Cristina scrie și călătorește. Mult! Pasiuni pe care eu, din motive pur subiective, le ridic la rang de artă…arta de a trăi conștient. Și frumos!

De 13 ani, Cristina este jurnalist Ziarul Financiar și, de 3-4 ani, coordonează revista de lifestyle și lux După Afaceri Premium (o poți achiziționa lunar împreună cu ziarul, dar și separat la chioșcuri). Iar până în prezent, a vizitat 75 de țări din Europa, Asia, Africa și America.

Interviul de mai jos este desprins parcă din paginile unei cărți scrise de Jules Verne, așa că te invit să îl citești cu aceeași poftă cu care ți-ai achiziționa biletul de avion către o nouă destinație.

R: Se spune că A journey of a thousand miles begins with a single step. Care a fost pasul care ți-a insuflat pasiunea de a călători?

Cristina R: Am început să călătoresc încă de când aveam câteva luni. E vorba însă de călătorii prin ţară pe care le făceam împreună cu ai mei. Tradiţia vacanţelor anuale la munte şi la mare a fost cea care mi-a marcat copilăria şi adolescenţa.

Am descoperit vacanţele în străinătate la 18 ani, în primul an de facultate. Era anul 2005 când m-am înscris într-un ONG (SCI International) cu activitate la nivel global. Împreună cu oamenii din această organizaţie, în vara lui 2006, plecam în prima mea tabără de voluntariat în Germania. Am petrecut aproape o lună de zile în Germania de Est unde am lucrat cu copii din medii defavorizate. A fost o experienţă minunată care mi-a deschis ochii şi orizonturile. Au urmat apoi alte tabere – în Barcelona (fotografie) şi Poznan, Polonia (imigraţie). Iar restul, ei bine, restul e istorie.

Laos
Egipt
Egipt

Ce mă bucură cel mai mult e că am reuşit să insuflu acest microb al călătoriilor în străinătate şi mamei, care acum are la rândul ei planuri mari. Până în pandemie, aveam această tradiţie a unei vacanţe pe an împreună, tradiţie pe care sper să o reluăm în 2021.

Pe tata mai am să îl conving, dar teama lui de zbor e încă un impediment major. 🙂 Sper ca pasiunea pentru geografie şi lumea largă să cântărească mai greu în procesul decizional viitor.

R: Câte țări ai vizitat până în prezent?

Cristina R: Hm, asta e o întrebare grea, pentru că nu le-am mai numărat de ceva vreme. Sunt undeva vreo 75 de ţări şi mă refer aici la state unde am şi vizitat câte ceva, nu doar unde am păşit în aeroport sau unde am petrecut câteva ore.

Nu pot spune însă că le-am vizitat pe toate aşa cum mi-aş dori. În Italia, ţara mea de suflet, am ajuns de peste 30 de ori şi tot mai am nevoie de încă pe atâtea. Spunea cineva odată că ai nevoie de vreo 300 de ani să vezi ce are această minunată ţară de oferit, aşa că pare de fapt că am nevoie de mai multe vieţi.

Provence

Cred că e greu să enumăr aici toate ţările unde am fost, dar o să încerc să îţi menţionez câteva unde am lăsat eu câte o bucăţică de suflet :). Namibia e prima ţară din Africa Neagră unde am ajuns şi de atunci pot spune că e continentul meu preferat. În Asia, iubesc Laos – pentru că aici timpul chiar s-a oprit în loc, Japonia – pentru că e o lume total diferită, Filipine – pentru apa nepământeană şi Hong Kong – pentru atmosferă. Ah, şi era să uit Iranul cel fabulos şi Uzbekistanul. În Peru aş vrea să mă întorc, la fel şi în SUA, iar Cuba mi-a rămas în suflet ca nicio altă ţară. Iar din Europa aş menţiona Islanda.

Namibia
Japonia
Cuba
Islanda

Mai sunt însă multe alte ţări unde n-am ajuns încă, în frunte cu Noua Zeelandă, Mongolia şi Botswana!

Uzbekistan
Iran

R: Aud în jurul meu oameni care spun că ar călători mai des, dar fie nu au timp (din cauza jobului), fie nu își permit financiar (sau cel puțin așa cred ei). Cum găsești un echilibru între cele două?

