Despre Arta relaxării: 10 activități care ne garantează odihna

Am stabilit deja că nu sunt o împătimită a cărților motivaționale, dar am învățat în timp să triez ceea ce ajunge la mine, să dau deoparte ce nu mi se potrivește, pentru a păstra doar acele informații cu care rezonez sau care îmi sunt necesare pentru a-mi gestiona anumite emoții, frustrări, capitole din viață la care nu excelez (și mi-aș dori).

Am fost mereu o persoană agitată, răbdarea nu a fost niciodată unul dintre punctele mele forte, obișnuiam să fiu multitasking și sunt în mod cert un overthinker, adică rețeta perfectă pentru un burnout. Am citit la un moment dat pe site-ul Dianei Cosmin – Fine Society – că odată ce ai suferit de burnout – faci tot posibilul să nu mai trăiești și a doua oară experiența asta atât de traumatizantă. Mi s-a făcut pielea de găină când am citit asta pentru că este ceea ce mi se întâmplă de 4 ani încoace. Desigur, am și perioade în care mai trișez, în care mă văd cu sacii în căruță și uit să mai fiu atentă la mine și la ceea ce îmi cere organismul, iar rezultatul, din păcate, se reflectă imediat în starea mea de spirit, în nivelul ridicat de anxietate.

Cartea Arta relaxării scrisă de Claudia Hammond mi-a ‘picat’ în mâini fix când aveam mai mare nevoie de ea. Pentru că, așa cum am menționat destul de des pe blog, lucrurile chiar ți se întâmplă (de multe ori dacă nu chiar întotdeauna) atunci când you need it the most, tu trebuie doar să fii deschisă pentru a le primi și a le folosi în beneficiul tău. Așadar, am primit această carte cadou de la mama într-o perioadă marcată de un nivel ridicat de anxietate și în care lucram zilnic să mă relaxez.

Ca atare, această carte este o chemare la odihnă. Trebuie să începem să ne prețuim odihna, s-o validăm și s-o celebrăm. Odihna nu e un lux, e o necesitate. E ceva esențial. Arta relaxării, Claudia Hammond

Am început să citesc primele pagini fără să am mari așteptări, dar m-am trezit că subliniez rânduri, că mă regăsesc pe alocuri și ca e genul de carte care îți mai lămurește niște treburi.

Am scris mai jos ideile cu care am rezonat, care m-au inspirat, care mi-au stârnit un șir de întrebări (și răspunsuri) pornind de la acel Top Ten pe care Hammond l-a disecat cu măiestrie în paginile cărții. Așadar, iată ce îi determină pe oameni să fie mai relaxați, deci și mai odihniți.

10. CONȘTIENTIZEZ

Firește, tehnica aceasta poate să fie aplicată în cele mai diverse situații. Puteți să călătoriți cu trenul conștient, puteți să vă plimbați câinele conștient, puteți să spălați vasele conștient (nu e nevoie să mergeți atât de departe încât să gustați detergentul de vase) – totul este ca pe parcursul fiecărei activități să acordați atenție simțurilor și, în mod esențial, respirației. Dacă în minte vă răsar alte gânduri, care vă distrag atenția, inventariați-le fără să le judecați, și acceptați-le, în loc să încercați să le suprimați.

9. MĂ UIT LA TELEVIZOR

Ideea e să îți oferi doza corectă de televiziune la momentul potrivit și să nu lași televizorul să te oprească de la a mai ieși în lume. Există situații în care o doză decentă de televizor este exact ‘leacul’ de care ai nevoie.

8. VISEZ CU OCHII DESCHIȘI

Uneori mintea ți se întoarce la discuții în care te-ai făcut de râs sau în care ai spus ceva cu care te simți vinovat. Sau te trezești că privești spre viitor cu teamă, gândindu-te ce s-ar putea întâmpla rău. Această combinație de gânduri legată de trecut, care ne macină, și de griji legate de viitor e cunoscută sub denumirea de gândire perseverativă și ne afectează sănătatea.

