Irina Moroșanu, Les vacances d'Irina: mi-am luat frumos povestea în mâini
Irina Moroșanu, fondatoarea brandului Les vacances d'Irina, este o femeie, o antreprenoare, o iubitoare și o creatoare de frumos care nu putea să lipsească din lista mea de #inspiringwomen. Deși îmi doream acest interviu de mai bine de un an, am ales să îl realizez acum pentru că am așteptat cuminte să ajung eu însămi într-un punct în care mă simt mai așezată și mai asumată cu ceea ce am fost, sunt și lucrez în fiecare zi să devin.
Nu de alta, dar este nevoie să ajungi la o anumită maturitate și să îți permiți să îți deschizi larg mintea și sufletul pentru a primi această poveste spusă de Irina atât de onest, cu bun simț și gust, cu discreție - dar nu una care să te trimită cu gândul la egoism sau aroganță, ba din contră, o discreție de-o eleganță demnă de admirat - în rândurile de mai jos.
Așadar, interviul cu Irina este unul pe care orice persoană cu sete de frumos ar trebui să îl citească.
Irina, pentru mine, ești genul de femeie care își spune povestea liber, asumat, dar mai ales autentic și fără vreo brumă de “poleială”. Iar asta mi se pare fantastic! Cine este mai exact Irina Moroșanu și cum ai ajuns să știi cine ești?
Îți mulțumesc pentru cuvinte. Eu sunt “Irinele” din toate etapele vieții mele. Am început să știu cine sunt când mi-am acceptat trecutul, când mi-am dat seama că nu voi avea niciodată cum să-l șterg. Trecutul meu e identitatea mea și așa ceva nu se poate șterge. Se poate modela, da. Dar nu poate fi niciodată șters.
Am început să fiu blândă cu mine, mi-am luat frumos povestea în mâini, și ce a urmat a fost un proces de lucru cu mine care a durat mai bine de 10 ani, proces care încă se petrece.
Transformarea a fost ca o baie într-o mare perfect lină și deloc chinuitoare pentru că am avut o dorința enormă să mă depășesc și mi-a plăcut să învăț lucruri noi, să învăț de la oameni valoroși, să mă las inspirată, să știu ce părți să păstrez, ce părți să schimb la mine și la care să renunț.
Încă nu știu în totalitate cine sunt, dar mă descopăr în fiecare zi. Mă privesc și îmi place de mine.
Frumusețea ta atemporală și stilul tău vestimentar mă trimit cu gândul la lejeritatea cu care franțuzoaicele își etalează șarmul. Cum definești tu cele două noțiuni: frumusețea unei femei și bunul gust?
Frumusețea femeii este, pentru mine, o chestiune extrem de personală și, tocmai de aceea, îmi este foarte greu să o comunic clar. Am să încerc să vorbesc și despre frumusețe, și despre bun gust în același timp pentru că, pentru mine, ele sunt corelate.
Îmi plac femeile discrete. Mi se pare frumos când o femeie nu poartă make-up sau când știe cât și cum să poarte make-up-ul. Îmi place femeia pentru care a fi feminină nu se reduce la a-și face bucle în păr, la a-și face unghiile sau genele (by the way, să oprească cineva ororile cu unghiile cu gel și cu genele false).
Îmi place lejeritatea cu care anumite femei își poartă corpul și cuvintele.
Mi-aș dori să îmi port și eu ridurile sau firele albe de păr așa cum unele femei, prea puține, o fac. Mă fascinează femeile atunci când zâmbesc, dar mă fascinează și mai mult atunci când nu o fac.
Sunt momente când sunt în taxi și aștept la semafor, de exemplu, și mi se oprește privirea pe cineva la întâmplare - să zicem că pe o femeie in her 40’s. Ce urmează e fascinant - în mintea mea încep să se deruleze fragmente aproape poetice legate de acea persoană, începând de la felul în care și-a prins părul dimineața sau cum și-a ales hainele, dacă sunt șifonate sau dacă sunt călcate perfect. Mi-o imaginez pe femeia asta făcând lucruri banale cum ar fi să își dea rapid cu ruj în mașină sau să facă cumpărături la Mega într-o zi ploioasă. E magnetizant pentru mine să-i văd gesturile comune, de la a-și aranja cercelul sau a-și trece mâna prin păr până la a merge grăbit și a-și strânge haina în jurul ei.
