Minimalismul – moft sau necesitate?

Se spune că ești cu adevărat motivat să faci o schimbare atunci când nu mai poți, când simți că te sufoci, când începi să ai mai multe frici decât oricând până atunci. Asta am simțit și eu în urmă cu aproape doi ani. Deși era totul fain pe ambele planuri: personal și profesional, simțeam că mă prăbușesc în gol, aveam atacuri de panică, începeam să plâng fără motiv. Așa că am decis împreună cu soțul meu să renunțăm la tot și să ne mutăm în Franța.

Am ajuns în Cognac, micul orășel din S-V Franței, liniștit și cochet. Și eu tot nu scăpasem de stările de anxietate. Până când, într-o zi, o prietenă mi-a trimis pe mail varianta în PDF a cărții scrise de Marie Kondo, The Life-Changing Magic of Tidying Up. Am găsit acolo un citat care m-a scurtcircuitat: ‘Viața adevărată începe după ce ți-ai făcut curat în casă.’

Dar cum ajungi să îți faci curat în casă și în fiecare sertar al vieții? Cum știi ce să păstrezi, la ce să renunți? Cea mai mare provocare atunci când tinzi către un stil de viață minimalist este, după părerea mea, să ajungi într-un punct în care te cunoști, știi ce îți place, ce te face fericită. Ceea ce, în tumultul vieții noastre, este extrem de dificil.

Am citit despre minimalism, am văzut documentare, unele teorii mi s-au parut ușor duse la extrem, dar cred că asta e și ideea: să preiei niște informații pentru ca mai apoi să rămâi doar cu ce crezi că rezonează cu tine.

De exemplu, mi-am dat mai bine de jumătate dintre haine, dar nu o să renunț niciodată la un pulover din cașmir sau lână în favoarea unuia din poliester doar pentru că risc să fiu etichetată drept superficială și profund atinsă de consumerism.

Și pentru că am simțit mereu că nimic nu este întâmplător în viață și că lucrurile apar de cele mai multe ori în mod neașteptat și fix atunci când ești pregătit să le faci loc în viața ta, la întoarcerea în țară, mama mă aștepta cu două cărți: Marie Kondo, Magia Ordinii, Senzaționala metodă japoneză de a-ți elibera și organiza casa (desigur) și Dominique Loreau, Micul Infinit.

Recunosc că rezonez mai puțin cu cele scrise de Loreau, pe care o găsesc ușor drastică, dar m-a cucerit colecția ei de citate.

✨ Cheia minimalismului este probabil următoarea: să nu cumperi nimic și să nu te atașezi de nimic dacă nu e de cea mai bună calitate și de cel mai mare folos. Marc Halevy. Simplicite et minimalisme

✨ Simplitatea este armonia perfectă între frumusețe, utilitate și corectitudine. Frank Lloyd Wright

✨ Un pas spre fericire înseamnă găsirea echilibrului corect între propriile acțiuni și ale celor din jur, între efort și relaxare. Cardinalul Godfried Danneels

✨ Când vom înțelege cum să facem o alegere, cum să spunem da sau cum să spunem nu, neliniștile și supărările noastre vor dispărea. Confucius

Revenind la Marie Kondo, în urmă cu aproape un an și jumătate, am început să aplic principiul Aruncă tot ce nu-ți inspiră bucurie.

Haine

Nu mi-a plăcut niciodată să am dulapul ticsit cu haine, nu sunt o shopaholică, dar chiar și așa am reușit să colecționez suficiente haine pe care nu le purtam. Niciodată! Le păstram din motivele obișnuite: am primit bluza X cadou, poate că totuși mai îmbrac pantalonii ăia într-o zi, nu îmi place deloc materialul rochiei, dar ador modelul, deci o mai păstrez și tot așa. Cum însăși Marie Kondo ne sfătuiește în cartea sa și în filmulețele de pe YouTube, am pus pe pat toate hainele din dulap, am trecut prin fiecare și le-am păstrat doar pe acelea care îmi spark joy. În prezent, garderoba mea conține strict obiectele vestimentare pe care le ador, care mă fac să mă simt bine. Puțin și bun din fiecare categorie.

Parfum, produse de make-up

Recunosc că aici nu am avut o sarcină dificilă întrucât nu am fost niciodată o împătimită a machiajului (prefer stilul natural), însă am avut două reușite. Am revenit la fondul de ten pe care l-am adorat întotdeauna, dar pe care l-am evitat în ultimii ani (fără un motiv anume), Estée Lauder – Double Wear. O a doua reușită este ca de abia la 30 de ani mi-am dat seama ce parfumuri mi se potrivesc. Poate că am fost influențată de lunile petrecute în Franța, însă m-am îndrăgostit iremediabil de Miss Dior, Absolutely Blooming și Chanel, COCO Mademoiselle (pe care – culmea – l-am detestat ani la rândul). Primul este, în opinia mea, chintesența feminității, delicatețea în formă pură, în vreme ce domnița Coco îmbină forța și rafinamentul, asumarea și eleganța.

Cutia cu amintiri

Am fost mereu campioană la păstrat amintiri: bilețele, felicitări, tichete de muzeu, obiecte decorative, agende, etc. Pentru că îmi aduceau aminte de o anumită perioadă, un loc, o persoană. Le tot mutam de colo-colo (cel mai greu a fost când am plecat în Franța și mi-am dat seama cu adevărat câte acareturi am strâns) fără să îmi aducă neapărat o bucurie sau să le găsesc o utilitate. Așa că am reușit să arunc mare parte dintre ele, fiind recunoscătoare pentru amintirile pe care le pot păstra în suflet și minte, nu musai în obiecte fizice.

Cărți, reviste, colecție Vogue

Și la acest capitol m-am confruntat cu ceva dificultăți. Soțul mă întreabă mereu de ce mai păstrez o carte după ce o citesc. Răspunsul este de fiecare dată același: mă face fericita și mi se întâmplă des să revin asupra ei și să o recitesc fie integral, fie doar câteva pasaje. Am făcut o selecție riguroasă a tot ce înseamnă cărți și reviste și am păstrat strict ce îmi spark joy. Am rămas cu un singur raft, dar pe care îl privesc cu zâmbetul pe buze de câte ori trec pe lângă biblioteca de pe hol. Fix asta este esența cărții lui Marie Kondo, nu? Iar de câte ori primesc o carte care nu merită să aibă un loc pe raft, o dau mai departe fără regrete sau sentimente de vinovăție față de persoana de la care am primit-o. Cred că este mai bine să se bucure și altcineva de ea decât să stea părăsită în biblioteca mea.

Oameni

Multă vreme am rămas în relații cu oameni cu care rezonam puțin sau deloc pentru că ne uneau amintiri, pentru că m-au ajutat într-un anumit punct al vieții și mă simțeam datoare, din obișnuință sau alte considerente mai mult sau mai puțin logice. Am învățat, însă, pe calea cea grea (moartea tatălui meu la doar trei luni după ce am născut-o pe Rita) o lecție extrem de importantă: în viață, totul ține de echilibru! Sunt oameni care pleacă din viața ta pentru a le face loc altora. Și pentru prima dată mi se pare perfect firesc să fie așa.

Foto: unsplash.com