Voi începe articolul de astăzi cu o opinie mai puțin populară. Despre relația de hate pe care am avut-o foarte mulți ani cu al meu corp am vorbit des pe blog sau în Social Media. La fel de des am abordat și tema body positivity, dar așa cum o percep eu. Și aici intervine opinia mai puțin populară despre care menționam.
Pentru mine, ideea de acceptare a modului în care sunt și arăt vine obligatoriu la pachet cu grija de sine la fiecare nivel, fără excepție: psihic, fizic, emoțional. Una dintre ele fără celelalte, cel puțin în cazul meu, nu poate funcționa optim. Și voi da un exemplu foarte clar: nu îmi plac și nici atât nu îmi iubesc vergeturile de pe corp, dar am învățat, în cei 21 de ani de când le am, să le accept, să înțeleg că nu a depins de mine dacă să le am sau nu. Și nu, chiar nu e societatea de vină pentru relația mea cu vergeturile (dar despre asta voi povesti mai multe într-un alt articol).
Odată ce am devenit mamă și am realizat care este impactul pe care îl am asupra fiicei mele pentru care, în mod evident, sunt un role model, am înțeles pentru prima dată în viață cât de esențial este să am grijă de mine și să transmit această valoare (pentru că este o valoare, într-o societate ca a noastră care încă omagiază "mama eroină", "soția perfectă" și "cultul sacrificiului") mai departe Ritei.
Am grijă la ce și cât mănânc (fără să ajung în vreo extremă, mai beau Cola / Pepsi, mai mănânc și chipsuri, e ok, nu mă erijez în vreo Maica Tereza a alimentației), fac mișcare (alerg sau merg 8-10km pe zi), am început să am o rutină de îngrijire a tenului (aici recomand două articole despre niște branduri excepționale: Recherche Biologique & Skinergist). Doar așa am ajuns să mă simt bine cu mine și, pe alocuri, chiar să mă iubesc. Este modul în care funcționez eu și îmi asum asta. Nu o să mint vreodată și să spun că "eu mă accept așa cum sunt no matter what" pentru că ar fi un neadevăr toxic pentru mine. Și aș vrea să fie extrem de clar: nu pun presiune pe mine, nu îmi stă mintea la standarde de frumusețe sau la părerile celor din jur. Sunt eu cu mine sau, uneori, eu contra mea.
Chiar glumesc des că, așa cum foarte multe femei își doresc sânii mari, eu îmi doresc să fi avut sprâncene faine, pentru că mie mi se pare muuult mai important să ai fața încadrată armonios de niște sprâncene generoase decât să ai sânii mari, am fost acolo cât am alăptat și a fost oricum o experiență total nefericită pentru mine.
Dar să revin la subiectul articolului: părul. Desigur, cum altfel, și cu părul există o istorie complet nefericită. Pe săracul de el l-am tuns și vopsit în toate modurile păcătoase: băiețește, după ce o tăntică de la un salon m-a tuns în scări pornind de la nivelul frunții, mi-am făcut de câteva ori șuvițe blonde, deși îmi stă oribil, și l-am și ars ca naiba, l-am avut vopsit în 4 culori, în același timp, ceva deosebit, vă zic, și tot așa. Cumva, pentru că nu îmi plăcea deloc corpul meu, încercam cu disperare să echilibrez balanța cu ajutorul părului, doar că ieșea mereu fix rezultatul opus.
Apoi, ani de zile nu l-am mai vopsit deloc și nici nu l-am mai tuns în afară de vârfuri. A crescut frumos și sănătos, din 2014 până la final de 2016 am avut cel mai fain, mai lung și mai bogat păr pe care îl avusesem vreodată. Doar că m-a pocnit burnoutul grav și m-a lăsat cu jumătate de păr mai puțin. L-am tuns bob scurt, am plâns mult și am simțit din nou o nesiguranță greu de dus.
