Zilele următoare (26-27 mai), sărbătorim 9 ani de la căsătoria civilă și ceremonia religioasă. Adică, Nunta de Salcie. Nici nu știu dacă sunt mulți sau puțini, nici dacă semnarea unei hârtii și tradiția de la biserică au avut vreo contribuție la ceea ce suntem împreună ASTĂZI.

Ce știu cu siguranță este că, fără nicio urmă de îndoială sau vreo brumă de modestie, suntem (mai) bine, (mai) așezați, (mai) fericiți, (mai) împliniți, (mai) curajoși. Iar de trei ani, suntem și părinți, ceea ce face ca totul să aibă un sens și mai clar.

Nu e totul mereu roz, și este convingerea mea fermă că nimeni nu se poate lăuda că a atins perfecțiunea în relație. Ne mai și certăm, nu ne ocolesc nici pe noi anumite discuții mai mult sau mai puțin tipice unui cuplu.

Ce ne ajută mereu, mai ales în momentele grele sau mai puțin plăcute, este baza solidă pe care am construit această relație din ziua 1. Unii oameni spun că suntem norocoși, că s-au aliniat planetele în favoarea noastră, că pare că avem o relație perfectă fără să depunem eforturi prea mari, ca și cum totul a venit mereu de la sine. Este parțial adevărat, în sensul că am stabilit deja că nu avem o căsnicie perfectă. O relație de 15 ani (și implicit căsnicia de 9 ani) nu se mai traduce doar prin noroc, ci mai degrabă este vorba despre o muncă în echipă, pentru că, înainte de orice, suntem o echipă în absolut toate aspectele vieții noastre.

De la rutinele vieții de familie și până la tot ceea ce ține de creșterea Ritei, eu și Alex rezolvăm împreună.

Ne oferim spațiu unul altuia

Oricât de mult ne iubim (și crede-mă că we are living a fairy tale din punctul ăsta de vedere), simțim nevoia să petrecem timp și separat, o valoare în care noi chiar credem și pe care i-o transmitem deja și Ritei: timpul cu tine însuți / însăți este prețios și nu te transformă într-un / o egoist/ă fără margini.

Ne admirăm unul pe celălalt

Poate că e și de la vârstă, dar nu mi se mai pare suficient doar să iubești pe cineva à la folie și să fie sexul (încă) savuros, ci consider că dincolo de partea emoțională și sexuală e important să găsești în persoana alături de care construiești în fiecare zi: inspirație, curaj, asumare, o permanentă poftă de a evolua.

Ne știm foarte bine limitele. Și știe fiecare foarte clar când celălalt ar spune STOP.

Părinții mei au divorțat când eram mică, așa că eu fac parte din acea categorie de copii despre care multă lume crede că au rămas cu traume din cauza acestei experiențe.

Well, nimic mai greșit! Divorțul părinților mei este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în viața asta. Poate că sună ciudat, însă eu nu simt nevoia să îi spun cuiva care divorțează: ‘vai, îmi pare rău’, pentru că nu, nu îmi pare. Din contra! Mi se pare o șansă nouă de a fi fericit/ă în acord cu principiile și valorile tale.

Ne trăim iubirea fix așa cum simțim

Nu suntem genul romantic DELOC. Nu ne facem cadouri, nu îmi cumpără flori, nu ne ținem de mână, nu mă scoate în oraș la o cina în doi sub clar de lună, nu ne însoțim la nunți / botezuri / întâlniri unde știm clar că celălalt s-ar simți fie inconfortabil, fie ar putea pur și simplu să facă ceva mai fain pentru el în timpul respectiv. Și ne este foarte, dar foarte bine așa. 🙂

Ce îmi doresc cel mai tare de aniversarea noastră? Sănătate pentru noi 3 și curajul de a trăi viața asta din plin!

foto: Brindușa Iacob

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.