Cristina Frei, despre ilustrație între emoție și artă

Cred că suntem câteva generații crescute fără emoție, sensibilitate, că ne inhibăm vulnerabilitățile și negăm cu ardoare profunzimea interiorului nostru.

Că iubim prea puțin, simțim superficial, că nu ne cunoaștem suficient pe noi înșine, nici atât pe cei din jurul nostru.

Că ne grăbim constant, că mai mult țipăm decât să comunicăm, judecăm în loc să acceptăm, existăm mai mult decât să trăim.

Drept care, poți înțelege de ce admir, ador, promovez oameni care își creează un univers absolut splendid guvernat de emoție, pasiune și dragoste. Unul dintre aceștia este Cristina Frei, intervievata mea de astăzi.

Ilustrațiile ei transcend ideea unor desene simple care doar acoperă pereții. Dacă vei intra pe contul de Instagram al Cristinei sau pe site, te va surprinde un freamăt pe care-l experimentezi doar atunci când îți apare în cale ceva extraordinar de frumos. Ba chiar te vei regăsi printre ilustrații, cu ale tale gânduri, frământări, dar mai ales cu al tău AMOR.

Ai avut întotdeauna această predilecție pentru frumos, Cristina?

Sincer, nu știu. Dacă mă uit în spate, mă întreb uneori "de ce?" sau ce m-a atras la anumite lucruri.

Cred că am avut mereu o atracție către ceva mai deosebit, lucruri mai speciale, detalii "ascunse" pe care poate nu le observă chiar toată lumea.

Florile și plantele sunt laitmotivele ilustrațiilor tale. Cum au devenit ele o componentă esențială a vieții tale deopotrivă personală și profesională?

Îmi place foarte mult de unde a pornit totul! Când eram mai mică, mama umplea mereu casa cu plante. Mie mi se păreau prea multe și ei, prea puține. Se mai întâmpla să cumpere câte o plantă cadou pentru cineva și să rămână tot la ea într-un final.

Nu înțelegeam atunci "de ce", dar după ce am ajuns la facultate și am locuit la cămin, iar apoi m-am mutat dintr-o chirie în alta, am început să prind un mare drag de plante, să o înțeleg pe mama și "de ce" avea (și are în continuare) așa o pasiune pentru plante și natură.

Cred că vrând-nevrând, atunci când am început să desenez, primele au fost "frunzulițele". Tot cu ele am continuat până în ziua de azi și merg cu ele mai departe.

Personal, plantele și natura îmi creează acea atmosferă de calm, liniște și pace, de care am nevoie cel mai mult.

Ce teme abordezi în ilustrațiile tale?

Subiectul de care îmi place să mă leg cel mai mult este iubirea. Mă învârt și în jurul altor teme, dar tot pe lângă ea rămân.

Ce forme îmbrățișează ilustrațiile tale dincolo de printuri care devin tablouri?

Lucrez momentan la o gamă mai largă și mai diversă. Îmi doresc mult ca ilustrațiile mele să îmbrățișeze forme cât mai multe și mai diferite.

Până acum, au fost realizate pe decoruri mici din ceramică, broșe, căni, lumânări, pandantive din argint, agende, o serie foarte limitată de hanorace și tricouri, stickere, felicitări, etichete. Dar și desenate pe pereți și vitrine (una dintre "formele" mele preferate).

Am observat că protagoniștii creațiilor tale au obrajii “accentuați”. Ce semnificație are acest detaliu?

Eu am pornit pe drumul ilustrației cu o provocare "inktober", la care trebuia să fac câte un desen pe zi, pe un anumit subiect, și atunci am început să desenez personajele cu acești obraji.

Cred că este o situație similară cu cea a frunzulițelor. Am început să desenez obrajii și acum nu prea mai pot renunța la ei.

Încerc uneori "să las personajele fără obraji" și la final mă răzgândesc și le desenez totuși și obrajii.

Cu ochii închiși și cu acești obraji, eu simt că pot să redau o anumită expresivitate pe care vreau să o transmit prin desen.

Cum te ajută ceea ce faci pe tine ca femeie? Cum te-a cizelat acest talent al tău de-a lungul anilor?

Simt că este ceva al meu și doar al meu.

Mă ajută foarte mult să mă deconectez de tot atunci când am nevoie, dar și să mă conectez profund, eu cu mine, cu emoțiile și sentimentele din viața de zi cu zi, cu cele frumoase, dar și cu cele mai puțin frumoase.

Ceea ce fac eu și tot ce mi s-a întâmplat în ultimii ani pe plan profesional, simt că m-a ajutat foarte mult să învăț să am răbdare, să am încredere în proces, să am încredere în mine, în timp și să nu renunț.

Am două tablouri în casă, ambele reprezintă printuri ale unor fotografii realizate de Felicia Simion. Cum simți tu, Cristina, că se raportează oamenii la piața de ilustrație și fotografie autohtonă?

Felicia Simion este și una dintre artistele mele preferate, admir enorm munca ei și absolut fiecare poză a ei în parte.

Mi se pare că oamenii încep să caute tot mai mult aceste lucruri, să le aprecieze și să le înțeleagă tot mai bine.

Părerea mea este că suntem la un fel de început, dar un început foarte bun.

"Details matter. They create depth, and depth creates authenticity." este unul dintre citatele mele preferate tocmai pentru că celebrează o valoare pe care eu o prețuiesc tot mai mult odată cu trecerea timpului: autenticitatea. Cum te raportezi tu la acest citat, în calitate de artist?

Îmi place mult acest citat. Pentru mine, detaliile contează și înseamnă foarte mult, și prin ceea ce desenez, dar și în viața mea de zi cu zi.

Raportându-mă la acest citat, cred că suntem pe aceeași pagină și se poate regăsi chiar și prin câteva dintre ilustrațiile mele.

Ce femei te inspiră?

Sunt multe femei pe care le admir enorm, femei despre care pot spune că sunt un exemplu pentru mine, femei de la care am învățat și învăț în continuare.

Cel mai sincer, femeia care mă inspiră pe mine cel mai mult și care m-a inspirat toată viața este mama mea.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Asta este o întrebare grea pentru mine, întrebarea la care m-am și blocat mai multe zile…

Fericirea, pentru mine, înseamnă liniște în suflet, și în minte, înseamnă Lucas, înseamnă momente senine cu zâmbete și râsete sincere, înseamnă momente în care pot să fiu cu adevărat eu, înseamnă visuri împlinite.