Jurnal de călătorie: 18 zile cu mașina prin Turcia (I)

Am ajuns prima oară în Turcia în urmă cu 11 ani, în luna de miere. Pentru că am stat doar într-un hotel all inclusive, nu am înțeles mai nimic din această țară și cultura ei.

Abia în vara lui 2022, când am petrecut aproape trei săptămâni prin diferite orașe turistice și altele mai puțin "comerciale", am reușit nu doar să descopăr adevărata Turcie, dar să și înțeleg de ce ai mei o iubesc și revin constant de ani de zile.

Drept care, luna trecută am repetat experiența: 18 zile cu mașina prin Turcia (mulțumesc, mama!).

Traseul a fost următorul: București - Edirne (o noapte), Gelibolu (unde traversezi din Europa către Çanakkale, Asia, fie cu bacul, fie pe pod), Eskişehir (2 nopți), Kuşadası (5 nopți la un all inclusive), Bodrum (4 nopți), Sarıgerme (3 nopți la un all inclusive), Izmir (o noapte), Edirne (o noapte), București.

Cel puțin, acesta a fost itinerariul plănuit. După cum vei afla, am avut parte și de ceva peripeții, așa că a trebuit să ne adaptăm din mers. Dar să le luăm pe rând. :)

Edirne

Am plecat din București într-o dimineață de vineri împreună cu Alex (soțul meu), Rita (fetița noastră, 5 ani) și părinții mei. Prima destinație a fost Edirne, oraș de graniță între Bulgaria și Turcia.

Nouă ne plac lucrurile și locurile simple în egală măsură cu frivolitățile extravagante. Nu pot spune că nu mă încântă o cină la un restaurant cu 5 stele Michelin, dar aș minți dacă nu aș recunoaște că ador preparatele turcești gătite în localuri cât mai tradiționale și mai puțin pompoase.

De altfel, doar în Turcia mănânc carne de miel sau oaie, niciodată acasă. Ador să cunosc oamenii, să le înțeleg obiceiurile, să îi descopăr în elementul lor, nu într-un cadru cizelat pentru turiști.

În fotografia de mai jos, o cameră dintr-un restaurant, unde, la ora rugăciunii, poți intra, te poți spăla pe picioare (este un obicei practicat în special de către bărbați) și te poți ruga pe unul dintre cele două covorașe. Repet, este o încăpere aflată la etajul unui restaurant. Mi s-a părut splendidă această atenție și respectul acordat credinței lor.

Tot din Edirne, ba chiar dintr-un magazin din mall, mi-am cumpărat o pereche de ochelari, o guilty pleasure rară în viața mea :)). I-am găsit la reducere și m-au costat 70 lei.

Btw, în mall-ul din Edirne se intră ca la aeroport, printr-o poartă de control.

Eskişehir

Ei bine, Eskișehir este unul dintre orașele mele preferate so far din Turcia. Ce mă fascinează așa de tare la el este vibe-ul cosmopolit și maniera splendidă prin care tradiționalul și modernul coexistă.

Aici vezi blocuri înalte și moderne, dincolo observi cinci bărbați așezați pe mijlocul trotuarului stând de vorbă în timp ce-și savurează ceaiul negru.

Aici admiri persoane îmbrăcate extrem de modern și lipsite de pudoare, alături, femei cu podoaba capilară acoperită. Și în cazul lor sunt atât de multe diferențe: unele femei îmbrățișează tradiția într-o manieră fashion, altele adoptă un stil mai sobru, unele au doar capul acoperit și poartă haine moderne, altele sunt îmbrăcate tradițional din cap până în picioare.

Femei îmbrăcate complet în negru și doar cu ochii la vedere sau chiar acoperiți cu o plasă nu am văzut pe străzile din Eskișehir, ci doar în Konya (destul de multe) și în Izmir. De altfel, am înțeles că multe dintre acestea provin din Siria și Iran.

