Articolul de mai jos nu este o pledoarie pentru du-ti copilul la cresa de la varsta x, nici pentru opteaza pentru o cresa privata in detrimentul uneia de stat, ci se refera strict la experienta noastra, mai mult a Ritei, de fapt, cu mult extaz, dar si cu putina agonie, pentru ca, nu-i asa, ce ar mai fi viata fara cateva drama queen moments?!?


Dar hai sa o luam pe rand, asa cum am procedat si in primul articol dedicat acestui subiect.



Suntem in continuare incantati pentru ca am ales sa o dam pe Rita la cresa la 1 an si 2 luni?


Da, este una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat pana acum in ceea ce o priveste pe Rita. Acomodarea nu a fost deloc una usoara (am povestit aici), insa cinci luni mai tarziu, Rita este supermegaextra fericita la cresa. Ma rog, se mai erijeaza in drama queen uneori dimineata cand o lasam si varsa cate o lacrima pentru impresie si atentie, dar in rest, e all good.

Despre raceli si alte bazaconii


Asa cum mentionam si aici, nu am facut niciodata o tragedie din faptul ca mersul la cresa s-ar putea traduce prin raceli, enterocolite si boli ale copilariei. Nu putem tine copilul intr-o bula, nici nu vrem. Incercam sa o ajutam si noi cu diverse siropuri si picaturi pe care i le dam pentru a-i intari sistemul imunitar in anotimpul rece (vitamina C, Imunogrip Junior, Influenzinum), dar recunosc ca ne bazam putin acolo cat un varf de ac si pe faptul ca este foarte posibil sa fi mostenit sistemul imunitar destul de rezistent al parintilor.

Cu exceptia unor muci cam insistenti si a unei tuse care ne-a dat de furca din cand in cand, din fericire, Rita nu s-a confruntat cu nimic serios.

Suntem si acum, dupa cinci luni, multumiti de Schnuffelgarten?


DA! Mentionam si in primul articol scris pe aceasta tema ca intreaga echipa este nu doar profesionista, ci si empatica si atenta la nevoile celor mici. Doamnele educatoare si personalul auxiliar le ofera copiilor un mix echilibrat si sanatos de disciplina si dragoste, ceea ce mi se pare foarte important pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil.

Nu o ducem pe Rita la cresa doar pentru ca nu avem in grija cui sa o lasam acasa, ci si pentru ca avem increderea ca aceasta experienta este una benefica pentru ea. Asadar, nu ni se pare suficient ca Rita sa fie doar supravegheata, hranita si schimbata, ci si sa se simta iubita si apreciata. Iar asta chiar se intampla la Schnuffel. Mi se umple sufletul de bucurie cand vad pe camere ca este pupata si imbratisata de catre toate doamnele de la cresa fie ca sunt educatoare sau personal auxiliar. Poate ca suna asa a cuvinte mari, nu stiu alti copii cum sunt, dar Rita este un copil iubibil si iubitor, asa ca pentru ea, la fel ca pentru noi, este esentiala partea emotionala si afectiva.


Am tot mentionat in diferite articole scrise pe blog ca pentru noi este mai important ce traieste Rita ACUM decat ce isi va aminti in mod constient cand va fi mare. Asadar, ne dorim sa aiba parte de o multime de experiente, sa intalneasca oameni cat mai diferiti, sa descopere locuri.

De luna viitoare, o vom lasa la program mediu, sa si doarma la gradinita, etapa pentru care ne-am luat o luna de acomodare. Fingers crossed, va rugam!

To be continued…

Foto: unsplash.com



Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.