Cristina R: Nu cred că există o reţetă când vine vorba despre călătorii. Eu am jonglat mult cu timpul şi cu banii ca să ajung aici.

În primul rând, îţi pot spune că eu şi Mihai, prietenul meu, avem un fel de „înţelegere” şi anume tot ce câştig eu merge către vacanţe, iar tot ce câştigă el se cheltuie în ţară. Nu zic că e o soluţie pentru toată lumea, dar la noi a funcţionat.

Plus că eu am fost întotdeauna genul care a „sacrificat” alte plăceri pe altarul călătoriilor. Aş renunţa şi acum oricând la haine sau la petreceri pentru o vacanţa mai mare sau una mai mică.

În ceea ce priveşte timpul, îmi aleg cu atenţie vacanţele în jurul zilelor libere şi încerc să nu „irosesc” altfel concediul. Am norocul şi că pot călători şi cu jobul uneori.

Namibia
Cambodia

R: Ce tip de călătoare ești?

Cristina R: Mă amuză întrebarea asta pentru că e ceva la care şi eu m-am gândit chiar recent. 🙂 Acum ceva vreme aveam liste peste liste şi nu mă lăsam până nu bifam tot. Acum, odată cu vârsta sau poate odată cu experienţa acumulată în „domeniul” călătoriilor, m-am relaxat. O să aleg în continuare să vizitez anumite obiective, dar o să aloc timp şi gastronomiei sau cafelei. E o tradiţie a noastră să căutăm cele mai cool cafenele sau cele mai faine wine-baruri, iar aceste vizite le folosim şi să luăm pulsul oraşului sau să ne uităm pur şi simplu la lumea care trece pe stradă. Ah, şi cel mai tare-mi place acum să mă pierd pe străzi.

În ceea ce priveşte bagajele, aici nu s-a schimbat mare lucru de-a lungul anilor. Eu sunt unul dintre aceia care au mereu un rucsac destul de mic (dar în care încap surprinzător de multe lucruri). Îl folosesc pe acelaşi şi pentru city-break-uri, şi pentru vacanţe de o lună prin Asia sau Africa.

Filipine
Laos

R: Ce rol are gastronomia în călătoriile tale?

Cristina R: Mihai a fost şi este un gurmand şi un chef extraordinar de bun. Datorită lui, am devenit şi eu. Gurmandă, nicidecum un chef de vreun fel.
Şi după zece ani, dacă îl vei întreba pe el despre vacanţa în Peru, îţi va spune că îşi aminteşte că a mâncat porc de guinea mai degrabă decât că a vizitat nu ştiu ce piaţă.

Eu nu sunt genul care să încerce astfel de preparate exotice, dar apreciez mâncarea gustoasă şi vinul bun. De altfel, avem liste de restaurante şi baruri unde ne dorim să ajungem. Unele au stele Michelin, altele sunt mici localuri de familie.

Apropo de gastronomie, sunt ţări pe care chiar şi eu mi le amintesc în primul rând pentru mâncare, iar cel mai concludent exemplu e Libanul. Această ţară, măcinată acum de probleme economice, este un paradis pentru gurmanzi. Vacanţa noastră aici mi-o amintesc ca un festin pentru papilele noastre gustative. Dar asta nu înseamnă că e doar atât, Libanul are foarte multe lucruri de oferit!

Vietnam

R: Cât timp aloci pozelor atunci când ești în vacanță? Preferi să savurezi în tihnă fiecare moment sau să îl imortalizezi în cât mai multe cadre?

Cristina R: Hm, cred că încerc să găsesc un echilibru între cele două. Nu o să mă vezi permanent cu aparatul foto/ telefonul în mână, dar o să caut să imortalizez anumite cadre pentru că vreau ca şi alţi oameni să descopere unele locuri datorită imaginilor mele. Eu am vacanţe pe care le-am conturat după ce am văzut anumite fotografii şi îmi imaginez că nu sunt singura.

R: Care este cea mai exotică destinație unde iți dorești să ajungi?

