Minunată! Și spun asta fără nicio brumă de modestie.
Am menționat des pe blog că primul an cu Rita a fost extrem de dificil, cu plânsete și urlete lungi, dese și urâte, cu prea multe nopți nedormite, cu refuzul ei constant de a sta în ham, pătuț, cărucior, balansoar de bebeluș, în orice mi-ar fi ușurat puțin viața. Însă ușor, ușor, pașii Ritei s-au îndreptat către perioade însuflețite de râsete cu și din toată inima, cu experiențe trăite până la 3 ani cât pentru cel puțin vreo 6-7 ani. And the best is yet to come!
Spune des ‘mami, sunt felicită!’ (momente în care mă topesc la rândul meu de bucurie și recunoștință).
Îi place să fie prințesă și adoră rozul.
Este (totuși) o prințesă atipică și ușor rebelă, căreia îi place să sară, să alerge, să țipe, să se cațere, să facă (uneori) fix ce îi spui să nu facă.
Dimineața, înainte de creșa, își alege singură hainele chicotind câte un ‘yes, baby’ sau ‘no, baby’, în timp ce arată cu degetul către ținuta favorită sau către cea pe care nu o vrea.
Este pasionată de make-up (așa cum îi și spune).
Învață cuvinte și expresii în engleză de la o fetiță rusoaică, vloggeriță pe Youtube.
Îi plac excursiile și taberele.
Adoră să danseze și să asculte muzică.
Îi plac piesele de teatru pentru copii.
Ouăle Kinder și înghețata roz sunt plăcerile ei vinovate.
După ce ne certăm (se mai întâmplă, nobody’s perfect), ne luăm în brațe și îmi spune: ‘hai să ne împăcăm, mami!’.
Vorbește mult și repede (a moștenit-o pe maică’sa 😂).
E grabită și se enervează repede (gene moștenite de la ambii părinți 😂).
Are o memorie incredibilă și o atenție desăvârșită pentru detalii.
Spune ‘te rog’ și ‘mulțumesc’ (mai ales atunci când are scopul clar de a manipula pentru a obține ceea ce își dorește 😈).

Adoarme seara ascultând povești pe Youtube. Preferatele ei sunt: Aladin și lampa fermecată, Fata babei și fata moșului, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Punguța cu doi bani, Scufița Roșie, Pinocchio, Frumoasa și Bestia, Ursul păcălit de vulpe, Rățușca cea urâtă, Degețica, Frumoasa din pădurea adormită, Cei trei purceluși, Prâslea cel voinic și merele de aur, Greuceanu.
Le adoră pe doamnele de la creșa unde merge și spune despre colegii ei: ‘copiii mei de la chesă’.
Are tableta ei, dar nu stă niciodată atât de mult încât să trebuiască să i-o luăm noi. Din contră, sunt momente în care mă rog eu de ea să se uite 10 minute la tabletă, să mai respirăm puțin (I know, I’m a bad mom. E ok, I can live with that). Chiar dacă știe că îi este permis accesul pe tabletă, are zile întregi în care nici nu se atinge de ea, ci preferă să se joace. 🙂
Îi plac Barbie și Ken, dar și personajele din Frozen, mai ales Elsa. Îi mai plac Shrek și Grinch, despre care spune că sunt grumpy, așa cum e ea uneori.
E fan jocuri de rol: e vânzătoare la magazinul ei, bucătăreasă în propria bucătărie, mamă pentru bebelușii ei cărora le cântă ‘nani, nani, puișolul mamii’, în timp ce îi pune pe pernuță și îi învelește să nu le fie frig.
Are încredere în ea cât să mute munții din loc, dar se mai și rușinează uneori. Este deopotrivă curajoasă și vulnerabilă.
Nu i-au plăcut niciodată jucăriile sau cărțile destinate copiilor de vârsta ei. În perioada de bebelușeală nu i-au plăcut deloc jucăriile, iar de la 1 an+ a rezonat doar cu jucării de 3 ani+.

Își exprimă des sentimentele și emoțiile, și o încurajăm și noi în acest sens.
Este în perioada în care doar ea poate, doar ea este, doar ea are. Încercăm să mai domolim puțin acest exces de zel fără a-i tăia însă aripile.
Știe diferența dintre oamenii buni și cei răi. Uneori, spune că este o vrăjitoare bună care ne păcălește că e rea. Și nu îl place pe Vicleanul din Greuceanu. Pentru că e rău :).
Vrea sa conducă mașina: ‘mami, sunt deja maleeeee’.
Nu mai are pampers de la 1 an și 9 luni (pe timpul zilei) și de la 1 an și 11 luni (noaptea), mănâncă aproape orice, doarme oriunde și se adaptează ușor la situații noi.

Se dezbracă singură de ceva timp și, mai nou, se și îmbracă singură 😏
Ne spunem reciproc de câteva ori pe zi că ne iubim, iar seara nu adormim înainte să îi spunem că o iubim până la cer și la stele, și că suntem mândri de ea.
Este un copil extrem, dar extrem de vesel, într-o manieră firească și deloc impusă sau analizată. Respiră fericire pură, inspiră prin emoție și lumină. Ca un revers al medaliei, atunci când plânge sau urlă, să te ții, nene, că nu-i de glumă! Dar nu am spus niciodată despre Rita că e perfectă, ci doar fericită.