Anca Surdu, gimnastă: mișcarea este terapie

Am scris într-un alt articol despre relația de love-hate pe care am avut-o cu sportul până la 30 de ani. Tot pe blog, am mai spus și că experiența burnout-ului (pe care, evident, aș fi preferat să nu o trăiesc) mi-a zguduit din temelii percepția asupra stilului de viață. Nu sunt nici acum unde mi-aș dori să ajung, însă mă îndrept spre o versiune mai bună, mai sănătoasă a mea.

Așadar, îmi poți înțelege admirația față de persoanele care îmbrățișează disciplina ca pe un dat firesc și care înțeleg importanța mișcării și a unei alimentații echilibrate ca parte dintr-un proces continuu al cărui singur scop este acela de a fi bine cu tine fizic, psihic și emoțional.

În interviul de astăzi, ți-o prezint pe minunata Anca Surdu, pe care am avut norocul să o cunosc recent și care m-a cucerit prin naturalețea ei, prin maniera faină prin care vede și își trăiește viața, dar mai ales pentru că alege să îi inspire și pe alții.

Care este prima amintire legată de sport?

Probabil când eram mică și mă dădeam peste cap de pe spătarul canapelei. :) Intră la categoria “sport”? Îmi aduc aminte când am intrat prima dată într-o sală de gimnastică ritmică. Eram mică și energică. Îmi amintesc și că la orele de sport din generală eram prima care se dădea peste cap. Și probabil singura care voia să joace fotbal.

Tu ai făcut gimnastică de performanță. Te rog să îmi povestești puțin despre această etapă din viața ta, despre ups and downs, despre ce lecții ți-a oferit.

Da, am practicat gimnastică aerobică în cadrul lotului național până în anul 2016. Am decis să mă retrag după ce mi-am îndeplinit visul de a urca pe prima treaptă a podiumului la un campionat Mondial, alături de echipă. Este o etapă cu multe lecții. Multe clipe de bucurie dar și multe momente de frustrare și durere.

Cea mai importantă lecție: am înțeles că nu miza este cea mai importantă. Rezultatele vin, mai devreme sau mai târziu, dacă există pasiune, muncă și dedicare la fiecare antrenament.

Trebuie să recunosc că mișcarea și o alimentație echilibrată, adaptată la nevoile mele, m-au ajutat să depășesc mai ușor o perioadă dificilă de burnout. În ce manieră ți-au cizelat ție viața sportul și alimentația?

Eu mereu am spus că mișcarea este terapie. Mișcarea și o alimentație echilibrată mă fac mereu să îmi îndrept atenția spre propria persoană. Atunci când ești implicat fizic într-o activitate, fie că faci mișcare sau că îți prepari o masă, ești mai ancorat în prezent. Și acesta cred că este un beneficiu mare, pe lângă avantajele pe care aceste aspecte le au asupra sănătății.

Da, în perioadele mai încărcate sau când simt că am cam uitat de mine, și eu mă întorc tot timpul la mișcare și alimentație echilibrată.

Ai o postare pe contul tău de Instagram intitulată THE MOVEMENT GUIDE, online program. Despre ce este vorba mai exact?

Este un ghid de antrenamente pentru acasă. Îl recomand persoanelor care au mai făcut mișcare și care vor să iasă din rutină sau au nevoie de un plus de motivație. Pe lângă antrenamentele video demonstrative, conține și un ghid cu recomandări și informații pentru un stil de viață echilibrat.

Ai și un site pe care scrii. Cui i te adresezi și ce subiecte abordezi?

Da, am un site pe care mai și scriu. :)) Mă adresez fetelor și femeilor, în principal. Abordez subiecte ce țin de wellness, de la mișcare, mâncare, lifestyle. Dar și subiecte de beauty. Încerc să transmit ce mi se pare mie frumos și să arunc și ceva informație în articole, ca lumea să rămână cu ceva.

Recent am deschis și partea de shop pe site, la care încă lucrez. Dar sunt bucuroasă că am reușit să fac asta.

Valeria Lipovetsky spunea într-un clip pe Youtube că nu de motivație avem nevoie pentru a realiza ceva, ci de disciplină, că aici e toată magia. Tu ce părere ai despre această afirmație?

Sunt de acord. De fapt, știu sigur asta din experiență. Dacă mă gândesc acum de câte ori m-am trezit dimineața și am zis “ah, ce chef de antrenament am”, atât cât eram sportivă dar și acum, realizez că sunt destul de puține astfel de momente. La fel cum “pofta vine mâncând”, pot spune că “motivația vine făcând“.

Aș spune totuși că magia vine dintr-o îmbinare echilibrată între disciplină, constanță, motivație, dar și relaxare.

Și dacă tot am amintit de disciplină, fie că vorbim despre alergat, mers la sală, practicat un sport anume, cum putem să ne creăm o rutină care să devină parte din stilul nostru de viață?

Cred că cel mai simplu este să legi noua activitate de una care deja există în rutina ta. Și cu ocazia asta recomand cartea Atomic Habits, de James Clear, în care vorbește despre obiceiuri.

De exemplu, ai putea să mergi la o sală care este aproape de locul de muncă, astfel le poți îmbina mai ușor. Sau să alegi să urci scările (dacă stai la bloc) în loc să iei liftul. Sau să îți treci antrenamentele în calendar, ca o întâlnire importantă pe care o ai cu tine, pentru tine. Cert este că dacă vrei să incluzi un obicei nou în rutină sau dacă vrei să faci o schimbare, nu o să îți vină foarte la îndemână.

Se pare că repetiția chiar este mama învățăturii și că trebuie să repeți de câteva ori bune acel obicei pentru a deveni automatism.

Contul tău de Instagram este un moodboard de lifestyle: sport, modă, beauty, travel, mindfulness. Cum arată o zi din viața ta și ce ritualuri menite să-ți înnobileze și cea mai banală zi ai?

Haha, ce frumos ai spus. Un obicei care îmi înnobilează și cea mai banală zi este cafeaua de dimineață. Dar și 30 de minute de stretching mă fac să mă simt senzațional. O zi obișnuită din viața mea este cumva în funcție de dispoziția din ziua respectivă.

Cum nu am un program de muncă fix, mă bucur că îmi pot acorda acel timp la începutul zilei în care pot face lucruri pentru mine. Este foarte important. Cum este cafeaua, rutina de skincare, micul dejun în tihnă, mișcarea sau meditația.

Apoi, mă pun la birou și încep să fac lista de ”to do” pe ziua respectivă.

În ultimii ani, am învățat că to be este cel puțin la fel de important precum to do. Așa că și într-o zi banală încerc să mă bucur că sunt.

Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Apropo de sportul de performanță și de lecții, când îmi cânta imnul și plângeam de fericire pe podium, mă gândeam în același timp ce voi face mai departe. Atunci cred că mi-am dat seama cât de trecătoare este fericirea. Mai ales dacă o cauți în realizări și medalii. Sau în orice ține de exterior.

Nu o mai caut, dar sunt fericită aproape în fiecare zi. Pentru faptul că sunt sănătoasă. Că ai mei sunt sănătoși. Că sunt împăcată cu mine. Lucruri simple. Fericirea nu este ceva după care alerg. Eu cred că ne-am născut fericiți. Doar că, ce-i drept, viața nu e cea mai ușoară călătorie. Tocmai de asta cred că poate sunt alte aspecte mai importante decât fericirea.

Dar să fii fericit cred că e mai simplu decât ne imaginăm și are legătură mai mult cu relația noastră spirituală cu Divinitatea. :)

foto: alexgalmeanu pentru secretnipple