In martie 2017, printr-o conjuctura favorabila, am ajuns la Roma. Nu imi dorisem pana atunci sa vizitez neaparat acest oras, insa avand in vedere ca urma sa imi petrec acolo cinci zile cu mama, in prima noastra calatorie mama-fiica, am zis ca sigur o sa imi placa. Si nu doar ca mi-a placut, ci mi-a ramas lipit de suflet. Radeam in sinea mea ca traiesc chiar un fragment din Eat Pray Love, caci in acea perioada tocmai luasem decizia de a ne muta in Franta. Si iata cum se asezau lucrurile ca fix inainte de anul nostru sabatic sa ajung in Roma, prima destinatie aleasa si de Liz Gilbert.

Revenind in zilele noastre, in martie 2020, fix trei ani mai tarziu, Roma si Italia intreaga se confrunta cu o situatie hidoasa, greu de digerat. Si, din pacate, scenariul pare sa inghita si restul Europei, inclusiv Romania.

Am citit multe articole in perioada aceasta, unele mai optimiste care isi creionau protagonistii in viitori oameni mai responsabili, mai cumpatati si echilibrati, cu un respect ceva mai dezvoltat fata de propria viata si chiar de planeta.

Ma numar inclusiv printre cei care s-au repezit sa citeasca interviul de pe www.dezeen.com cu Li Edelkoort, olandeza care de aproape patru decenii este in charge de biroul de prognoza si analiza a tendintelor la nivel mondial – Trend Union. Deja consacrata drept una dintre cele mai influente voci in forecasting, Li Edelkoort spune despre situatia actuala: ‘Consumerismul va intra in carantina, iar coronavirusul va marca un nou inceput pentru toata planeta.’

Coronavirus offers „a blank page for a new beginning”. Li Edelkoort

La un nivel mult mai personal si intr-o nota deloc pesimista, ci mai degraba realista, eu cred ca aceste ajustari vor fi facute tot de catre oameni care erau un work in progress si inainte de pandemia cu acest coronavirus. Persoane care erau deja in cautarea unei vieti poate mai tihnite, a caror existenta era deja bazata pe niste valori, ale caror credinte nu ingradeau libertatile si nevoile celorlalti.

Si da, sunt convinsa ca cel putin aceste persoane vor incepe sa aprecieze ceva mai mult micile bucurii care pana astazi pareau doar clisee desprinse din cartile motivationale: o zi insorita, cu miros de liliac; un strain care isi ridica ochii din telefon doar pentru a te saluta zambind; un film vazut cu familia; mai mult timp de petrecut fiecare cu sine; trait mai mult decat existat. Si asta se va intampla cu siguranta, pentru ca asa suntem obisnuiti sa functionam: nu mai luam viata for granted decat in urma unei experiente al carei impact negativ ne zdruncina din temelii.

Am ajuns sa glorificam spalatul pe maini si neatinsul fetei, obiceiuri carora in viata de zi cu zi nu le acordam atentia cuvenita, nu pentru ca nu le-am fi inteles importanta si pana acum, ci mai ales din cauza vitezei cu care traim, cu care facem orice. Unde sa mai trecem in multitasking-ul zilnic si mecanisme dintre cele mai banale? Cand noi suntem ocupati cu lucruri serioase!

Dar cum spuneam, nu cred ca vor fi foarte multi care vor invata din aceasta experienta. Adevarata hiba a situatiei nu este nici macar virusul in sine (fara intentia de a-i minimaliza gravitatea), ci mai degraba lipsa de empatie si bunatate care putrezeste in unii: de la cei care golesc cu disperare rafturile magazinelor in asteptarea sfarsitului lumii (orice ar insemna asta pentru ei), lasandu-i pe altii fara alimente necesare de azi pe maine si pana la cealalta categorie extrema care ii aduna pe toti inconstientii & iresponsabilii incapabili sa priceapa gravitatea actiunilor lor (nerespectarea izolarii / carantinei, omisiunea / minciuna, tratarea cu je m’en fiche-ism a restrictiilor impuse de catre autoritati, etc.). Egoismul asta exacerbat este mai nociv decat pandemia in sine, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, aceasta va disparea, dar uraciunea unora va persista si in vremurile nu tocmai usoare care ne vor astepta.

Multi dintre noi suntem ingrijorati, este firesc sa iti iei masuri de precautie, sa te gandesti la sine si la propria familie, dar aceste actiuni NU ar trebui sa te dezumanizeze, NU ar trebui sa faca rau altora, NU ar trebui sa agraveze o situatie deja scapata de sub control. Si iata ca asta se intampla, cu asta ne confruntam in plina pandemie.

Pe post de incheiere, revin la un lucru pe care il consideram doar o vorba mare, un cliseu numai bun de postat pe retelele de socializare, dar care in viata reala poate face diferenta intre bine si rau, chiar intre viata si moarte:

Dragoste in vremea coronavirusului nu prea e, asa ca nu ar fi rau sa facem! 🙂

Foto: unsplash.com

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.