Aida Economu, despre arta de a fi autentică
Nu știu alte femei cum sunt, dar eu fac anumite fixații legate de oameni, locuri, detalii care, de altfel, într-o lume ideală, ar reprezenta regula, nu excepția.
Iar intervievata mea de astăzi, actrița Aida Economu, face parte din categoria acelora care-mi hrănesc în mod constant anumite valori pe care eu le ridic la rang de artă. Este genul acela de frumusețe atemporală și dezarmant de firească, dar mai ales, este AUTENTICĂ și ASUMATĂ. Or toate acestea, mie, la o femeie, mi se par a fi les essentielles.
Interviul de mai jos este o invitație la o discuție despre muze, teatru și film, goliciune - dar nu cea a sufletului - despre arta de a trăi nu doar frumos, ci asumat, înainte de toate, și doar în acord cu propriul sistem de valori, într-o lume în care este atât de ușor să te pierzi în mulțime.
Dacă te-aș descrie într-un singur cuvânt, acela ar fi “muză”. Cine este muza Aida Economu?
Nu mă știu de muză, deci n-aș putea să răspund concret. Dar, dacă aș fi o muză din cele nouă, mi-ar plăcea să fiu Urania.
Pe femeia Aida Economu, în schimb, o tot descopăr de la o zi la alta, de la o iubire la alta, de la o greșeală la un zâmbet și încerc să o înțeleg. Nu-mi iese de fiecare dată, dar merg la drum înainte.
Ce înseamnă filmul și teatrul pentru tine ca om? Cum te-au cizelat ele în toți acești ani, ce valori au sădit mai bine în interiorul tău, ce credințe ți-au schimbat?
Înseamnă meserie, povești, refugiu, înseamnă evadare. La fel de bine înseamnă performanță și disciplină, artă sau entertainment, politic și social.
Nu știu dacă aș folosi cuvântul cizelat, dar în mod cert au contribuit la educația mea vizuală și mi-au arătat că nu toți suntem făcuți din aceeași esență socială.
Trăim o epocă capitalistă în care arta a devenit marfă, iar reperele sunt din ce în ce mai neclare, pentru mine cel puțin.
Mi-ar fi greu să scriu despre ce fac eu ca actriță vs. ce consum eu ca spectator, căci e un hău imens între cele două. Din păcate, mă declar mai mulțumită ca spectator…
Ce ritualuri menite să îți înnobileze viața de zi cu zi ai?
N-am ritualuri. Sunt destul de profană, am tabieturi, unele nesănătoase, cum ar fi să fumez dimineața câteva țigări pe stomacul gol. Fac sport zilnic, dar nu mă simt mai nobilă, ci doar mai tonifiată, ceea ce nu-i rău. Am auzit o glumă recent care m-a amuzat: aspir la o viață mai bună, până una alta aspir în sufragerie și în dormitor. Cam așa și eu…
Pe contul tău de Instagram, te-am admirat și în rolul de model. Cum trăiești acest tip de experiență, Aida?
Sincer?! Acest “rol” m-a plictisit teribil, în ultima perioadă am refuzat campaniile foto în care am fost cooptată. De când cu Instagram & co., e foarte mult bruiaj, trendurile au creat o lipsă de unitate estetică, iar minimalismul ajuns în Balcani mă zgârie pe retină.
Altfel, mă mai întâlnesc din când în când cu fotografi care îmi oferă un soi de echilibru estetic și mă stimulează vizual. Și când se întâmplă asta, sunt în extaz, căci ador arta fotografică.
Recent, răsfoind ultimul număr al revistei GLAMOUR (Voices of Ukraine), am dat de un shooting făcut de Raluca Mărgescu și Elisabeta Gedö. E cu Viorica Rudăreasa, cântăreață de muzică lăutărească veche, o adevărată artistă. Iar shootingul e bombă! M-am uitat de cinșpe ori la el, cred. După ce vezi că, de fapt, se poate și “la noi”, nu-ți mai vine să mergi la shootinguri cu moodboard-ul plin de referințe de pe Pinterest.
Și dacă tot am menționat contul de Instagram, nu am putut să nu observ că tu împletești cuvinte într-o manieră demnă de o scriitoare. Te-ai gândit vreodată să aduni într-o carte toate aceste fragmente din online, pe care să o și publici?
