Cele mai frumoase carti, cele mai faine lectii despre viata

Recunosc ca nu mi-a placut niciodata sa citesc ‘pentru ca trebuie’, tocmai pentru ca lectura, cred eu, de orice gen ar fi ea, e musai sa schimbe ceva in tine, fie ca te rascoleste pe de-a-ntregul sau ca iti ofera punctual anumite invataminte. Desigur, cartile produc declicuri in fiecare dintre noi in functie de momentul in care ne aflam, pentru ca la 20 de ani ai nevoie de lectii diferite decat la 35 sau 50.

Sunt o cautatoare avida de povesti reale sau bazate exclusiv pe fictiune, pentru ca din fiecare pastrez ceva care imi ofera liniste, speranta si credinta. Sau, dimpotriva, pe unele dintre ele le simt cu disconfortul provocat de un dus rece intr-o zi geroasa de iarna cand ti-ai uitat acasa si caciula, si fularul, iar parul ti-e inca umed si picioarele iti sunt reci.

Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt

Este genul de carte pe care o citesti dintr-o suflare, care te macina pe dinauntru, trezeste in tine revolta, dar si compasiune, emotie.

Oscar este un baietel de 10 ani. Bolnav de leucemie. Mai apasator decat acest diagnostic crunt este faptul ca la varsta lui, Oscar este constient ca va muri. Singura sa alinare este Tanti Roz, o infirmiera batrana, care reuseste ceva nemaintalnit: ii ofera lui Oscar sansa sa isi traiasca viata pe fast-forward astfel incat baiatul sa poata experimenta, printre rasete si lacrimi deopotriva, fiecare etapa importanta din viata unui om: adolescenta, prima dragoste, casatoria, pierderea persoanei iubite si, in cele din urma, reintalnirea cu aceasta undeva intr-o alta lume, poate mai buna decat cea in care au trait amandoi prima data.

Lectii de viata pe care le poti retine din aceasta carte:

priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.’
nimic nu este ceea ce pare a fi la prima vedere
binele si raul nu sunt absolute
credinta in Dumnezeu este in fiecare dintre noi

Domnul Ibrahim si florile din Coran, Eric-Emmanuel Schmitt

O alta carte scrisa de Eric-Emmanuel Schmitt se afla pe lista scurta a cartilor care mi-au ramas lipite de suflet. Moise este un baietel orfan de mama care ajunge sa fie parasit si de tata. La fel ca in Oscar si Tanti Roz, povestea acestei carti nu se invarte in jurul unor sentimente precum mila, deznadejdea, pierderea sperantei. Ba din contra! In vremurile cele mai grele si tocmai de acolo de unde te astepti mai putin, viata te surprinde in cele mai neobisnuite moduri si iti ofera ocazia sa revii la carma destinului tau si sa faci toate virajele necesare pentru a-ti gasi fericirea.

Domnul Ibrahim, un batran musulman pe care toata lumea il stie de ‘arabul strazii’, devine ghidul lui Momo (asa cum ii spune el lui Moise) in descoperirea unui lucru esential pe care multi dintre noi il considera fie o utopie, fie o frivolitate: FERICIREA.

Lectii de viata pe care le poti retine din aceasta carte:

gaseste-ti propria fericire
razi cu si din tot sufletul de ori cate ori ai ocazia
vezi binele din oameni chiar si atunci cand ti se pare imposibil
don’t judge a book by its cover este valabil si in cazul oamenilor
‘Opreste masina, Momo. Simti? Miroase a fericire.’
‘ In viata mea nu mai vazusem ochi care sa rada ca ai lui, radeau in hohote, cu zgomot de cascada.’
A doua zi am adaugat in timp ce scoteam portofelul:

– Nu ma cheama Momo, ma cheama Moise.

– Stiu ca te cheama Moise, dar de aceea iti spun Momo, e mai putin solemn, mi-a raspuns dupa inca o zi.

In ziua urmatoare, numarandu-mi restul l-am intrebat:

– Si cu ce te incalzeste? Moise este un nume evreiesc, nu arab.

– Nu sunt arab, Momo, sunt musulman.

– Atunci de ce se spune ca esti arabul strazii daca nu esti arab?

– Momo, in comert, arab inseamna ca ai deschis de la opt dimineata si pana la miezul noptii, chiar si duminica.

Asa stateam noi de vorba. O fraza pe zi. Aveam tot timpul la dispozitie. El, fiindca era batran, eu fiindca eram tanar. Si o zi da, una nu, furam o cutie de conserve.”

"– Momo, de ce nu zâmbești niciodată? m-a întrebat domnul Ibrahim.
Întrebarea asta chiar era o lovitură sub centură, mă luase pe nepregătite.
– Zâmbetul, domnu’ Ibrahim, e ceva pentru bogați. Eu nu-mi permit să zâmbesc.
Ca să mă enerveze, a zâmbit înadins.
– Să-nțeleg că tu crezi că sunt bogat?
– Tot timpul ai bani în casa de marcat. Nu știu pe nimeni care să aibă atâta bănet în fața lui toată ziua.
…
– Domnul Ibrahim, când spun că zâmbetul e o chestiune pentru bogați vreau să spun că e o chestiune pentru oamenii fericiți.
– Ei, bine, aici te înșeli. Zâmbetul te face fericit.
– Să i-o spui lu mutu.
– Încearcă.
– Să i-o spui lu mutu, n-auzi.
– Totuși, Momo, ești politicos, nu?
– Ba sunt obligat, altminteri o iau pe coajă."
"Stii, domnule Ibrahim, cand zic ca zambetul e o chestie pentru aia cu dare de mana, vreau sa zic ca-i pentru oamenii fericiti. De aici se trage greseala. Afla ca de fapt zambetul e cel care-l face pe om fericit."