7. FAC O BAIE FIERBINTE

Dificultatea iî ceea ce privește starea de nu a face nimic este că ne inducem un sentiment de vinovăție. E o pierdere de vreme, suntem leneși. Din cauza asta, mulți dintre noi nu putem să stăm așezați pe un scaun mai mult timp, fără să simțim nevoia să sărim în picioare și să facem ceva. Însă baia ne oferă soluția perfectă pentru sentimentul de vinovăție.

6. FAC O PLIMBARE PLĂCUTĂ

Ca sa mergi la o plimbare ai nevoie de foarte puține, în afară de timp. Unul dintre elementele care fac ca plimbările să fie atât de încântătoare este tocmai simplitatea.

Odihnitoare pentru minte, firește, dar odihnitoare și pentru trup; să îți întinzi picioarele în mers e mai relaxant decât să le ții nefolosite.

Plimbarea pe jos echilibrează balanța dintre nimic și nou.

Acesta este – cred eu – motivul pentru care plimbările la pas ni se par atât de odihnitoare. Azi, atât de mult din viețile noastre se întâmplă în mare viteză. Mersul pe jos ne încetinește ritmul.

5. NU FAC NIMIC ÎN MOD DEOSEBIT

Noi, oamenii, întreținem o relație de te iubesc / te urăsc cu lipsa de activitate. Când suntem ocupați, după asta tânjim, dar imediat ce suntem liberi să lenevim, tindem să ne găsim o ocupație.

4. ASCULT MUZICĂ

Poate că în această lume a zgomotului, sunetul cel mai odihnitor dintre toate este acela al liniștii.

3. VREAU SĂ FIU SINGUR

Ca să ne simțim cu adevărat odihniți avem nevoie să ne îndepărtăm de oameni, să scăpăm de trăncănelile lor și, dacă avem baftă, și de trăncăneala din propria noastră minte. În ‘doza’ potrivită, timpul petrecut în singurătate ne permite să ne retragem și să ne îngrijim de emoțiile noastre, în speranța că astfel ne vom simți revigorați. De asemenea, timpul petrecut în singurătate ne dă ocazia să gândim mai profund, să ne descoperim pe noi înșine și astfel poate să ne și stimulăm creativitatea și să găsim idei noi.

În mod deloc surprinzător, introvertiții sunt mult mai încântați de ideea de a sta singuri. (…) Dar nu uitați că, dacă ne referim la odihnă, nu la distracție, în cadrul ‘Testului odihnei’, cei mai mulți extravertiți au evaluat ca fiind cele mai odihnitoare tot niște activități solitare.

‘Opusul singurătății este să vrei să petreci un anume timp în singurătate.’ Poate că muzicianul avea dreptate. Poate că adevăratul semn că nu ne simțim singuri este că tânjim după solitudine.

2. STAU ÎN NATURĂ

În Japonia, timpul petrecut în pădure este considerat ca având o valoare atât de înalt terapeutică, încât există chiar o expresie care desemnează această ‘activitate’: cufundarea în pădure.

1. CITESC

În mare măsură, noi percepem lectura ca odihnitoare, în ciuda efortului implicat, întrucât ea ne permite să fugim din propriile noastre lumi. Putem să ne lăsăm în urmă nu doar problemele, ci și, parțial, mintea.

E surprinzător că o activitate sedentară poate să aibă un impact pozitiv atât de profund asupra sănătății, dar poate că lectura este o metoda de a ne odihni mai specială decât ne dăm seama.

Esențial de reținut din Arta Relaxării este că odihna (la fel ca somnul) NU trebuie să fie percepută ca pe un lux sau ca pe o frivolitate, ci mai degrabă ca pe o modalitate de a avea grija de tine.

Firește, suntem atât de diferiți și în mod sigur nu se poate regăsi nimeni în toate cele 10 puncte de mai sus. Dar nici nu e cazul! Triază și păstrează doar ce îți asigură ție odihna de care ai nevoie.