Cristina R: Exotic cred că are o conotaţie diferită pentru mine. În sensul clasic al cuvântului, e pe listă Polinezia Franceză. În sensul mai larg, cred că Mongolia sau Chile.

Dolomiti

R: Povestește-mi, te rog, despre un moment savurat într-una dintre călătoriile tale care ți-a produs o emoție semnificativă?

Cristina R: Am ajuns prima dată în Africa Neagră de ziua mea acum ceva ani. Şi eram într-o discuţie cu o serie de călători din toată lumea (Noua Zeelandă, SUA, Canada, Germania) şi împărtăşeam fiecare ce ne dorim de la safari-ul de a doua zi. Eu am zis că vreau să văd o girafă şi întâmplarea a făcut ca primul animal pe care l-am zărit să fie o girafă, doar că moartă şi savurată de un leu. :)) Apoi am văzut multe altele, ba chiar m-am şi pupat cu unele în Kenya.

Şi tot la capitolul ăsta, cred că nu o să uit vreodată întâlnirea cu pufinii. Eu am fobie de păsări, şi singurele care îmi plac sunt pufinii. Mihai, ştiind asta, a aranjat să mergem pe o insulă nepopulată din Scoţia să îi cunosc. Sunt mai mici decât credeam şi mai timizi, dar simpatici tare.

R: Care este destinația ta preferată de până acum?

Cristina R: Cred că Italia, dar asta şi pentru că am vizitat-o de cele mai multe ori. Oraşul preferat e însă New York-ul, urmat îndeaproape de Paris unde încerc să ajung o dată pe an.

R: Ai călătorit până în prezent pe trei continente: Europa, Asia și Africa (sper sa nu gresesc :D). Cu ce cultură rezonezi cel mai tare?

Cristina R: Am ajuns şi în America: de Nord, de Sud şi Centrală. Dar cel mai bine mă simt în Asia. Lumea zice că şi ceva din fizionomia mea te poate duce cu gândul acolo şi chiar şi ei cred asta pentru că mă tot roagă să facem poze împreună. Ba chiar în Indonezia am şi avut o sesiune de autografe pentru că li se părea lor că semăn cu cineva anume 🙂

Plus că mâncarea asiatică e printre preferatele mele.

Cambodia

R: Ce planuri de călătorie ai deja stabilite pentru anul în curs?

Cristina R: Vara asta, spre bucuria mea, am reuşit să fac o serie de călătorii deja şi sper să nu se schimbe nimic în următoarea perioadă. Pe lista de planuri imediate avem Croaţia, Albania şi Kosovo.

Voiam să petrecem luna septembrie în Bali, dar momentan la ei e complicat cu pandemia aşa că am amânat.

Mai avem şi alte câteva bilete de avion cumpărate, dar mă tem să mă entuziasmez încă. 🙂

R: Îți dorești să te muți într-o altă țară și dacă răspunsul e DA, unde anume?

Cristina R: Acum ceva vreme, eu am refuzat să ne mutăm din ţară. Acum n-aş mai zice nu. Nu am în minte ceva anume sau mai bine zis aş încerca mai multe destinaţii, dar nimic definitiv. Cred că idealul pentru mine ar fi 1-2 ani în fiecare ţară. Aş începe cu ceva în Europa (poate Franţa) sau în Asia. Din păcate în Hong Kong, unde mi-aş fi dorit să stăm o vreme, situaţia nu mai pare la fel de roz acum, aşa că trebuie să mă reorientez.

Toscana

R: Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Cristina R: Fericirea înseamnă atât de multe lucruri – un bilet de avion cumpărat, un desert pregătit de Mihai, o discuţie pe teme de geopolitică cu tata, o plimbare cu mama sau o poveste spusă de bunica. Un articol de care sunt mândră sau un pahar de vin cu prietenii. Lista asta poate fi tare lungă.

Îmi amintesc o discuţie din Sex and The City în care Miranda o întreba pe Charlotte dacă e fericită în fiecare zi. Şi răspunsul a venit prompt, nu tot timpul, dar în fiecare zi. Cam aşa şi eu, caut motive de fericire – şi le şi găsesc – în fiecare zi!

Liban
Iran

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.