Feli reușește ceva absolut încântător și anume să aducă simplitatea la nivelul firescului, să trăiască fără artificii (așa cum spunea ea), dar pentru ceea ce iubește.

Este o lecție de echilibru și frumos pentru că jonglează, într-o manieră armonioasă, între job, familie și prieteni, găsește întotdeauna timp să își hrănească sufletul mergând la teatru, expoziții, restaurante, dar cel mai important, își face timp pentru ea.

Despre cum te șlefuiește locuitul în altă țară, dar mai ales în Paris, despre ce merită vizitat în Orașul Iubirii, unde este fain să mănânci sau să îți savurezi în tihnă cafeaua, dar și despre un talent transformat într-un cadou autentic, în interviul de mai jos.

Paris, mon amour

R: De cât timp locuiești în Paris și cum ai ajuns să te bucuri zilnic de Orașul Iubirii?

Feli: Povestea mea în Franța începe cu mulți ani în urmă, într-un orășel foarte mic lângă Quimper (Bretagne), unde locuiește familia care m-a găzduit la vremea respectivă. Planul inițial era să stau în casa lor timp de doi ani, urmând să mă întorc apoi în România pentru a-mi continua studiile superioare în țară. La început a fost greu, cu dureri de cap și câteva plânsete, pentru că nu reușeam să înțeleg ceea ce îmi spuneau sau încercau să îmi spună oamenii din jurul meu. A fost dificil și pentru că atunci nu existau smartphone-uri, deci comunicarea cu cei de acasă era foarte sporadică și mai mult pe mail.

Însă, m-am îmbărbătat și după doar două luni am decis să rămân, pentru că nu voiam ca această experiență să fie un eșec. În acești doi ani, un rol deosebit de important l-au avut oamenii minunați pe care i-am întâlnit, de la familia gazdă, la colegi de studii și profesori. Toți au avut răbdarea și bunăvoința necesare pentru a-mi fi alături și a mă încuraja. Le sunt recunoscătoare lor, dar mai ales surorii mele fără susținerea căreia nu aș fi ajuns deloc aici.

Vin dintr-o familie modestă din Constanța, așa că părinții mei nu m-au putut ajuta financiar. La finalul celor doi ani în care sora mea și familia gazdă m-au sprijinit, am avut de ales între a mă întoarce în țară și a rămâne în Franța. Dar viața mea se schimbase, vedeam altfel lumea și îmi doream să rămân aici. Mai mult decât atât, la școală lucrurile stăteau foarte bine și pentru că eram înconjurată de francezi, franceza mea s-a îmbunătățit considerabil – în afara de RRR-ul care a rămas prezent și acum :).

Așadar, am rămas în Franța, dar m-am mutat în Rennes, unde, pentru a mă putea susține financiar, am lucrat într-o cafenea 18 ore / săptămână. Am locuit aici trei ani, timp în care mi-am terminat studiile superioare. La sfârșitul acestei perioade, mi s-a propus un job într-un grup bancar francez, în Paris.

Din 2006 sunt deci în Paris, 13 ani punctați de călătorii în străinatate, în interes de serviciu și vacanțe.

R: Am locuit 11 luni într-un orășel din S-V Franței și trebuie să recunosc că perioada asta mi-a schimbat percepția asupra multor lucruri (și oameni). În ce manieră ți-a modelat trăitul în Paris stilul de viață?

Feli: Oh, într-adevăr, schimbările sunt multe și este un pic cam greu să despart partea maturității (am ajuns în Franța la 18 ani) și partea Franței care m-a schimbat și ea, în mod sigur. Cert este că un lucru nu s-a schimbat: am fost dintotdeauna o persoană simplă, fără prea multe artificii și cam încăpățânată :).

Cred că simplitatea este partea din mine pe care am dezvoltat-o cel mai mult în Franța, care m-a atras și m-a făcut să mă simt eu însămi. Această simplitate se transpune și în eleganța à la française care îmi place și la care ader în mod total.

Altă schimbare…fiind departe de familie de mulți ani, prietenii îmi sunt atât de apropiați încât azi când spun cuvântul familie îi includ fără nicio ezitare.

