Exista o vorba potrivit careia sunt oameni care traiesc in cativa ani cat altii intr-o viata intreaga. Oana Nemes, theworldinmypocket, face parte din prima categorie. A calatorit in 41 de tari inclusiv Cuba, Mexic, Canada si Chile, desi ii este teama de avion, a mancat balut (ou de rata fiert impreuna cu fetusul abia format inauntru) si a baut airag (laptele fermentat de iapa) pentru ca ar fi fost nepoliticos sa refuze, a ajuns in Vietnam dupa o lunga calatorie cu trenul…din Romania, a calarit cai pe drum de munte si camile prin desert si a condus masini, biciclete si motociclete prin colturi indepartate ale lumii.
Dincolo de aceste experiente incredibile, Oana este o sursa de inspiratie pentru cei blocati in niste vieti care nu le apartin, pentru persoanele care au creat o prapastie prea adanca intre ceea ce isi doresc (nu neaparat calatorii in jurul lumii) si ceea ce traiesc in fiecare zi.
Acestea fiind scrise, ladies and gents, I give you Oana, theworldinmypocket.
R: Esti un globetrotter prin excelenta! Ce inseamna pentru tine acest stil de viata?
theworldinmypocket: In ultimii doi ani, am inceput sa calatoresc din ce in ce mai des si de placere, si pentru business. Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi plac camerele de hotel si traitul intr-o geanta de voiaj. Cu toate acestea, nu lipsesc nici momentele in care tot ce imi doresc este sa fiu acasa macar doua saptamani intregi, sa ma trezesc cu mieunatul pisicii si sa ma bucur de cat de mult mi-au mai crescut florile pe balcon. Doar anul acesta am fost in Vietnam, la Londra de patru ori, am condus din Spania in Anglia, am vizitat Costa Tropical in Spania si Hamburg-ul. Si suntem doar in aprilie.
Nu as spune ca a fi un globetrotter este un stil de viata pentru oricine. Imi este greu sa ajung sa imi vad prietenii si familia si nu pot planifica nimic mai departe de doua saptamani. Tot timpul sunt cu agenda in mana, sa vad daca am timp sau nu. Plus oboseala fizica, pe care incerc sa o combat cat pot cu vitamine luate zilnic.
A calatori foarte des nu este un stil de viata glamorous, nu este cum se vede in pozele de Instagram, unde fete cu rochii lungi pozeaza romantic pe creste de munti sau pe campuri cu lavanda. Nu am vazut pana acum pe nimeni sa se infasoare in luminite, in avioane, sau sa coboare din aeronava dupa un zbor de 12 ore cu machiajul perfect si parul coafat, mirosind a parfum.
Pentru mine, acest stil de viata inseamna oameni noi, destinatii noi, experiente noi.
R: Care a fost prima destinatie catre care ai zburat?
theworldinmypocket: Prima destinatie catre care am zburat a fost Roma, in 2007, imediat dupa ce Romania a intrat in Uniunea Europeana. Imi amintesc si acum emotia de a urca prima oara in avion si golul in stomac pe care l-am avut la decolare, cand rotile s-au desprins de pe pista si am fost, pentru prima data, in aer. Roma este capitala in care m-as intoarce de o mie de ori si care are un loc special in inima mea. Poate pentru ca a fost prima mea iesire din tara, poate pentru ca m-a primit cu bratele deschise, poate pentru ca m-a impresionat atat de mult. Nu voi inceta niciodata s-o iubesc.
R: Cate tari ai vizitat pana in prezent?
theworldinmypocket: Am renuntat de mult timp in a le tine socoteala 🙂 . Numarandu-le acum, sunt 41: Argentina, Austria, Belgia, Belize, Bosnia si Herzegovina, Brazilia, Bulgaria, Canada, Chile, China, Croatia, Cuba, Cehia, Danemarca, El Salvador, Franta, Germania, Guatemala, Ungaria, India, Irlanda, Italia, Malaezia, Malta, Mexic, Mongolia, Olanda, Norvegia, Peru, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Vatican, Vietnam, Hong Kong.
R: Africa sau Australia se afla pe lista viitoarelor destinatii?
theworldinmypocket: Da, cu siguranta. Singurul lucru care m-a impiedicat pana acum sa calatoresc spre Australia si Noua Zeelanda au fost timpii de zbor. Nu multi stiu asta despre mine, dar imi este teama de zbor, asa ca fiecare calatorie cu avionul este o provocare pentru mine.
