Unul dintre primele cadouri pe care mi le-am făcut pentru a celebra împlinirea vârstei de 34 de ani a fost înscrierea la un modul de dans. Nu este un moft apărut peste noapte, îmi doream de multă vreme, doar că am tot amânat momentul din cauza pandemiei. Nici apetitul pentru această activitate nu este vreo noutate, ci este strâns legat de marea mea pasiune din copilărie.
Mi-am dorit să dansez din nou (nu doar acasă cu Rita - căreia i-am transmis dragostea pentru muzică și dans încă din primele zile de viață), dar nu într-o manieră rigidă și exclusiv tehnică. Nu atât corectitudinea mișcărilor (care, desigur, este importantă) îmi face sufletul să vibreze, cât mai ales transpunerea într-un context care surprinde frumosul sub toate formele lui.
Am mai spus-o și țin să repet: când ești expus în permanență la frumos, când te dezvolți în acord cu niște valori și principii sănătoase, ei bine, șansele să fii nu doar mulțumit, ci chiar fericit cu și în viața ta cresc considerabil.
Este unul dintre motivele pentru care m-am autoeducat să mă expun cât mai mult la estetic, la bun gust. Nu este, așa cum multă lume consideră, un deziderat al oamenilor snobi, ci dimpotrivă, este un firesc al celor cărora frumosul le înnobilează și cea mai banală zi, fie cu detalii mici, fie cu frivolități fără de care putem trăi, doar că nu vrem. :)
"A manifesto to femininity, beauty & grace while expressing your true self through dancing steps.". Așa descrie Andreea Tocitu modulul de dans - la care m-am înscris și eu - care include șase clase de latin fusion: salsa, bachata, cha cha cha, rumba, merengue. Prima clasă din modul a fost dedicată pașilor de salsa. Când eram copil și am "făcut" dansuri, acesta a fost singurul care nu mi-a plăcut. Mi se părea greoi, prea serios, unde mai pui că m-am supărat teribil când profesoara m-a pus în duet cu singurul băiat pe care nu l-aș fi vrut drept partener. :))) Ei bine, niște mulți ani mai târziu, am reînviat my affair cu salsa și, ce să vezi? A devenit una de iubire. Cum s-a întâmplat minunea? Povestesc în rândurile de mai jos. Ah, și am dansat pe melodia asta divină.
Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt ceea ce face Andreea, acela ar fi EXPERIENȚĂ. Nu te aștepta să vii la clasele de dans ca "la școală", ci pregătește-te să fii întâmpinată de o gazdă splendidă (da, ăsta e termenul corect) într-o locație absolut sublimă (din nou, nu exagerez cu nimic).
Andreea este genul acela de frumusețe atemporală, chintesența feminității și a senzualității. Are o eleganță în mișcări, în modul în care vorbește, cum își ține corpul (spre deosebire de mine care mă trezesc că stau mai mult cocoșată decât dreaptă). Nu sunt cuvinte mari, este o realitate pe care o poate confirma cu lejeritate orice persoană care a fost la cel puțin o clasă de dans de-ale Andreei.
Acest modul nu se rezumă doar la a te învăța niște pași de dans, ci este efectiv un manifest pentru feminitate. Este ca și cum îi permiți fiecărei părți a corpului tău să îmbrățișeze această latură mai sensibilă, mai visătoare, mai senzuală. Pentru mine, care am mult dezvoltată latura masculină, ceea ce propune Andreea în cadrul claselor de dans pe care le susține este un pur panaceu.
Într-un mod firesc (probabil), după ce am devenit mamă, latura mea feminină a început să-și ceară drepturile pe toate palierele: fizic, comportamental, emoțional. Nu este un proces deloc ușor tocmai pentru că, vreme de foarte mulți ani, am avut o teribilă rezistență la tot ce însemna feminitate.
Apoi, experiența nu ar fi una completă dacă nu s-ar desfășura în locul potrivit: o casă superbă de pe Strada Madrid, care îmbină vechiul cu modernul într-o manieră fascinantă. Muzica și parfumul de cameră întregesc ambientul de reverie.
Și, pentru că așa cum scriam și mai sus, în viață avem nevoie și de frivolități, gazda te întâmpină și cu apa, ceai sau...vin. 🥂
Vinerea aceasta, mă așteaptă o nouă clasă de dans despre care voi povesti tot aici, într-un articol viitor.
foto: arhiva personală, Alex Neagu