Recunosc că ultima variantă, dar și alte realități care aparțin acestei culturi, cum ar fi intrări separate pentru bărbați și femei în moschee, mi s-au părut extrem de deranjante anul trecut. Desigur că deja știam cum funcționează lucrurile, dar văzându-le acolo în mediul lor m-au lovit direct în moalele capului.

Încerc, chiar încerc să judec mai puțin, să nu mai fiu așa vehementă și să respect deciziile, obiceiurile și credințele altora. Nu îmi iese mereu, după cum se poate observa.

Dar să revin la chestiuni mai pleasure oriented. Ne-am plimbat printr-un parc imens, ne-am petrecut câteva ore la un salon, unde am dat 200 lei pentru mine (tuns vârfuri și vopsit BINE), mama (tuns cu schimbare de look), Rita (aplicare două șuvițe colorate), am mâncat mult și extrem de bine, am luat la picior străduțele aglomerate, dar pline de farmecul specific locului. Iar Rita a dansat (din nou) în plină stradă pe muzica live care răsuna de la terase.

Mi-a părut tare rău că nu am făcut o poză cu tipa care ne-a întâmpinat la salon și cu care, de altfel, am ținut legătura via Google Translate. Turcii nu prea vorbesc engleză, dar sunt mai mult decât deschiși și bucuroși să comunice via Google Translate.

Revenind, managera (sau proprietara, nu am înțeles exact rolul ei) a fost super nice și a ținut întreaga echipă peste program pentru noi. Pe Rita a luat-o de câteva ori în brațe, a pupat-o. Cam ăsta este spiritul lor, cel puțin al celor cu care am interacționat noi.

Nu am ratat însă fotografii cu un ospătar greco-turc care ne-a întâmpinat într-o engleză chiar bună la restaurantul unde lucra.

Mai sus, mama poartă cercei Diana Cojocaru, eu port rochie Lia Fia și eșarfă Decorina Hats, Rita poartă coroniță și guler Purrfect Collar.

De vizitat & ce poți face în Eskișehir:

• Sazova Park, unde există și un castel desprins parcă din desene cu prințese Disney;
• Zoo, chiar vizavi de Sazova;
• Kent Park, unde autoritățile au creat o piscină în aer liber cu nisip și șezlonguri (foto mai jos);
• Plimbări cu gondola (da, ca-n Veneția) pe râul Porsuk care curge prin centrul orașului;
• Casele Odunpazarı situate în centrul cultural și istoric al vechiului oraș. De ce prezintă ele interes? A fost păstrată arhitectura originară, caracteristică celei otomane și sunt încă locuite;

• Muzee și galerii de artă;
• Barber shops la tot pasul, pentru domni (părul facial este îndepărtat inclusiv cu ceară sau cu ață). :)

Ah, și să nu uit. Ador să ascult chemarea la rugăciune (Adhan). Mi se pare că te îndeamnă la calm și liniște indiferent în ce ai crede.

Kustur Club Holiday Village, Kuşadası

Principalul motiv pentru care mama mea, organizatoarea acestei vacanțe, a strecurat în itinerariu și două destinații all inclusive a fost Rita. Și bucuria ei de a se "piscini" (așa zice ea) în piscine și de a se da pe toboganele cu apă. Ceea ce s-a și întâmplat :).

Dar să-ți spun ce ne-a plăcut și ce nu la acest resort.

Voi începe cu ce nu ne-a plăcut pentru că sunt doar două chestiuni:

• cred că ar mai putea fi îmbunătățită zona destinată copiilor, atât la piscine, cât și locul de joacă;
• internetul este foarte, foarte slab. Eu am și lucrat puțin remote, dar am utilizat Hotspot-ul de pe telefonul extra pe care l-am încărcat cu o cartelă locală. Atât de slabă era conexiunea la Wifi-ul din locație.