Africa este pe lista destinatiilor din viitorul apropiat. As vrea sa incep cu o tara mai usor de vizitat, precum Tanzania sau Kenya.
R: Esti unul dintre colaboratorii cartii The Trip that Changed My Life (by Travelers and Wanderes around the World). Cum ai ajuns sa faci parte din acest proiect?
theworldinmypocket: Am aflat despre proiectul The trip that changed my life pe Facebook si mi s-a parut o idee extraordinara. Un grup de bloggeri de calatorii s-au adunat si au scris impreuna o carte, donand toate profiturile unei asociatii caritabile. Ceea ce m-a atras cel mai mult la proiect a fost faptul ca viata mea a fost intr-adevar schimbata de o calatorie… cea in care am plecat spre Asia, din Romania, cu trenul.
Momentul in care mi-am dat seama ca ceva s-a schimbat si ca nu mai sunt aceeasi persoana care a plecat din Romania a fost in Hong Kong. Imi amintesc si acum cu claritate seara in care mi-au dat lacrimile intr-un McDonalds, in fata unui meniu Big Mac – cea mai ieftina mancare in Hong Kong pe care mi-am permis-o atunci in acest oras extrem de scump. Am simtit un sentiment de libertate pe care nu l-am avut poate niciodata. Eu in Hong Kong. Eu, cea care a urmat pasii unei vieti normale si cuminti: teacher’s pet in liceu, facultate, master, job. Eu, cea care nu s-a aventurat prea mult in afara zonei de confort, cea care si-a calculat mereu fiecare ban si nu a cheltuit aiurea…. A fost ca o realizare ca viata merita traita din plin si ca experientele sunt cele care conteaza, nu banii, nu un job care nu ma facea fericita, nu oamenii care ma impedicau sa-mi urmez visurile.
Si atunci, cu Big Mac-ul in fata mea, am simtit ca toata lumea e a mea si ca pot sa fac orice imi doresc! Important e sa imi doresc si sa nu uit niciodata sa aspir spre alte teluri, dupa fiecare dorinta implinita. Am plans mult, dar nu de tristete, ci de eliberare.
Proiectul The trip that changed my life a fost o oportunitate de a-mi spune povestea si de a inspira si alti cititori sa isi indeplineasca dorinta de a vedea lumea.
R: Stiu ca ai locuit o perioada in UK. Pentru cat timp ti-a fost Marea Britanie casa si care a fost motivatia din spatele acestei alegeri?
theworldinmypocket: Marea Britanie inca este acasa pentru mine, si chiar daca de aproape un an de zile locuiesc in Spania, planuiesc sa ma mut inapoi in viitorul apropiat. Am plecat in Anglia in urma cu sase ani, atunci cand am fost promovata de catre compania pentru care lucram, la biroul din Marea Britanie.
R: Acum locuiesti in Spania. Ce te-a determinat sa faci aceasta schimbare? Vremea?!? 🙂
theworldinmypocket: Nu chiar. 😊 Cealalta jumatate a mea a decis sa incerce, sa vada cum e Spania ca mod de viata. Dupa ceva timp, l-am urmat si eu. Stilul de viata din Spania este foarte diferit fata de cel din Marea Britanie, oamenii sunt mai relaxati si mai prietenosi.
R: Care sunt ups and downs cand vorbim despre locuitul abroad?
theworldinmypocket: Pentru mine, sunt mai multe ups-uri decat downs si imi pare rau sa spun asta, dar nu ma vad intorcandu-ma in Romania vreodata. Am venit de cateva ori in tara in acesti ultimi sase ani din diverse motive (buletin si pasaport expirate, vizitat rude, etc), si nu am rezistat mai mult de o saptamana.
Unul dintre lucrurile bune pe care eu le simt locuind in strainatate este stabilitatea personala si financiara, dar si o viata decenta, in care nu imi lipseste nimic. Una dintre cele mai mari realizari din Marea Britanie a fost deschiderea propriului business si suportul pe care il primesc continuu de la stat, prin sistemul de taxe si prin accesul la sistemul sanitar. Nici nu vreau sa imi imaginez cat de greu ar fi fost sa fac acelasi lucru in Romania.
Daca este sa vorbim despre downs, in Marea Britanie (cel putin), mi-a fost extraordinar de greu sa imi fac prieteni englezi. Mi s-au parut intotdeauna foarte rezervati fata de straini. In Spania e altfel, oamenii mi se par mai calzi si mai deschisi la a te ajuta si a se imprieteni cu tine.