M-aș bucura să public la un moment dat, dar nu fragmentele din online. Acolo te păcălești ușor, căci textele vin cu foto, care din start dau o cheie de traducere. E o brumă de impostură acolo…Momentan, mă nemulțumește ce scriu.
Ai scris într-o postare de-ale tale: “nuditatea nu-i goliciune🪐”. Din acest motiv, dar și pentru că m-a “topit” efectiv shooting-ul tău (aproape) nud realizat de Alex Gâlmeanu, vreau să te întreb, Aida: unde tragem linia între senzualitate și vulgaritate – din punctul tău de vedere – atunci când vorbim despre o femeie fără haine?
Shootingul meu cu Alex despre care vorbesti nu e aproape nud, e nud în toată regula. Și nu cred că în 2022 ar (mai) trebui discutat (doar) despre nuditatea femeilor, ci și despre cea a bărbaților. Despre nuditatea oamenilor, să-i zicem.
Nu cred că un corp fără haine poate fi vulgar. Există doar atitudine vulgară, dar și aici e o discuție lungă. O să zic pe scurt doar că mie mi se par mai vulgare filtrele care îți modifică trăsăturile decât o imagine erotică/porno. Nu e musai să fie așa pentru toată lumea, dar pentru mine așa e. Am văzut nuduri extrem de austere, nici măcar senzuale, cum zici tu.
Citeam de curând o discuție între David Hockney și Martin Gayford despre linii (în desen). Hockney îi dă ca referință o lucrare a lui Klimt - Reclining Nude Facing Right - referindu-se la felul în care se îmbină liniile și cum efectul nu este doar de contur fin, dar aproape dă strălucire și te face să vezi că femeia din desen are pielea fină. Când Gayford a căutat referința a fost surprins de cât de erotică e lucrarea și a remarcat că Hockney nici măcar nu a pomenit acest aspect, căci asta e o atitudine normală și sănătoasă în raport cu sexualitatea, e ceva absolut firesc care nu merită menționat.
Ce femei te inspiră?
Femeile care nu își ascund vulnerabilitatea, femeile care nu își fac medalie de onoare din viața grea pe care o duc, femeile care susțin alte femei, femeile care nu-și pierd vremea educând bărbați ajunși la maturitate, femeile care își fac timp să nu facă nimic.
O să arunc și câteva nume aici: Carmen Goldenberg, Ina Borcea, Monica Felea, Letiția Roșculeț, Maria Rotar. Mulțumesc că-mi sunteți prietene.
Stilul tău vestimentar mă trimite cu gândul la o franțuzoaică care trăiește liber, asumat și cu o încredere în sine care poate muta munții, dar și la o româncă faină, visătoare, care respiră feminitate prin toți porii. Cum l-ai defini tu, Aida?
Stilul meu e unul relaxat și nostalgic. Pe tine te duce cu gândul la femeile alea de zici mai sus despre ele, iar pe mine mă duce cu gândul la mama, la câteva dizeuze pe care le-am văzut când eram mică și care m-au fascinat (ai mei sunt cârciumari, deci n-am fost doar la grădiniță când eram mică), la hainele de la turci pe care le purtau vecinele mele, la femeile care ieșeau de la Sia, croitoreasa din cartier și la Nekermannele pe care le răsfoiam în copilărie spunând la ce îmi plăcea “stop, a mea”. Sunt un mix din toate astea.
Care este relația ta cu pălăriile și tatuajele?
Pălăriile mă distrează, e atât de simplu să inventezi un personaj doar prin acest accesoriu. Eu port rarisim pălării, în schimb, îmi place enorm să îmi fac turbane din batice. Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai încântată să le învârt în jurul capului - niciodată nu iese la fel.
Cât despre tatuaje…aici e complicat, căci îmi plac enorm, dar mă încurcă destul de tare la lucru, așa că mă abțin. Mi-am și scos recent două tatuaje. Mai am două pe care (încă) le păstrez. Și mă obsedează o ancoră, niște cruci și niște dungi pe care mi le-aș face. Mi se par printre cele mai frumoase bijuterii tatuajele.
Ce înseamnă fericirea pentru tine?
Asta e cea mai grea întrebare. Nu știu să(-mi) răspund la ea…
Foto: Alex Gâlmeanu