În copilărie, am cochetat cu dansul (marea mea iubire), am făcut karate o perioadă de timp, am bifat și câteva ședințe de atletism. Dar toate îndeplinite cu ignoranța specifică vârstei, fără vreo direcție anume și, cel mai important, fără disciplină sau consecvență.
În mod previzibil, efectele unei vieți deloc active și-au cerut drepturile. Iar asta s-a tradus printr-o veșnică problemă cu greutatea, cu un low self-esteem și, în fine, cu o stare generală care nu îmi aducea nicio satisfacție, ba din contră: mă plângeam întruna de aspectul meu fizic (am avut ani de zile în care mi-am urât corpul!), că ceea ce mănânc nu îmi priește (dar continuam să consum aceleași alimente). La vremea respectivă, nu am făcut nimic pentru a schimba ceva, pentru că, nu-i așa, întotdeauna este mai comod să te plângi decât să fii disciplinată.
Am mai povestit pe blog că experiența burnout-ului (pe care, evident, aș fi preferat să nu o trăiesc) mi-a zguduit din temelii percepția asupra stilului de viață pornind de la mișcare până la alimentație și activități banale transformate în ritualuri. Nu sunt nici acum unde mi-aș dori să ajung, însă cu pași mici și siguri mă îndrept spre o versiune mai bună, mai sănătoasă, mai în acord cu semnalele transmise de către propriul corp.
Așadar, deloc surprinzător, mi-am dorit să realizez acest interviu cu Lavinia Farc, pe care o admir mult (și sper că va deveni și pentru tine o sursă de inspirație). Am discutat despre sportul de performanță (14 ani!), legătura dintre o viață activă și o stare de bine, despre cât de importantă este disciplina, dar și despre ce poți face concret pentru a reuși să incluzi mișcarea în rutina zilnică.
Care este prima amintire legată de sport?
Am două momente reprezentative primelor mele interacțiuni cu sportul. Unul dintre ele este de când aveam 4 ani și practicam dans modern, mai exact când doamna profesoară de atunci mă apăsa pe picioare pentru a-mi mări mobilitatea. Cel de-al doilea este de la primul meu antrenament în sala de gimnastică aerobică, atunci când m-am bucurat foarte mult să văd în jurul meu mulți copii care se mișcau și exersau elemente.
Tu ai făcut gimnastică aerobică de performanță. Te rog să îmi povestești puțin despre această etapă din viața ta, despre ups and downs, despre ce lecții ți-a oferit.
Da, am practicat timp de 14 ani. Cuvântul care definește cel mai bine această perioadă este: COMPLEXĂ. Pentru că era ceva ce făceam zilnic, care s-a transformat mai apoi într-un stil de viață, am conștientizat treptat schimbările pe care le-a adus la mine acest sport de performanță, prin întregul lui proces de manifestare și prin lecțiile cu care a venit.
În primul rând, am înțeles ce înseamnă pentru mine să trec peste acel „nu mai pot” mental. Că poate fi depășit fix când mă aștept mai puțin și că în spatele lui se mai găsește o putere magică.
Am înțeles câtă importanță are comunicarea într-un sport de echipă și că aceasta contribuie la o muncă benefică în cadrul antrenamentelor, dar și a concursurilor.
Disciplina este ce s-a format în urma tuturor momentelor de continuitate și a celor de „nu vreau să mă dau bătută”, „pot face ce mi-am propus” și „vreau să îmi demonstrez că sunt așa cum simt eu”.
În mare parte, toate momentele down care mi s-au întâmplat în urma stresului, a așteptărilor create sau micilor accidentări au devenit ups-uri în dezvoltarea mea mentală, ceea ce a condus la câștigarea rezultatelor la concursuri.
Ai locuit o perioadă în LA. Cum e viața acolo din perspectiva sportului și a alimentației?
Am fost pentru aproape patru luni în America, atât în partea de est, cât și în vest. Viața acolo e diferită ca ritm față de România, dar în același timp abordările oamenilor sunt la fel ca aici.
Cine își dorește să adopte un stil de viață echilibrat fizic și mental face acțiuni pentru acest lucru. Cine nu, merge înainte cu valul mulțimii.
Trebuie să recunosc că mișcarea și o alimentație echilibrată, adaptată la nevoile mele, m-au ajutat să depășesc mai ușor o perioadă dificilă de burnout. În ce manieră ți-au cizelat ție viața sportul și alimentația?