Capitolul mâncare este cel care a suferit cea mai mare schimbare. Când am ajuns în Franța, nu mâncam mare lucru, până și brânză mâncam doar două feluri care semănau cu cașcavalul. Acum, mă răsfăț cu o bucată de Roquefort – care este la polul opus – alături de un pahar de vin roșu :). Nici fructele de mare nu îmi plăceau…și acum deliciul meu este să mănânc stridii (mai ales Gillardeau, în cazul în care vreți să încercați…)

Parisul are și părți negative cum ar fi stresul continuu, pentru că alergăm în toate părțile cu dorința de a rezolva prea multe într-un timp prea scurt. Am luat, așadar, și partea aceasta de obiceiuri, unde alerg constant între serviciu, cel mic, prieteni și ieșiri la distracție (teatru, restaurante, expoziții). Viața mea este un fel haos ordonat, un amestec de prieteni, job, familie, ieșiri, călătorii. Singurele clipe care sunt pentru mine, și doar pentru mine, sunt atunci când desenez și când fac yoga.

R: Care este locul tău preferat din Paris?

Feli: Locul preferat…sunt prea multe… dar dacă trebuie să aleg unul, poate din nostalgie pentru că am locuit patru ani acolo, ar fi cartierul Montorgueil, o străduță plină de viață, cu băcănii și terase pe ambele părți. Și chiar lângă Motorgueil, Passage du Cerf, locul care mă inspiră cel mai mult.

R: În luna aprilie, voi ajunge pentru prima dată în Paris pentru două zile. Ce îmi recomanzi pentru o ședere atât de scurtă? Ce nu trebuie să ratez, unde să mănânc?

Feli: Pentru a explica un pic adresele și lista care va urma, se impun următoarele mențiuni: Parisul este decupat de Sena în două părți: Rive Gauche – Sud și Rive Droite – Nord. Îți alegi malul Senei în funcție de locul unde locuiești. În cazul meu, ieșirile cu prietenii și restul obiceiurilor se întâmplă pe Rive Droite.

Să te plimbi pe strada Montorgueil și pe străduțele perpendiculare

Să vizitezi (măcar pe afară) Luvrul și parcul Tuileries; să îți savurezi cafeaua pe terasa Le Café Marly (pe partea laterală a Luvrului, cu vedere spre piramidă)

Place des Vosges și cafenelele de jur împrejur și Rue des Francs Bourgeois (magazine cu mărcile cele mai en vogue din Paris) și poți reveni pe străduța Rue des Rosiers – este turul meu clasic.

Port Royal si pasajele acoperite din Paris: Passage Colbert, Passage du Cerf, Passage des Panorama.

Să mergi la apusul soarelui spre Grand Palais și mai ales Pont Alexandre III & malul Senei după Podul Alexandre III – loc de întâlnire pentru aperitiv în timpul verii.

Să faci o plimbare pe Bateau Mouche – este turistic, dar astfel poți descoperi malurile Senei într-un mod plăcut și rapid când nu ai decât două zile in Paris. Mie chiar și azi îmi face plăcere să iau vaporașul din când în când în timpul verii…vei putea admira Tour Eiffel, Notre Dame, La Conciergerie, Musée Orsay, etc.

Unde să mănânci? Este cam greu de răspuns.

Pentru o cafea, un desert, Café Marly sau Place des Vosges (Angelina – o instituție)

Brunch: Twinky sau Miss Kale

Pentru o masă tradițională într-un cadru special à la française, dar de calitate: Chartier sau Bouillon Chartier. O altă adresă bună pentru o masă simplă, dar cu produse de calitate este La maison Plisson. Un restaurant corean care îmi place foarte mult este Abri Soba, apoi, Italian Pink Mamma sau Ober Mamma. Toate restaurantele din Passage de Panorama.

R: Celebrul joie de vivre al francezilor este overrated sau chiar așa îi simți că trăiesc?