Mai in gluma, mai in serios, un alt dezavantaj este lipsa mancarii romanesti. In Anglia, singurul loc in care am gasit varza murata netocata pentru sarmale a fost la magazinul de off-licence, unde se vand de obicei doar bauturi alcoolice. Proprietarul turc a observat lipsa mancarii traditionale romanesti si poloneze din oras si a organizat in spatele magazinului un frigider cu produse traditionale din cele doua tari.
R: Scrii despre pasiunea ta pe blogul theworldinmypocket. Povesteste-mi putin despre cum ai inceput proiectul si ce il diferentiaza de alte bloguri de travel.
theworldinmypocket: Am inceput proiectul The World in My Pocket inca din Romania, mai mult in joaca, pentru a impartasi cu prietenii mei calatoriile in care am fost. In Anglia, am reusit sa transform acest hobby intr-un business cu zeci de mii de vizitatori lunar. Blogul este nisat pe experiente locale si destinatii mai putin turistice, dar si pe experiente foodie precum ghiduri cu cele mai bune restaurante, cursuri de gatit si tururi culinare.
Ceea ce incerc sa transmit prin articolele pe care le scriu este ca oricine poate calatori. Vreau sa imi inspir cititorii sa calatoreasca pentru a descoperi culturi, oameni si povesti, nu pentru a posta acea picture-perfect pe Instagram. Acel stil de viata, la care din pacate multi aspira, nu exista.
R: Ce tip de calatoare esti?
theworldinmypocket: Imi place sa calatoresc simplu, fara prea multe bagaje. Imi este de ajuns un carry-on, chiar daca plec pentru un weekend sau pentru doua luni. In general, calatoresc pentru a descoperi noi destinatii cat mai in detaliu. Daca acum zece ani de zile calatoream ca sa vad cat mai multe locuri, acum ma axez mai mult pe a cunoaste un sat, oras sau capitala cat mai bine. Am adoptat conceptul de slow travel si prefer sa petrec mai mult timp intr-un singur loc decat sa vad cinci in acelasi interval. Pentru mine, cel mai mult conteaza povestile si experientele locale pe care le traiesc intr-o destinatie, si nu bifarea de pe lista a unor obiective turistice.
Stiu ca sunt una dintre putinii carora nu le-a placut Barcelona, de exemplu. Nu am reusit sa-i gasesc povestea, nu am experimentat nimic care sa ma lege de acest oras.
R: Ai ajuns pe patru continente. Cu ce tip de cultura ai rezonat mai bine?
theworldinmypocket: Cu siguranta America Latina. Dupa primele trei saptamani petrecute in Peru, in 2013, m-am reintors cinci ani la rand si am vizitat o multime de alte tari: Chile, Argentina, Brazilia, El Salvador, Guatemala, Mexic si Belize.
Mi s-a parut ca latino americanii sunt mult mai relaxati si mai fericiti decat noi, europenii, chiar daca au mult mai putin decat noi. Mi s-a parut ca acolo oamenii inca se bucura de micile placeri ale vietii, iar conceptul de familie este foarte important pentru ei.
Totodata, mi s-a parut ca dintre toate destinatiile pe care le-am vizitat, latino americanii au fost cei mai amabili si cei mai deschisi in comunicarea cu gringos – asa cum numesc ei turistii.
R: Mentioneaza, te rog, cateva momente din calatoriile tale care te-au lasat efectiv fara cuvinte, ti-au umplut ochii de lacrimi.
theworldinmypocket: Asta este o intrebare foarte grea. Pentru mine, oamenii sunt cei care fac o calatorie sau o destinatie speciala. Sunt atatea locuri din care mi-a fost greu sa plec, pentru ca localnicii au fost atat de extraordinari. De exemplu, as putea vorbi ore intregi despre experienta pe care am avut-o in Cuba. Am aterizat pe aeroportul din Havana la 35 de grade doar cu hainele de iarna pe mine, pentru ca mi-a fost pierdut bagajul de catre compania aeriana. Am ajuns 12 ore mai tarziu, pentru ca avionul a fost overbooked iar eu, calatorind singura, am fost lasata pe jos. Am ajuns la hotel la 12 noaptea doar ca sa mi se spuna ca nu mi se gaseste rezevarea…. Ce sa mai, un inceput de vacanta pe care nu i-l doresc nimanui.
