We made it! Intre o vara, sarbatorile de iarna si o pandemie, Rita a implinit 1 an de cand merge la cresa! Habar nu avem cand a trecut timpul, insa domnisorica sociabila, vesela si mereu pusa pe sotii de azi nu mai aminteste deloc de Rita de la 1 an si 2 luni careia i-a fost teribil de greu sa se adapteze la cresa.

Dupa primele trei articole scrise pe aceasta tema, Jurnal de cresa: prima luna si Jurnal de cresa: primele sase luni, am ramas cu Jurnalul de cresa in luna decembrie.

Trebuie sa recunosc ca noul an a venit cu progrese mari si bucurii pe masura in ceea ce priveste dezvoltarea Ritei, ceea ce nu a facut decat sa ne confirme inca o data (daca mai era nevoie) ca mersul la cresa de la 1 an si 2 luni a fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua pentru fetita noastra.


Februarie



In februarie, ne-am facut curaj si am lasat-o la program mediu, adica pana la 16:00, pentru somnul de pranz si gustarea de dupa. Tocmai pentru ca stiam cat de dificila a fost acomodarea din prima luna, am avut mari emotii cu aceasta noua etapa. Dar, spre surprinderea tuturor, Rita s-a comportat exemplar si a adormit in patutul ei, in bratele doamnei educatoare. Am apreciat foarte tare gestul intregului personal Schnuffel care, prin rotatie, a tinut-o in brate in fiecare zi pana cand a fost pregatita sa adoarma singura.

Tot in februarie, Rita a renuntat la definitiv la pampers in timpul zilei. A fost cumva o combinatie potrivita intre ce am invatat-o noi acasa (am pus-o pe olita cand si cand incepand de la 7 luni) si ce a vazut la cresa, la copiii mai mari. Stia ca trebuie sa isi faca nevoile fie la olita, fie pe veceu, insa nu voia de fiecare data cand o puneam eu. Asta pana intr-o seara cand pur si simplu a cerut singura. Se intampla intr-o vineri. Luni, am dus-o la cresa cu pampers, iar dupa-amiaza cand am luat-o, mi-au spus ca, gata, Rita e domnisorica si cere sa faca la veceu, asa ca e musai sa inlocuim pampersul cu chilotei.

Recunosc, am fost extrem de mandra si de fericita de acest eveniment, pentru ca incercam sa o crestem pe Rita intr-un mod cat mai liber si mai lipsit de constrangeri si dependente de orice fel.



Martie



Inceputul lunii martie nu prevestea inca intreaga nebunie care urma sa dea navala peste noi odata cu debutul pandemiei de coronavirus.

Asa ca prima saptamana de primavara a venit la pachet cu una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am simtit in calitate de mama. De 8 Martie, Rita m-a asteptat sa o iau de la cresa cu o floare handmade si un biletel pe care era scris un mesaj. Cu riscul de a suna cheesy, nu pot sa nu spun ca m-am topit toata de iubire si recunostinta.

Martie - Iunie



Pffff, grea perioada asta de izolare! Desi am avut posibilitatea sa ne vedem zilnic cu educatoarele pe Zoom, Rita a simtit lipsa intregului personal Schnuffel. Micuta noastra le-a pomenit intruna pe doamne, dar si pe colegii ei. Si daca nici asta nu inseamna ca al tau copil se simte confortabil si fericit la cresa, atunci nu stiu ce anume o face.

Motivul pentru care mentionez des tot personalul cresei, si nu doar pe educatoarele Ritei, este ca, din fericire, Rita este iubita, rasfatata, disciplinata, etc. de toate doamnele de la Schnuffel, indiferent ca sunt educatoare la alte grupe sau parte din personalul auxiliar, lucru care nu este deloc de luat for granted nici macar in cazul unei crese private.

Iunie



YEEEEEE! Iunie a venit pentru noi ca o gura de aer proaspat. Ne-a bucurat teribil de mult redeschiderea cresei. Nu stiam cum va reactiona Rita dupa o pauza atat de lunga de stat acasa, dar totul a decurs ca si cum nu lipsise nici macar o zi de la cresa.

M-a intrebat multa lume daca nu mi-e teama sa o trimit la cresa in contextul pandemiei. Am raspuns de fiecare data ca NU! Odata declarata oficial pandemia, am respectat in proportie de 90% (nu as spune 100% doar pentru ca suntem tot oameni si e imposibil sa fim perfecti) toate regulile si restrictiile, si nu doar pentru ca asa e de bun simt sa faci intr-o societate, ci si pentru ca sanatatea si viata ar trebui sa fie prioritati pentru fiecare dintre noi. Nu suntem panicati, dar nici nu putem sa nu recunoastem ca nu traim cu o permanenta teama de imbolnavire. Dar, pe de alta parte, the show must go on chiar si in aceste conditii.

Asadar, stiind ca la cresa sunt respectate toate conditiile impuse de catre autoritati, ca si noi suntem atenti cu absolut tot ce tine de siguranta noastra si a celor cu care intram in contact, am dus-o pe Rita la cresa din prima zi in care s-a redeschis.

Revenind la lucruri mai placute, iunie a adus, pe langa distractia zilnica de la cresa (si avantajul de a se bucura de leagan si tobogane la care nu are acces in parc) si activitati extra.

Iulie



A fost de departe cea mai frumoasa luna de la debutul pandemiei! Rita a participat la un atelier de pictura pe vase de ceramica, la diverse experimente, a decorat sticle in cadrul unei alte activitati extra, s-a bucurat si de o iesire la un super loc de joaca.

In plus, tot de luna aceasta, Rita (care are acum 2 ani si 2 luni) se intoarce saptamanal de la cresa (unde spune ca se duce sa invete si sa se distreze :))) cu noi achizitii:

🦄 vrea sa se imbrace singura pentru ca i-a vazut pe copiii mai mari ca se imbraca singuri

🦄 vrea sa manance singura tot mai des din acelasi motiv

🦄 spune clar ‘I love you’ (o invatasem si acasa, dar scotea un ‘aviu’ :)))

🦄 stie ca la porc se spune ‘pig’ in engleza

🦄 ne recita ‘Chi, chi, chi/ Micul gheielas’ si ‘Alunelu, alunelu, hai la joc’

🦄 de cand s-a reintors la cresa, adoarme singura la ea in patut si a cerut sa se intample asta si acasa (unde inca mai dormea cu noi in pat), lucru care iarasi m-a bucurat teribil, apropo de ce scriam mai sus ca incercam sa eliminam dependentele din comportamentul ei

🦄 a inceput sa povesteasca despre ce face la cresa, inclusiv de cum le mai supara uneori pe doamne si ii mai musca pe baieti

Cea mai mare reusita a acestei experiente este ca pentru Rita, fiecare zi la cresa inseamna o noua aventura menita sa o ajute sa descopere, sa invete, sa greseasca, sa repare, sa fie fericita! Si se bucura de toate trairile astea cumva pe cont propriu, fara aportul nostru, ceea ce cred ca o ajuta foarte tare sa-si dezvolte propria personalitate, iar asta mi se pare fantastic!

Abonează-te, lasă-te inspirată.

Fii prima care primește următorul articol. 

Mă abonez ♡