Feli: Chiar este joie de vivre, pentru că mi se pare că trăim fiecare clipă la 200km/oră. La noi, aperitivul este foarte important, cu prietenii, familia, tot timpul. Pe Pont des Arts, în zilele frumoase, toată lumea se instalează cu o sticlă de vin și câte ceva de mâncat, în timp ce admiră spectacolul minunat oferit de apusul soarelui, pe Sena.

Poți vedea același tablou și lângă Turnul Eiffel sau pe malul Senei: familii sau grupuri de prieteni care se bucură împreună de o masă în aer liber. Tot la categoria joie de vivre intră și viața artistică plină de noutăți și evenimente: în fiecare seară, ai o multitudine de posibilități pentru a ieși la un teatru de revistă, one man show, piese clasice…

Totul este posibil.

R: Menționează, te rog, cinci motive pentru care Parisul este orașul perfect în care să locuiești.

Feli: Atunci când ești tânăr este într-adevăr o plăcere:

Melting pot: nu știu dacă există mulți parizieni adevărați născuți în Paris, dar cu siguranță vei găsi un melting pot de atâtea culturi care se întâlnesc, se amestecă și se bucură de Paris, devenind ei înșiși mai parizieni decât parizienii adevărați ;). Este o bogăție unică pentru mine să pot pregăti o cină cu prietenii, atunci când sunt 10 persoane la masă, dar cel puțin șase culturi diferite. Fiecare aduce ceva și îmbogățește grupul.

Viu: cum spuneam, Parisul e plin de viață, de mișcare, de evenimente. Găsești mereu ceva de făcut dacă vrei să ieși din casă, la orice oră din zi și din noapte, indiferent de ziua săptămânii.

Arhitectura: oriunde privești în jur, vei fi surprins de o clădire, de o pictură, de o statuie, pentru că istoria și arhitectura sunt prezente la tot pasul.

Mâncarea: revin la melting pot, pentru ca în Paris găsești o mulțime de restaurante, de la bucătărie tradițională, la restaurante cu stele Michelin, la bucătărie exotică… au mici pepit care nu par extraordinare când le vezi de afară, dar odată ce intri și guști te minunezi…

Aproape de lume: când Parisul devine prea stresant sau prea aglomerat, aeroportul este aproape și poți să zbori foarte ușor peste tot în lume :). La fel și pentru gările din Paris care te duc în două sau trei ore în locuri faine, în Franța: Lille, Strasbourg, Aix en Provence, Nantes, Bordeaux…

Despre caligrafie sau cum transformi scrisul de mână într-un cadou autentic

R: Cum a început povestea ilustrațiilor tale? Ai un background în domeniul artistic?

Feli: Nu știu dacă este un background în adevăratul sens al cuvântului, dar când eram mică desenam deja la Atelierul Fanteziei din Constanța. Desenul îmi aduce aminte de clipele pe care le petreceam la bunici, într-un sat din Dobrogea, unde mă plimbam pe câmp și desenam, pictam. Acum, desenul îmi oferă o senzație à la Madeleine de Proust. Cred că această dorință de a desena mi-a rămas mereu în suflet și am cultivat-o în timpul anilor chiar dacă nu am avut timp să o dezvolt mai mult.

R: Ce tipuri de ilustrații creezi?

Feli: În această perioadă, testez un pic din tot: felicitări personalizate pentru copii, unde pot să fac desene și caligrafie modernă; ilustrații pentru familii, unde pornesc de la o fotografie și desenez în stil Bande Dessinée. Am făcut deja câteva invitații pentru botez și decorațiuni pentru masă. Apoi, când plec în vacanțe fac felicitări cu locurile unde merg folosindu-mă de simbolurile țărilor respective.

Îmi place foarte mult să fac desene pentru copii, și visul meu este să scriu o carte de povești pentru cei mici. Aștept să am mai mult timp pentru a crește proiectul, iar momentan fac abecedare pentru copii care, pe lângă rolul pedagogic, se pot pune în ramă drept decorațiune pentru camerele celor mici.

R: Care a fost primul tip de ilustrație pe care l-ai realizat și cu ce ocazie?