Dimineata, m-am dus la cel mai apropiat magazin sa cumpar o sticla cu apa. In spatele meu, un localnic mi-a spus in spaniola ca preturile sunt foarte mari si sa merg la pizzeria de peste drum, ca acolo se accepta moneda locala. (FYI – in Cuba exista doua monede: cea locala si cea pentru turisti). Eram obosita, asa ca i-am raspuns da, da, am cumparat apa si m-am reintors la hotel. Mai taziu, am decis sa merg sa ma plimb putin pe faleza, intr-o cu totul alta parte a Havanei decat cea in care fusesem dimineata. Coincidenta a facut sa intalnesc acelasi localnic, Eliner, in statia de autobuz. M-a recunoscut si m-a invitat la o cafea – nu a renuntat pana nu am spus da. Acesta a fost inceputul unei aventuri incredibile in Havana. Eliner nu numai ca mi-a aratat Havana prin ochii sai de localnic, dar m-a si dus sa vad cum se traieste cu adevarat in Cuba. Mi-a facut cunostinta cu familia si prietenii lui. A fost o experienta incredibila, pentru ca el nu vorbea decat spaniola, eu stiam doar italiana, dar intr-un fel ne-am inteles. Si nu a vrut nimic in schimb. Si acum, cand aud vreo cunostinta ca pleaca in vacanta in Cuba, ii trimit un pachet lui Eliner cu jucarii pentru nepotii lui, dar si deodorante, pasta de dinti, sapunuri – produse de igiena personala care sunt inaccesibile localnicilor in Cuba. Cu un salariu de sapte dolari pe luna cat castiga Eliner ca electrician, nu iti poti permite sa cumperi un deodorant care costa doi dolari…
Un loc care intr-adevar mi-a taiat rasuflarea a fost Machu Picchu. Pentru ca m-am hotarat tarziu sa urc la Machu Picchu pe jos, permisele pentru Inca Trail erau deja vandute, asa ca am ales Salkantay – una dintre cele mai grele drumetii pe care le-am facut vreodata. Sincer, nici acum nu stiu cum am reusit sa o termin. In a doua din cele cinci zile de urcat si coborat mii de metri, mi-am accidentat genunchiul la coborarea pe o poteca ingusta, plina de pietre de pe versantul muntelui. Fiecare pas din urmatoarele trei zile a fost chin.
Am fost nevoita sa parcurg ultima parte din drumul spre Machu Picchu, din Agua Calinestes pana la intrare, cu autobuzul, pentru ca genunchiul ajunsese atat de rau ca de-abia il puteam indoi. Cand m-am dat jos din autobuz insa, toata durerea a disparut. Am urcat si coborat pietre inalte, am explorat sit-ul arheologic intreaga zi, ba chiar am si atipit jumatate de ora intr-un loc la soare. O legenda peruana spune ca daca dormi pe varful unui deal/munte, te incarci cu toata energia din interiorul sau.
A doua zi, durerea din genunchi a revenit. Cat timp am fost la Machu Picchu insa, nu am simtit nimic. De aceea, pentru mine, acest loc este magic. Stiau incasii ce stiau. 😊
R: In aventura ta in jurul lumii, cu ce tipuri de transport ai calatorit?
theworldinmypocket: Cam cu toate. Am fost pana in Vietnam cu trenul, plecand din Romania, calatorie pe care si acum o consider cea mai importanta din viata mea, cea care m-a format si mi-a deschis mintea la explorat lumea. Am navigat mari si rauri cu barci de diferite dimensiuni, de la salupa la speed boat si feribot. Am zburat intr-un avion cu elice de zece persoane in Guatemala, dar si cu cel mai mare avion existent in lume, Airbus A380, spre Dubai. Am calarit cai pe drum de munte si camile prin desert. Am condus masini, biciclete si motociclete. Am calatorit cu microbuze vechi, dar si cu autocare moderne.
R: Care au fost cele mai atipice locuri in care ai dormit?
theworldinmypocket: Prima experienta de dormit intr-un loc atipic a fost in China. Tin minte ca ma intorceam din Yanghsuo in Nanning, de unde urma sa iau un tren de noapte pentru ca urmatoarea zi sa fiu spre Hanoi, in Vietnam. Era Ziua Nationala a Chinei, drept care trenul meu a avut o intarziere foarte mare. Din aceasta cauza, am ajuns mult prea tarziu in Nanning, iar cei de la hotel dadusera deja altcuiva camera pe care o rezervasem pentru seara respectiva. Norocul meu a fost ca imi dadusem intalnire in gara cu un turist din Danemarca pe care il cunoscusem la hostelul din Yangshuo si cu care fusesem in niste plimbari cu bicicleta prin plantatiile de orez din zona. El a venit cu ideea sa dormim in gara. Desi gara era inchisa pe timpul noptii, am putut intra in sala de asteptare pe baza biletului spre Vietnam. Tin minte cum am dormit pe scaunele de plastic din gara, cu strap-urile rucsacului infasurate bine de mana si de picior, ca metoda de preventie in cazul in care ar fi incercat cineva sa mi-l ia. Ne-am trezit la cinci dimineata cu imnul Chinei difuzat pe toate televizoarele din sala de asteptare.