Ce ne-a plăcut:

• este un resort de case, nu genul de clădire-bloc, ceea ce creează impresia de aerisit, după care eu tânjesc;
• este un resort micuț, intim, din nou, așa cum prefer;
• zonele de verdeață și florile sunt o încântare pentru simțuri;
• mâncarea nu este excepțională și nici extrem de variată, dar este gustoasă, de calitate;
• personalul a fost impecabil: atent, proactiv, zâmbitor, glumeț. Ba chiar am observat turiști care veneau la restaurant, la ora mesei, doar pentru a-și lua la revedere de la ospătari;
• nu am stat la plajă ziua - care nu este nici de vis, dar nici de neglijat - dar ne-au plăcut tare plimbările la apus;

Eu port bluză AIRE Official; rochie Laliwear; inel din porțelan pictat Diana Cojocaru.

• spectacolele de seară - atât cele pentru copii, cât și cele pentru adulți - au fost reușite și pe placul tuturor celor prezenți, indiferent de țara de proveniență. Rita chiar și-a dorit să facă poză cu animatoarea (mai jos). Voi reveni pe acest subiect în partea a doua a Jurnalului de călătorie;
• resortul se află în apropierea a două Aqua Park-uri: Adaland și Aqua Fantasy Aquapark. Anul acesta, am fost la Adaland, dar îți recomand Aqua Fantasy (unde am fost anul trecut și unde ai acces chiar dacă nu ești cazat la hotel);
• tot în apropiere este orașul Kuşadası care merită vizitat. Aici am avut parte - eu, mama și Rita - de Hammam, baia turcească tradițională. A fost o experiență minunată, ți-o recomand. Pe contul de Instagram poți vedea și clipul cu baia mea :)

Rita poartă pulover crem AIRE Official, rochie roz Armonica Design, eșarfă bleu Lia Fia.

Bodrum

Ei bine, aici a fost cu peripeții. Aveam bookuită o cazare chiar de prin luna mai, doar că, cel mai probabil, proprietara a decis să închirieze la un preț mai mare și fără via Booking, drept care, ne-a anunțat senină că, de fapt, nu avem rezervarea finalizată pentru casa inițială, dar că ne poate oferi altceva.

Am refuzat și, după ce am petrecut oricum toată ziua pe drumuri și la telefon cu Booking pentru a rezolva problema, am decis să îndreptăm răul către bine și să pornim, a doua zi, către Dalyan. Și bine am făcut. Dar despre această destinație, cât și despre restul vacanței, voi povesti într-un articol viitor.

Înainte de a-l încheia pe acesta, vreau să spun doar atât. E neplăcut să te trezești că nu ai cazare (deși era și achitată), e și mai haos când stai 11 ore pe drumuri cu un copil de 5 ani (care a fost, de altfel, mai mult decât ok și înțelegătoare), dar se așază atât de fain uneori lucrurile după ce inițial nu pare nimic bine.

Poate ar trebui să învățăm (eu clar!) că atunci când nu ți se întâmplă ceva, chiar poate să fie, de fapt, cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat. Pentru că vine ceva chiar mai potrivit pentru tine.

În prima poză, un grup de turci (din Istanbul) veniți în vacanță în zona Bodrumului. Își mutaseră masa și scaunele de pe terasa apartamentului unde erau cazați acolo unde îi vedeți în poză. Aveau și un radio old school agățat într-un copac, la care ascultau muzică în surdină. Nu știu cum, dar imaginea cu ei mi-a limpezit gândurile după o zi lungă și grea. I-am întrebat dacă le pot face o poză și au fost, după cum se vede, mai mult decât încântați. Păreau desprinși din The Durrells.

În poza cu no2, Rita dormea în brațele mamei mele, după o zi pe drumuri, la cea de-a doua cazare ratată. Hotelul era situat chiar în Bodrum, dar condițiile din camere lăsau mult de dorit.

To be continued...