După mai puțin de doi ani, pe când Rita avea 6 luni, povestea s-a repetat și a început să cadă iar rău de tot din ceva ce era oricum destul de puțin. Un miracol a făcut să nu mă tund scurt de tot, atât eram de disperată și de nefericită cu el.
Au urmat doi ani în care a mai crescut, am decis să mă și vopsesc după o pauză de mai bine de zece ani, pentru că am foarte multe fire albe, și iar a arătat grozav o vreme, adică fix cât am avut grijă de el (d-aia asociez eu body positivity cu grija de sine).
La final de martie, anul acesta, am avut o formă ușoară de covid. Totul bine până prin iunie-iulie, când am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare: de această dată, în doar câteva luni, nu doar că mi s-a înjumătățit părul, dar a început să arate oribil, indiferent cât îl aranjam: veșnic arăta de parcă eram nespălată și nepieptănată de vreo 2 săptămâni.
În ambele poze eram spălată pe cap, pieptănată și folosisem și placa, doar că în poza cu nr 2 par nespălată, nepieptănată, complet neîngrijită, iar părul este mult mai rar. A doua zi după ce am văzut fotografia, m-am dus să mă tund, pentru că am realizat că e singura cale prin care pot recăpăta controlul.
De atunci și până ieri, când am ajuns pentru prima dată la Dr. Hair Healing Home, chiar și tuns pănâ la nivelul umerilor, deci destul de mult, părul mi-a pus în continuare la mare încercare stima de sine. Este și motivul pentru care l-am ținut mai mult prins.
Denumirea salonului descrie perfect ceea ce fac fetele acolo, și asta se simte de cum intri pe ușă. Muzica, mirosul, designul mobilierului, parchetul original (știți deja că am această obsesie pentru el), ușile albe, duble, cu geam, fiecare obiect sau detaliu din încăperi, toate acestea te invită să trăiești o experiență senzorială completă. Și tratamentul sau orice ai de făcut acolo nici măcar nu a început.
Desfătarea simțurilor continuă cu amabilitatea sinceră a gazdelor. Efectiv mă scot din sărite oamenii care sunt sictiriți sau zâmbesc fals când vorbesc cu tine, de parcă ești bătută în cap și nu realizezi asta. Nicoleta Micu, owner Dr. Hair Healing Home, și colega ei Andreea Ilie, pe lângă faptul că sunt extrem de frumoase (again, știu că par superficială și o înflăcărată a frivolităților, dar eu chiar sunt genul care admiră alte femei și îmi place să le spun asta, pentru că oricât de frumoasă ai fi, e extrem de puțin probabil să nu te confrunți la rândul tău cu nesiguranțe și complexe), sunt fix ceea ce trebuie pentru a-ți crea atmosfera de care ai nevoie atunci când ajungi într-un loc dedicat relaxării și îngrijirii tale.
Îți jur că m-am simțit atât de bine cu fetele, că nu îmi amintesc nici cât au durat procedurile. Am fost prezentă acolo cu totul și am savurat în tihnă fiecare pas.
Primul a constat într-o discuție cu Nicoleta (care e o enciclopedie a părului, drept care voi realiza și un interviu cu ea), în timp ce îmi făcea o consultație cu un tricoscop, la nivelul scalpului, pentru a afla care este starea reală de sănătate a acestuia. Practic, ea îți trece prin cap cu acest dispozitiv (care arată precum o lanternă), iar tu ții în mână o tabletă unde se pot vedea scalpul, firele de păr chiar de la rădăcină și eventualele probleme cu care se confruntă acestea. În cazul meu, recunosc că m-am simțit super liniștită când am aflat că nu este niciun motiv de îngrijorare după căderile acestea masive de păr, dar că, așa cum bănuiam, am prea mult sebum la nivelul scalpului. Văzându-l acolo și înțelegând de la Nicoleta cât îmi afectează firele de păr, parcă a devenit totul chiar mai real.