Un alt loc atipic a fost in insula Perhentian, in Malaezia. Am inchiriat o cabanuta inconjurata de jungla, pe niste stanci, impreuna cu o turista din Anglia pe care am cunoscut-o pe barca spre insula. In timpul noptii, ne-am trezit cu niste vizitatori surpriza: veverite venite prin crapaturile din tavan care ne-au mancat un pachet de biscuiti si caramelele de cocos pe care le pastrasem din Vietnam. 😊
R: Care sunt cele mai ciudate preparate culinare pe care le-ai mancat? Dar cele mai delicioase?
theworldinmypocket: Cele mai ciudate preparate culinare pe care le-am mancat au fost in Asia. Voi incepe cu laptele fermentat de iapa, din Mongolia. Airag-ul pe numele sau este o bautura acra, putin alcoolica, pe care localnicii o ofera oaspetilor ce intra in yurta. Dupa o noaptea friguroasa petrecuta in desertul Gobi, am fost invitata in yurta localnicilor pentru a ma incalzi si mi-a fost oferit un pahar de airag. Este nepoliticos sa refuzi, asa ca l-am baut.
In Vietnam, am mancat viermi de matase prajiti. Si tot aici, am mancat balut, un ou de rata fiert impreuna cu fetusul abia format inauntru. Din nou, a fost oferit de un localnic in semn de multumire si nu am putut refuza.
Sa trecem la cele mai delicioase insa! 😊India a fost o revelatie pentru mine in ceea ce priveste bucataria si felurile de mancare. Aici am mancat un curry de care imi aduc aminte si acum: bilute de cartofi umplute cu branza paneer intr-un sos de rosii cremos, cu migdale si lapte de cocos.
O alta experienta one of a kind a fost cea de a lua parte la un curanto traditional, in insula Chiloe din Chile. Inainte de a pleca spre Chile, am citit cartea Caietul Mayei scrisa de Isabel Allende. Cea mai mare parte din poveste se intampla chiar in insula Chiloe, din nordul Patagoniei, un loc plin de misticism si traditii rurale. Pentru ca am fost atat de fascinata de acest loc, am decis sa il adaug in itinerariul meu, desi asta a insemnat sa renunt la a vizita sudul Patagoniei.
In drum spre insula, in autocar, am cautat un restaurant care sa ofere o experienta traditionala de curanto. Asa am dat peste un articol din care am aflat despre Maria Maldonado, o localnica din Chiloe care a gazduit-o pe Isabel Allende pentru cateva luni si care a devenit inspiratia autoarei pentru personajul principal din cartea citita de mine. Pentru ca receptionistul de la hostelul la care am rezervat o camera o cunoastea pe Maria, am ajuns sa fiu invitata la pregatirea unui curanto.
Curanto este o metoda mapuche de a pregati mancarea, intr-o groapa, sub pamant. Traditia, veche de mii de ani, se mai pastreaza doar in insula Chiloe, dar majoritatea restaurantelor s-au adaptat si pregatesc mancarea in oala cu presiune. Metoda traditionala dureaza cateva ore si incepe prin incalzirea unor pietre care mai apoi sunt turnate intr-o groapa de un metru. Peste ele se asaza diverse bucati de carne: carnati, scoici, moluste, cartofi si milcao (un fel de clatita de cartofi), care se acopera cu frunze de rubarba, o fasie de plastic, saci umezi de rafie si, la final, pamantul scos din groapa. Se lasa sa se gateasca sub pamant in jur de o ora. Rezultatul este exceptional, si a fost o onoare sa pot sa iau parte la intregul proces si apoi sa mananc alaturi de familia Mariei.
Mancarea peruana mi s-a parut extraordinara, dar si cea vietnameza. Nu pot sa uit nici de Argentina si al sau asado. In Argentina, asado-ul incepe undeva la pranz si se termina seara tarziu, timp in care diverse bucati de carne si carnati de vita se pregatesc pe gratar si se servesc cu vin Malbec.
