Arta de a trăi conștient

Sunt vreo patru ani de când am început această călătorie senzorială îndreptată către propriul corp și către minte. Cum din orice rău trebuie să iasă și ceva bun, experiența burnout-ului m-a învățat cât de important este să fiu conștientă de ceea ce simt.

Am devenit foarte atentă la cum îmi reacționează corpul și mintea în diferite situații – oricât de banale ar părea, lucru care mi-a schimbat modul în care mă raportez atât la mine, cât și la ce e în jurul meu. Sunt atentă inclusiv la cum îmi reacționează corpul și mintea în prezența anumitor oameni, ce senzații trăiesc, ce semnale îmi transmite corpul. Și I adjust accordingly!

Nu e ușor, dar e un exercițiu care chiar te ajută să traiești (mai) liniștită, (mai) fericită și în acord cu propriile principii și valori. Și zău că asta mi se pare de neprețuit!

Iată câteva activități care mă ajută să trăiesc mai conștient.

Alimentație

În ultimii 4-5 ani, am avut o relație de love-hate cu carnea. Nu am fost niciodată o mare împătimită a preparatelor care conțin carne, dar am consumat în mod regulat. Însă, cu timpul, am observat că mă simt foarte obosită după ce mănânc carne, îmi simt corpul ‘imbâcsit’, stomacul plin și cu senzație de pietre în el. Am fost la un retreat de detox (interesantă experiență), am avut perioade de câte 2-3 săptămâni, maximum o lună în care nu am mâncat deloc carne, dar devenise cumva un neverending story în care tot reveneam la preparate din carne și iar mă simțeam rău.

Nu mi-am propus să devin vegetariană, ci doar să îmi ascult corpul în continuare. Așadar, sunt într-o perioadă nedeterminată în care nu mănânc nimic care conține carne. Și mă simt excelent atât fizic, cât și psihic.

Mișcare

Știi vorba aia cu ‘te-ai văzut cu sacii în căruță’, nu? Ei bine, eu am excelat la treaba asta. După ce am depășit perioada critică de burnout (și) cu ajutorul alergatului / plimbatului, am tot căutat și găsit scuze să nu continui cu această activitate atât de benefică nu doar pentru fizicul meu, ci mai ales pentru sănătatea mintală.

Să ne înțelegem, cu excepția a vreo 2-3 ani în care am făcut dans, câteva luni de karate și mers de vreo 3-4 ori la sală, NU m-am putut lăuda vreodată că sunt o persoană activă.

Apropo de faptul că oamenii nu se schimbă. Poate că nu fundamental, nu din temelii, e puțin probabil ca un om rău și ranchiunos prin definiție să devină vreodată unul senin, empatic și iubitor, dar sunt destul de sigură ca la fel de puțin probabil este ca tu de la 20 de ani să fii fix aceeași și la 30, 35 sau 50. În fine, depinde și de fiecare, de ce și cum și-a propus să trăiască, să iubească, să viseze, să îndrăznească.

Revenind, eu cea care dădea prima ochii peste cap când auzea de orice activitate sportivă (pentru că știam eu că nu sunt genul 🙄), astăzi, mă trezesc la 6:30 dimineața ca să alerg și să mă plimb. Nu e ușor, înjur de câteva ori până reușesc să mă dau jos din pat, dar după cele 30 de minute de mișcare zâmbesc și cu sufletul, și cu mintea.

Prieteni

Find a group of people who challenge and inspire you; spend a lot of time with them, and it will change your life.” — Amy Poehler

I couldn’t agree more! Nu mi se mai pare suficient doar să te știi de mulți ani cu cineva sau să aveți câteva pasiuni în comun. Triază (știu, sună dur, e greu, dar merită al naibii de tare) și păstrează doar ce îți insuflă emoție, inspirație, conexiune dincolo de ceea ce simțeai și trăiai la 10 ani, la 20 sau 25.

Și nu mai căuta obligații acolo unde nu sunt. Nu datorezi nimănui nimic, așa cum nimeni nu îți datorează ție marea cu sarea. O relație trebuie să te împlinească aici și acum!

Terapie

Și cum teoria e întotdeauna mai simplă decât practica, ajungi într-un punct în care devine clar că e musai să îți recunoști vulnerabilitățile până la capăt și să ceri ajutor.

Am evitat terapia foarte mulți ani. Nu pentru că nu o consideram utilă, ci pentru că îmi făceam o mie de scenarii în minte despre cum cred eu că s-ar desfășura lucrurile, despre ce voi simți, despre cât de tare voi fi nevoită să apăs pedala. Dar, în aceeași măsură, am învățat (pentru că suntem un work in progress continuu, asta dacă ne dorim și simțim, nu e musai să rezonam toate) că ieșirea din zona de confort este al naibii de utilă. Pentru mine, terapia este a doua cea mai benefică și importantă decizie pe care am luat-o vreodată după cea care a vizat plecarea în Franța, în 2017.

Desigur că fiecare dintre noi funcționează diferit, că poate ceea ce îmi place sau îmi aduce mie o stare de bine nu ți se potriveste și ție. Așadar, nu îți pot promite că cele de mai sus îți vor schimba viața, dar cu siguranță nu te vor lăsa indiferentă. Începe de aici!