În urma acestei consultații, Nicoleta va realiza și îmi va trimite o diagnoză personalizată, cu soluțiile de tratare, creștere și îngrijire a părului potrivite scalpului și părului meu pe lungime. Nu există merge la toată lumea produsul x sau y, pentru că fiecare dintre noi are particularitățile ei la nivel de scalp și pe lungimea firului de păr.
De exemplu, eu folosesc produse profesioniste pentru păr de mai bine de 10 ani, doar că este aproape degeaba dacă nu utilizezi ce ți se potrivește. Fix ca în cazul produselor de îngrijire a tenului.
La următorul pas, tratamentul de reconstrucție a firului de păr, a intervenit Andreea, cea care mi-a aplicat pe lungimea firului de păr produsele-tratament (sunt folosite produse organice Oway), iar apoi a trecut prin părul meu cu o placă cu infraroșu și ultrasunete (are rolul de a fixa mai bine la interior produsele).
Dincolo de gene și înzestrarea firească a fiecăreia dintre noi, frumusețea este cu și despre rutine, educație, evoluție, grijă permanentă și iubire de sine. Nicoleta Micu
Am stat cuminte 15 minute, pentru ca apoi să merg la ultimul pas al procesului, tratamentul de aromaterapie: spălat și masaj capilar cu produse organice și uleiuri esențiale. Nu știu unde a învățat Andreea să facă masaj, dar și această artă de a vorbi, de a empatiza cu clienta, dar au fost niște momente de relaxare totală, rezultat pe care eu îl obțin extrem, dar extrem de greu din cauza felului meu agitat de a fi.
Nicoleta adaugă praful de magie final, cu uscatul și aranjatul părului. A fost și momentul în care am realizat că la salonul unde am fost în urmă cu mai bine de o lună, și unde am cerut să fiu tunsă perfect drept, pentru că așa îmi place să îl am, "Cleopatra de drept", am fost tunsă strâmb. Noroc cu Nicoleta care mi l-a îndreptat. :)
Așa cum am mai scris și într-un alt articol, să creezi frumos, să ai bun gust, să te diferențiezi pe nișa ta, nu e ceva ce poate face oricine. Și știu, în zilele noastre, “toată lumea” e makeup artist, hair stylist sau fotograf, doar că e important să trecem prin filtrul propriu și să alegem acei profesioniști cu care rezonăm, care oferă calitatea de care avem noi nevoie, care împărtășesc cu noi aceeași percepție a frumosului.
Nu voi minți, prețurile practicate la Dr. Hair Healing Home nu sunt deloc mici, dar dacă vei avea curiozitatea să încerci procedurile de aici, vei realiza că nu se aseamănă cu nimic din ce ai experimentat până acum. Ca să nu mai spun că este exclus să consideri că intră la categoria: pot să fac și eu acasă, mă pot duce la oricine pentru același rezultat pe bani mai puțini. Nu, nu poți, și e ok asta pentru că munca, talentul, investiția financiară pe care un adevărat profesionist o face în cursuri, școli, produse, aparatură, etc. merită să fie nu doar apreciată verbal, ci și monetizată ca atare.
Dincolo de rezultatul evident și de experiența în sine pe care am savurat-o la Dr. Hair Healing Home, ce m-a impresionat teribil de tare la Nicoleta este că ea povestește despre păr, pe care multe femei îl consideră o frivolitate, o prostie căreia nu trebuie să îi acordăm prea mare atenție sau prea mulți bani, ca despre o parte a întregului nostru fizic, psihic și emoțional. Este prima dată când aud un hair stylist că vorbește cu atâta know-how, pasiune și respect despre podoaba capilară.
Pentru a fi bine cu noi la exterior, procesul de îngrijire, de acceptare și de iubire trebuie să înceapă de la interior.
Mai urmează povești despre Dr. Hair Healing Home , iar foarte curând și un interviu cu Nicoleta Micu, care tocmai ce a devenit una dintre femeile mele inspiraționale preferate.