R: Ce nu trebuie sa lipseasca din bagajul unui globetrotter?
theworldinmypocket: Smartphone-ul. Pentru mine, nu exista calatorie in care sa nu imi iau telefonul mobil. Toate aplicatiile de care am nevoie sunt in el: de la site-uri pentru rezervat hoteluri, la aplicatii care salveaza datele pasaportului si biletele de avion, de la harti offline la camera foto, de la a tine contactul cu familia si prietenii, la a cere ajutor in situatii de urgenta. Telefonul mobil a devenit cel mai bun prieten in organizarea unei calatorii.
R: Preferi sa calatoresti singura sau cu un grup mai mare?
theworldinmypocket: In general, calatoresc solo, dar nu sunt niciodata singura pentru ca intalnesc mereu alti calatori ca mine, cu care impart bucati din drum. Am plecat de doua ori cu grupuri organizate, in India si in Cuba. De fiecare data, am avut noroc de oameni cumsecade care nu au provocat conflicte. Prefer insa libertatea de a calatori dupa programul meu. Daca pana acum cinci ani preferam calatorii cat mai lungi in care sa vad cat mai multe lucruri, acum ma axez mai mult pe un singur loc in care sa epuizez tot ce este de facut si de vazut.
R: Ai legat prietenii cu oameni din tarile pe care le-ai vizitat?
theworldinmypocket: Da, am prieteni foarte buni pe care i-am cunoscut datorita calatoriilor. Imi place sa folosesc Couchsurfing-ul pentru a intalni localnici care sa imi arate orasul, din punctul lor de vedere. Asa l-am cunoscut pe Sandeep din New Delhi, care imi este acum un foarte bun prieten si pe care l-am vizitat zilele trecute in Polonia. Sandeep a avut grija de mine cand m-am imbolnavit in India. Desi nu ma cunostea, m-a dus la spital a doua zi si s-a asigurat ca medicul de garda de acolo are timp sa ma vada. L-am vizitat de fiecare data cand m-am reintors in India. Acum, Sandeep locuieste in Polonia dar, in urma cu doi ani, m-a invitat la nunta surorii sale, in India. A fost una dintre experientele care trebuie traite cel putin o data in viata!
R: Te poti bucura de o vacanta reusita si cu un buget redus?
theworldinmypocket: Sigur ca da! Mereu am sustinut ca oricine poate calatori daca asta isi doreste cu adevarat. Traim intr-un timp in care biletele de avion au ajuns sa coste mai putin decat cele de tren sau autobuz. In fiecare oras exista optiuni economice de cazare precum hosteluri sau B&B-uri. Exista si site-uri precum Couchsurfing, unde eu sunt membra de peste zece ani, si prin care am gazduit si am fost gazduita de zeci de oameni in diferite tari de pe trei continente. In general, orasele mari au tururi gratuite (bazate pe tips-uri), la care oricine poate lua parte. Supermarket-urile au o sectiune de produse locale la preturi accesibile, pentru cine nu isi permite sa manance in fiecare zi la restaurant, dar vrea sa guste mancarea traditionala.
R: Cand vei scrie o carte despre calatoriile tale in jurul lumii?
theworldinmypocket: Imi este foarte greu sa raspund la aceasta intrebare pentru ca nu ma consider un scriitor bun, cum ar trebui sa fie cineva care scrie carti. Intr-o zi, poate, nu se stie niciodata. 😊
R: Ce inseamna pentru tine fericirea?
theworldinmypocket: Fericirea se gaseste in lucruri mici. Am stat putin sa ma gandesc la unul dintre momentele in care am simtit fericire pura. Si uite ca l-am gasit: In Sorrento, exista o terasa micuta intr-un parculet situat pe stanca cea mai inalta, de unde se poate admira panorama intregului golf. Intr-o seara, in timp ce ma plimbam prin acel parculet, am vazut o masa libera. M-am asezat si am comandat un pahar de vin alb. Si cum stateam eu acolo admirand apusul cu paharul meu de vin, un muzician stradal a inceput sa cante Caruso. Pentru cine nu stie, Caruso incepe asa:
Aici, unde marea straluceste / Si vantul este puternic, / Pe o terasa veche, / In fata Golfului Sorrento.
Am simtit acele versuri pana in cei mai ascunsi pori ai fiintei mele. Asta e fericirea, cred eu.
Blogger at www.theworldinmypocket.co.uk