Omul in cautarea sensului vietii, Victor E. Frankl

Este, si spun asta cu toata increderea din lume, una dintre cele mai frumoase carti. Victor E. Frankl, psiholog de profesie, a fost unul dintre detinutii de la Auschwitz. In Omul in cautarea sensului vietii, autorul rememoreaza experientele pe care a fost nevoit sa le indure in lagar, insa cartea este scrisa dintr-o perspectiva inedita care are la baza teoria lui Frankl despre logoterapie (logos in limba greaca inseamna sens). Asadar, desi cartea propune o tema sfasietoare dintr-o perioada hidoasa a omenirii, autorul se concentreaza pe vointa omului de a vedea sensul vietii.

Lectii de viata pe care le poti retine din aceasta carte:

Si oare nu tocmai efemeritatea este piatra de aducere aminte care ne provoaca sa utilizam cat mai bine fiecare clipa a vietii?
Cand nu putem schimba o situatie, suntem provocati sa ne schimbam pe noi insine.
Tocmai aceasta libertate interioara – ce nu-i poate fi luata niciunui om – confera sens si rost vietii.

Arta de a-ti crea amintiri, Meik Wiking

Despre Arta de a-ti crea amintiri am povestit mai detaliat intr-un alt articol de pe blog, dar voi relua aici ponturile pe care Meik le propune celor care si-au propus sa traiasca frumos, in tihna, cu recunostinta fata de trecut, prezent si viitor.

Lectii de viata pe care le poti retine din aceasta carte:

Gaseste bucurie in lucruri noi, cum ar fi sa lasi usa cuptorului deschisa dupa ce ai copt legume, sa profiti de caldura. […] desi poate nu cred in viata de dupa moarte, cred cu tarie in trairea la maximum a vietii de dinainte de moarte.
O data pe an, mergi intr-un loc in care nu ai mai fost
Experientele noi si memorabile imbraca si forme comestibile. Nu uita sa iei si papilele gustative in calatorie. Daca vrem ca viata sa se deruleze intr-un ritm mai lent, pentru a face momentele memorabile si viata de neuitat, nu ar trebui sa uitam sa fructificam forta evenimentelor in premiera. In rutina noastra cotidiana, poate nu ar fi rau nici sa incercam sa transformam ordinarul in ceva extraordinar pentru a extinde fluviul timpului
Daca tii un discurs, ia cu tine pe scena un ananas. Daca vrei ca oamenii sa te tina minte, trebuie sa le oferi ceva ca sa-si aminteasca de tine. Desigur, trebuie sa le explici oamenilor de ce ai adus un ananas pe scena; altfel, va parea, pur si simplu, ciudat. Sau mai ciudat decat intentionezi. Exista o granita fina intre ciudatenia benefica si ciudatenia de tip pe-asta-nu-l-mai-invitam-niciodata
Fiecare amintire fericita merita o melodie. La ce te gandesti cand asculti Gangsta’s Paradise a lui Coolio, Bailamos a lui Enrique Iglesias sau White Flag a lui Dido?
Fii atent/a la locul unde esti atent/a. O seara sau un sfarsit de saptamana de detoxifiere digitala poate face lucrurile mult mai memorabile
Trateaza amintirile fericite asa cum tratezi persoana iubita. Acorda atentie! Adevarata arta a memoriei, scria Samuel Johnson, este arta atentiei
Fa ceva care te sperie! Iesirea din zona de confort poate fi primul pas catre crearea unor noi amintiri
Testul celor 10 ani. Cand alegi ce sa faci, ia in calcul de ce anume ti-ai aminti cel mai bine peste 10 ani

Meik Wiking, autorul cartii Arta de a-ti crea amintiri, a fost descris de catre cei de la The Times drept cel mai fericit om din lume si tot el este cel care a fondat primul Institut de cercetare a fericirii.

Viata lui Pi, Yann Martel

Pi Patel (Piscine Molitor Patel), protagonistul cartii, este fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry, India. Baiatul este vegetarian, iubitor de animale si un politeist desavarsit care nu reuseste sa inteleaga de ce e musai sa aleaga doar una dintre religii cand poate vizita deopotriva biserica, sinagoga si moscheea. Cand tatal sau decide ca e timpul ca intreaga familie sa emigreze in Canada si dupa o tragedie la care nimeni nu s-ar fi asteptat – nava se scufunda in largul Pacificului – Pi se trezeste pe o barca de salvare alaturi de alti supravietuitori mai putin obisnuiti: o zebra, o hiena, un urangutan si Richard Parker, un tigru bengalez.

Lectii de viata pe care le poti retine din aceasta carte:

Sa alegi indoiala ca filosofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport.
Se spune ca cel mai periculos animal de la zoo este Omul.
Lumea nu exista pur si simplu. Totul depinde de felul cum o intelegem, nu? Iar intelegand ceva, aducem propria noastra viziune asupra acelui lucru, nu? Nu asa se transforma viata in poveste?
Toate fiintele vii au o anumita nebunie care le controleaza in feluri ciudate, uneori inexplicabile. Aceasta nebunie poate fi salvatoare; este parte a capacitatii de a se adapta. Fara ea, nicio specie nu ar supravietui.
Motivul pentru care moartea se tine atat de aproape de viata nu e necesitatea biologica – e invidia. Viata este atat de frumoasa, incat moartea s-a indragostit de ea, o dragoste geloasa, posesiva, care apuca tot ce poate.