Primul interviu pe care l-am realizat cu Anca Lungu, Prințesa Polonic, a fost extrem de bine primit și apreciat, așa că am invitat-o la o nouă discuție, de această dată cu un accent mai pronunțat asupra unui subiect delicat, dar esențial în contextul zilelor noastre: cum putem să trăim frumos, dar în armonie cu această casă a noastră, a tuturor – Pământul.
Anca, de cele mai multe ori când am discutat cu cineva care locuiește în Franța și am pus întrebarea ‘Ce anume te fascinează la această cultură?’, unul dintre primele răspunsuri a fost: simplitatea / naturalețea. În cultura noastră, a românilor, de prea multe ori, simplu este asociat cu dificultăți financiare și cu un stil de viață anost. Ce înseamnă pentru tine less is more?
Pentru mine “less is more” chiar are sens, mă regăsesc în filosofia acestei expresii, dar asta nu înseamnă că funcționează pentru toată lumea sau cel puțin nu atunci când persoana respectivă nu e pregătită să primească “mai puținul” în viața ei. E ceva ce trebuie să simți, ceva cu care trebuie să rezonezi, e o schimbare care se naște înăuntrul nostru.
Ecuația este destul de simplă pentru mine. Atunci când renunți la cantitate, sporești calitatea, indiferent că vorbim despre obiecte, obiceiuri sau oameni. Pentru mine, mai puțin înseamnă o selecție sănătoasă, înseamnă o viață conștientă și responsabilă, înseamnă timp câștigat. E un timp de care simți nevoia să faci rost atunci când interiorul începe să te preocupe mai tare.
Ce putem face în fiecare zi, lucruri mărunte, de altfel, dar care pe termen lung pot influența într-un mod sănătos și pozitiv evoluția acestei planete?
E într-adevăr o situație care mă preocupă și sunt supărată pe omenire pentru stadiul în care a ajuns planeta. Suntem atât de ancorați în viețile noastre mici, încât am pierdut vederea de ansamblu. Trăim de multe ori în bulele noastre fără să conștientizăm care este impactul pe care îl avem asupra planetei.
Societatea este construită în așa fel încât urma pe care o lăsăm e din ce în ce mai adâncă. Dar e adevărat că schimbarea începe cu conștientizare și apoi cu aceste lucruri mărunte despre care vorbești. Nu putem controla totul, nu putem controla ce fac vecinii noștri, dar putem controla ce facem noi și ne putem educa copiii în același spirit.
Am tot făcut liste în postările mele pe Instagram, liste care au fost completate de cei care mă urmăresc și am fost plăcut surprinsă că oamenii încep să fie schimbarea pe care vor să o vadă în lume, vorba lui Ghandi.
De la reducerea consumului de plastic și pâna la reciclarea selectivă, orice gest, oricât de mic, contează. Asta e important să înțelegem.
Care este relația ta cu moda? Cu ce frecvență îți achiziționezi haine și de ce criterii ții cont atunci când alegi un brand în detrimentul altora?
Recunosc că n-am avut niciodată o relație bună cu moda, dar am tânjit după un stil care să mă reprezinte. Lucrurile au venit firesc odată cu procesul cunoașterii de sine.
Frecvența achiziționării de haine a scăzut considerabil pentru că am început să fac – în sfârșit – cumpărături inteligente: piese clasice, de foarte bună calitate. Mi-e mult mai ușor să mă îmbrac așa și am întotdeauna cu ce, pentru că asta era veșnica problemă înainte.
Îmi cumpăr câte o piesă, două, la fiecare schimbare de sezon și tot la fiecare schimbare de sezon îmi revizuiesc garderoba. Donez sau vând piesele pe care nu le mai port. Atunci când fac noi achiziții, pe lângă faptul că țin cont de calitatea materialului, tind să aleg brandurile sustenabile. E mica mea formă de protest la adresa consumerismului.
Ai scris pe site-ul tău articolul Cum să nu risipești mâncarea, să economisești și să protejezi planeta în același timp. Așadar, nu te limitezi doar la a inspira oamenii cu rețete sănătoase și gustoase, ci promovezi și ideea de cumpătare, de limitare a risipei. Ți-au fost insuflate din familie dragostea pentru mâncarea echilibrată și respectul cu care tratezi alimentele, legumele și fructele?
Da, aș putea spune asta, dacă este să mă gândesc la gospodăriile bunicilor mele unde gradul de risipă era zero și la stilul de gătit al mamei, care prefera să fiarbă în loc să prăjească și care avea grijă să avem supe și ciorbe în fiecare zi. Și aș adăuga faptul că nu doar veșnicia, ci și înțelepciunea s-a născut la sat.
Și dacă tot vorbim despre transmiterea anumitor valori din generație în generație, cum îi putem inspira pe copiii noștri astfel încât ei să înțeleagă importanța calității, să devină adulți cu un apetit dezvoltat pentru bun gust și simț?
Răspunsul acesta este foarte simplu și nu voi încerca să-l fac mai complicat. E suficient și în același timp necesar să vadă toate aceste lucruri la noi.
Marie Kondo, autoarea bestseller-ului Magia Ordinii, spune că Viața adevărată începe după ce ți-ai pus în ordine casa. Cum este în viziunea ta această afirmație în raport cu sustenabilitatea și ideea de calitate, nu cantitate?
Cred că înțelesul acestei fraze este mult mai profund. Sau cel puțin așa văd eu lucrurile prin prisma experienței personale.
Spun asta pentru că procesul de ordine și curățenie începe din interior către exterior. Exteriorul e de fapt ultima etapă din acest proces. Și da, pot fi de acord că în acest stadiu viața arată cu totul și cu totul altfel.
Sunt fascinată de modul în care contactul prelungit cu alte culturi ne schimbă sau, din contră, ne așază mai bine în interiorul nostru rutine, credințe, valori. Spune-mi, te rog, din cultura grecească și din cea a francezilor, ce ai preluat sau ai sădit mai bine în ceea ce te definește?
Suntem tot ceea ce trăim. Cu siguranță! Absorbim ceea ce ne înconjoară. Suntem modelați de mediul în care locuim.
Franța îmi hrănește pofta de frumos și tendința către minimalism, în timp ce Grecia îmi nutrește naturalețea și libertatea.
Am văzut pe contul tău de Instagram că nu îți lipsesc din casă florile. Care este relația ta cu ele la nivel emoțional, nu doar estetic? 🙂
Florile sunt pentru mine o bucurie, o bucurie moștenită de la bunica mea, aș spune. Bunica Adriana iubea florile în cel mai profund sens cu putință și mă bucur că ultimul dar pe care i l-am făcut bunicii mele pe patul de spital a fost un ghiveci cu flori roșii.
Bunica avea darul de a le vedea cu adevărat frumusețea și de a le prețui.
Am menționat des pe ralucaharabagiu.com că unul dintre lucrurile care mi-au rămas lipite de suflet de pe vremea când locuiam în Cognac se leagă de naturalețea francezilor de a transforma un obicei aparent banal (cumpăratul pâinii) într-un adevărat ritual menit să le bucure diminețile. Tu ai ritualuri menite să îți înnobileze până și cea mai banală zi?
Da, aș putea spune că sunt fericita posesoare a unui suflet care rezonează la bucuriile vieții de zi cu zi. Mersul la piață, alegerea unui buchet de flori, o vizită la brutărie sau patiserie sunt de cele mai multe ori suficiente să îmi încarce bateriile cu bine.