Nu știu…. Găsesc fascinant felul firesc, dar seducător, de a fi al unor femei. Vezi? Ai zice că bat câmpii, dar îmi este foarte greu să exprim ce e în mintea mea când mă gândesc la frumusețea unei femei. Pentru că sunt lucruri atât de multe pe care nici nu știu cum să le descriu și pe care alții nu le-ar încadra la lucruri frumoase. Dar pentru mine sunt :).
Simone de Beauvoir spunea că ‘nu te naști femeie, ci devii’. Cum simți tu această afirmație?
Am descoperit târziu în viața mea că a fi femeie e cel mai frumos lucru care mi s-a “întâmplat”. Nu cred însă că e un proces care se întâmplă de la sine.
A deveni femeie e un drum lung și nu-i neapărat lin.
E o experiență unică/personală pentru fiecare în parte. Dacă ar fi să vorbesc punctual despre experiența mea, mi-ar trebui multe, multe pagini și mult timp :).
Ce femei te inspiră? Dacă ai și exemple concrete, please share 🖤.
Cred că am cuprins bine esența acestei întrebări mai sus. Exemple concrete am - nu-s multe - și nu sunt persoane celebre. Sunt femei simple, ca mine, ca tine, multe dintre ele nici nu au Instagram sau Facebook. Sunt un pic “posesivă” când vine vorba despre femeile din viața mea, care mă inspiră. Găsesc că “divulgarea” acestui secret mi le va lua și nu pot permite acest lucru :).
Nu neg că ar fi și femei celebre care îmi plac, dar nu până într-acolo încât să-mi marcheze tinerețea sau să pun posterul lor pe perete în adolescență ori să fac parte din vreun fan-club. Nu. Pentru că sunt îndeajuns de măricică încât să știu că celebritatea, la un anumit nivel, vine la pachet cu multe măști și cu multă superficialitate.
Ce ritualuri menite să îți înnobileze viața de zi cu zi ai?
- Îmi place să am mereu vaze cu flori în casă.
- Beau ceai în fiecare zi și îmi fac cafea la french-press.
- Fac pilates și plimbări luuuungi :).
- Mă fascinează să simt texturile materialelor naturale și fac asta des când aleg materialele pentru noile produse.
Ai avut întotdeauna o predilecție pentru frumos?
Da. Am fost întotdeauna ca un burete “însetat” de tot ce-i frumos :). Îmi aduc aminte că de copil aveam această obsesie cu felul în care soarele se așază pe obiecte, pe oameni și pe locuri, și cred și acum că lumina este, de fapt, un creion care scrie poezii.
Moda este privită - nu de puțină lume - ca fiind o toană, o frivolitate căreia nu merită să îi acordăm prea multă atenție…sau bani. Care este, de fapt, rolul hainelor în viața noastră, pe lângă cel de a ne acoperi corpul?
Moda poate fi o toană sau o frivolitate, și nu-i nimic rău în asta atât timp cât alegerile sunt făcute cu cap și cu gust :).
Hainele au, printre altele, rolul să vorbească despre cine suntem fără să fie nevoie să ne prezentăm. Hainele pe care le purtăm “desenează” în mintea celor care ne privesc, un portret, o schiță. De aceea, ar trebui să fie atât de atent ales ce purtăm. Prin atent nu mă refer la forțat. Mă refer la grija pe care ar trebui să o avem în legătură cu felul în care ne îmbrăcăm.
Cred că lucrul ăsta vine mai ușor când știi cine ești și când realizezi că alegerile vestimentare pe care le faci vin la pachet cu o responsabilitate. Nu mă refer doar la reponsabilitatea etica, ci și la exemplul pe care îl dai celor din jur și la amprenta pe care o lași în urma ta. Și asta nu înseamnă că nu ești liber să te exprimi vestimentar cum dorești tu! Libertatea nu e niciodată îngrădită de bunul simț!