Feli: Acum trei ani și jumătate, soțul meu m-a cerut în căsătorie, în Bolivia. Cu această ocazie, am decis să mă apuc din nou de desenat și să fac invitația noastră pentru nuntă….pe care am creionat-o în februarie 2016. Doar că, două luni mai târziu, am aflat că sunt însărcinată și am decis să amânăm nunta. Desenul a rămas închis într-un sertăraș, dar cheful de desenat nu s-a stins….și mi-am propus ca în timpul sarcinii să învăț să fac caligrafie modernă. Astfel că, în noiembrie 2016, am început să creez ilustrații pentru Crăciun, în așteptarea celui mic. Am continuat în timpul concediului, profitând de siestele puișorului, cu ilustrația pentru invitația de nuntă și toate decorurile handmade.

R: Oamenii care apelează la tine știu exact ce vor sau pornești de la o idee și înnobilezi produsul final cu imaginația ta?

Feli: Depinde, pe shopul meu Etsy, oamenii aleg ilustrația și îmi menționează numele pe care îl doresc scris pe felicitare. Alți clienți fie vorbesc cu mine, fie îmi trimit poze cu decorul pe care îl vor avea la botez sau chiar din camera copilașilor, și creez direct un model personalizat. Îmi face o plăcere imensă să primesc pozele cu fotografiile ilustrațiilor la ei în casă, pe masă, în voiaj :).

R: Ce produse folosești: acuarela, creioane, carioci?

Feli: Ceea ce îmi place cel mai mult să folosesc sunt acuarelele și scrisul cu carioci speciale pentru caligrafie modernă. Sunt carioci care au vârful ca o pensulă și care îți permit, deci, să caligrafiezi.

R: Clienții tăi sunt doar din Franța și România sau primești comenzi și din alte țări?

Feli: Cele mai multe comenzi le primesc din Franța, am trimis ilustrații și în România…dar am avut și o comandă din Canada.

R: Cred că scrisul de mână se face vinovat de crearea de emoții pure și bucurii dintre cele mai simple care se lasă cu piele de găină. Ce feedback primești cel mai des din partea clienților tăi?

Feli: Trăim într-o lume unde într-adevăr, dupa atâția ani de tehnologie, ne întoarcem un pic la făcutul de mână și chiar este adevărat că atunci când primești un cadou personalizat, fie cu un prenume scris de mână sau mai mult, un portret de familie, emoțiile sunt înzecite.

Pentru abecedare, am primit feedback mai ales din partea copiilor care sunt înnebuniți după ele. Părinții îmi povestesc că cei mici îi roagă să le citească ce scrie sub imagini, în fiecare seară…nu aș putea să îmi doresc mai mult decât acest gând că niște pitici vor dormi cu imaginile ilustrațiilor mele în minte…

Felicitările cu prenumele copilașilor sunt cele care vor sta în camera lor, așa că părinții sau prietenii acestora mi le comandă cu un sentiment de cocoonning.

Iar ilustrațiile cu familii îmi aduc aminte de prima pe care am făcut-o pentru niște prieteni apropiați, dintr-o încercare. Ei stau în Belgia, și prietena mea mi-a scris că a avut lacrimi în ochi când a primit surpriza! Același lucru s-a întâmplat și în cazul familiei din Canada, pe care nu o cunoșteam, dar o prietenă de-ale lor mi-a trimis o fotografie și apoi le-a trimis felicitarea. Chiar și eu am avut lacrimi în ochi când am primit feedback-ul.

R: Unde te pot găsi cei interesați să cumpere ilustrațiile tale?

Feli: Am deschis un shop Etsy, cu câteva produse (more to come): https://www.etsy.com/fr/shop/LilFeli

Altfel, mă găsiți pe Instagram la @lilfeli,unde puteți să îmi scrieți și un mesaj privat.

R: Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Feli: Să fii inconjurat de familie și prieteni, să descoperi lumea, să te bucuri de lucruri simple, fără artificii, și în același timp să îți trăiești pasiunea / pasiunile.

Perioada următoare va sta sub semnul unor noi începuturi pentru Feli, dar despre asta voi scrie într-un material viitor.

to be continued.

foto: lilfeli

Abonează-te, lasă-te inspirată.

Fii prima care primește următorul articol. 

Mă abonez ♡