacă are tavan înalt, la tablouri și lustre, etc.
Apoi, odată cu începerea modului de dans susținut de Andreea Tocitu, am observat că Alex, cel care fotografiază momente, mișcări, fragmente din cadrul fiecărei clase de dans, are, la fel, "ochi" pentru detalii, nu doar pentru ansamblu.
În fond, dansul este o celebrare a feminității, a frumuseții, o uniune a energiei masculine cu cea feminină, cu scopul precis de a le echilibra (sau, cel puțin, la mine asta a funcționat. Poate și pentru că aveam nevoie). Iar mișcarea fiecărei părți a corpului, indiferent cât de stângace ar fi ea, se transformă într-o acțiune artistică (voi povesti mai multe într-un articol viitor), drept care surprinderea detaliilor - fie că vorbim despre mâini, picioare, bust, păr, haine - mi se pare esențială.
Și pentru că tot am scris mai sus despre bijuterii ca parte a detaliilor pe care le observ și apreciez, las din nou aici ceva ce mi-a spus Diana Iordache în interviul pe care l-am realizat împreună pentru ralucaharabagiu.com:
"Știu că atunci când voi fi bătrână, și nimeni nu mă va mai observa, bijuteriile vor fi cele care vor atrage atenția și o vor distrage de la ce nu mai trebuie să fie în prim plan. Ele rămân frumoase și, mai ales, își păstrează povestea din spate. Ca un album de amintiri. Sper că va exista și o fată tânără care, ca și mine acum, să fie interesată și amuzată să le afle povestea. Și astfel, bijuteria devine o punte între atunci și acum. Mi se pare fascinant."
Cât despre mâini, culoarea unghiilor, bijuterii părți ale corpului surprinse sub formă de detalii în fotografii:
Tu la ce detalii ești atentă?
Fotografie cu Diana răsfoind o revistă: fotograf Andra Ștefan - www.andrastefan.com, Instagram, Facebook.
Fotografii dans: fotograf Alexandru Neagu - Instagram, Facebook