Datorită antrenamentelor zilnice realizate timp de atâția ani, am reușit să îmi dezvolt o conexiune profundă cu corpul. Înțelegerea proceselor din componenta lui m-a ajutat în a putea vedea dincolo de primul gând - „nu știu ce să fac pentru că nu știu ce am”. În timp, am putut să depășesc mai multe perioade dificile și chiar să le previn pe altele (iar aici mă refer și la fluctuațiile de greutate cauzate de stres, dar și la prevenirea stresului din timpul unor perioade încărcate atât fizic, cât și mental).
Dincolo de partea estetică evidentă, de ce crezi, din proprie experiență, că este important să facem mișcare noi, femeile?
Pentru că nimic nu ne aduce mai în corpul nostru ca mișcarea pe care o facem cu el. Exercițiile pe care le facem conștient în cadrul unui antrenament de tip fitness sau pilates, alergarea prin parc, sporturi de masă sau de iarnă, în principiu orice activitate pentru care trebuie să gândim în momentul în care o realizăm ne eliberează creierul de cortizol și ajută la stimularea producției de endorfine. Acestea sunt benefice întregului organism, iar rezultatul se vede în amplificarea unei stări de bine.
Valeria Lipovetsky spunea într-un clip pe Youtube că nu de motivație avem nevoie pentru a realiza ceva, ci de disciplină, că aici e toată magia. Tu ce părere ai despre această afirmație?
Sunt total de acord. În sport, de exemplu, 20% este talent și restul de 80% este antrenament, adică disciplină. Abordarea unei discipline riguroase într-un proces de realizare a unui obiectiv oferă rezultate vizibile încă de la început, lucru care în timpul de desfășurare al acestuia ajunge mai apoi să și motiveze.
Și dacă tot am amintit de disciplină, fie că vorbim despre alergat, mers la sală, practicat un sport anume, cum putem să ne creăm o rutină care să devină parte din stilul nostru de viață?
Nu știu dacă există o rețetă minune, dar îți pot spune câteva cuvinte despre cum funcționează la mine. Îmi analizez situația curentă, iar în urma acesteia îmi notez lucrurile de care sunt mulțumită, lucrurile pe care vreau să le îmbunătățesc și împart obiectivele pe care le am de atins pentru a putea ajunge la rezultatul dorit.
De cele mai multe ori tindem să vedem doar rezultatul pe care vrem să-l atingem, lucru care ne sperie și pentru care e greu să-ți găsești motivația de a începe.
Obiectivele pe care mi le setez sunt lucruri pe care le pot îndeplini treptat pe parcursul procesului și care îmi oferă satisfacție permanentă, pentru că fac acțiuni constante pentru ele. Această abordare mă ajută să conștientizez acțiunile realizate și să înțeleg mai ușor beneficiile acestora. Toate la un loc îmi creează o disciplină, pentru că îmi doresc să am satisfacții de pe urma procesului în mod regulat.
De exemplu, vreau să mă apuc de alergat zilnic outdoor. Sunt mulțumită că am o condiție fizică bună, dar mi-ar plăcea totuși să îmi măresc aria de activități cardio; vreau să îmi cresc anduranța fizică. Așadar, am următoarele obiective: să îmi îmbunătățesc ritmul cardiac; să ies zilnic în parc și să parcurg minimum 1 km/ zi în prima săptămână, minimum 2 km/zi din a 2-a săptămână, etc.
Contul tău de Instagram este un moodboard de lifestyle: sport, modă, beauty, travel, amour. Cum arată o zi din viața ta și ce ritualuri menite să-ți înnobileze și cea mai banală zi ai?
După ce mă trezesc, îmi place să îmi iau câteva minute pentru liniștea mea înainte să pun mâna pe telefon. Fac o scurtă meditație în care mă focusez pe senzațiile din corp, respir profund și vizualizez ziua într-o lumină albă strălucitoare. Beau o cafea cu lapte (iubesc cafeaua), caut inspirație pe Pinterest, editez poze pentru mine și pentru brandurile pentru care mă ocup de Social Media, fac un antrenament full body, mă plimb cel puțin 30 de minute afară și petrec timp cu iubire alături de soțul meu.
Ce înseamnă fericirea pentru tine?
Poate sună a clișeu, dar fericirea pentru mine este în lucrurile mici pe care le fac zilnic și care îmi aduc liniște interioară, în momentele care mă fac să râd, în descoperirea unor locuri noi și în crearea amintirilor frumoase.
foto: Lavinia