Valorile noastre sunt perfect armonizate cu felul în care ne îmbrăcăm, cred eu. Am mai spus cândva: Calitatea umană e mai presus de piesa vestimentară pe care o porți și nu ar trebui niciodată să fie definită de aceasta.
Pe contul de Instagram Les vacances d'Irina și pe site, descrii minunățiile vestimentare pe care le creezi ca fiind “timeless designs”, “slowly made”, “modest luxury”. Povestește-mi puțin, te rog, despre fiecare atribut în parte.
Timeless stă la baza brandului pe care l-am creat și cred că “timeless designs” vorbește de la sine - am decis încă de la început să creez haine care să existe pentru totdeauna în colecțiile mele fără să depindă de sezoane sau de alte limitări de genul acesta.
De ce ar trebui să ne dicteze un nou sezon sau un nou trend că un produs nu se mai poate purta? E atât de brutală chestia asta și, de aceea, ideea de “trenduri” mi s-a părut inutilă dintotdeauna.
Mi se pare trist, de fapt, să fii în trend.
Modest luxury - am vorbit despre asta și într-un alt interviu - drept care, relatez mai jos ce am spus atunci: Când am pus aceste două cuvinte unul lângă altul (modest luxury), aveam în minte că niciodată nu aș vrea să creez ceva care să țipe atenție, cum sunt hainele care au logo-urile la vedere. Genul acesta de branding mi se pare de prost gust indiferent de ce brand face asta. Nu mă inspiră cu nimic și mi se pare ceva brutal care nu are de-a face cu nicio profunzime și cu niciun concept gândit sau care are emoție în el… Mi se pare vulgar. Atât. Modest luxury e opusul acestui lucru.
Slowly made e fix așa cum zice - făcute încet. Pentru că toate comenzile noastre sunt făcute încet și cu grijă. Nu ne grăbim și nu sacrificăm tehnica produselor doar ca să iasă mai puțin timp la manoperă sau să facem mai multe sau mai ieftine. Les vacances d’Irina e un brand care a avut și are răbdare și care vrea să aducă aminte de cum se făceau lucrurile odată.
Povestește-mi, te rog, și despre procesul prin care trece un produs Les vacances d'Irina de la concept până la creația finală.
E un proces foarte personal pe care aș vrea să îl păstrez pentru mine. Nu din egoism ci pentru că, pentru mine, e aproape sacru felul în care mi-am construit brandul, cum creez produsele, și aș vrea să rămână așa.
Cred că ar trebui să existe puțin mister în fiecare dintre noi și în tot ce facem.
Cum este femeia care își răsfață corpul - și sufletul - cu haine semnate Les vacances d'Irina?
E libera :)
Creațiile Les vacances d'Irina nu sunt apreciate și achiziționate doar de către românce, ci au reușit să cucerească femei din întreaga lume. În ce colțuri ale globului ai expediat colete semnate Les vacances d'Irina?
Am trimis colete aproape în toată lumea și oricum, prin prisma colaborărilor mele cu Matches Fashion, International Gallery Beams Tokyo, plus alte câteva buticuri, nu cred că a rămas vreo țară de pe hartă nebifată.
Care este feedback-ul pe care îl primești cel mai des de la cliente fie că sunt românce sau originare din alte țări?
Am emailuri pe care le-aș înrăma, emailuri primite de la cliente. Feedback-ul este extraordinar și stă la baza aripilor mele :).
Unde îți găsești sursele de inspirație?
- În tot ce mă înconjoară.
- Am în mine o copilărie și un pozitivism care mă ajută să văd frumusețe chiar și atunci când e aproape imposibil de zărit.
- De la tata am optimismul și de la mama am poezia :).
Ce înseamnă pentru tine fericirea?
Un bol frumos cu mere văratice și cu piersici de vie doar pentru mine. În soare :)
Foto: arhivă Irina / Les vacances d'Irina