Mă gândeam să încep acest articol cu "profit că suntem în preajma sărbătorilor", dar am realizat rapid că nu avem nevoie de pretextul Crăciunului pentru a fi mai empatici, mai înțelegători, mai buni cu ceilalți.
Nu pot să neg însă ceea ce chiar intervievatul meu de astăzi mi-a spus: "singurătatea se simte cel mai greu de sărbători." Are o încărcătură emoțională atât de mare această realitate, că mi s-a părut potrivit să închei anul cu un nou material dedicat Asociației Niciodată Singur, despre care am povestit pe blog și în vară.
Singurătatea, pentru mine, un om care iubește să fie înconjurat de alte persoane (desigur, cu valori comune), este un sentiment greu, al naibii de greu de digerat.
Când l-am auzit, la întâlnirea din vară, pe Cătălin Dinu, director executiv al Asociației Niciodată Singur, vorbind cu pasiune, devotament, zvâc despre acțiunile pe care el și colegii săi, alături de voluntari, le desfășoară în beneficiul vârstnicilor, ei bine, am știut că este un role model pe care e musai să vi-l prezint și vouă. Nu de alta, dar chiar trăim timpuri în care este imperios necesar să observăm, să împrumutăm, să ducem mai departe binele promovat de alții.
Acestea fiind scrise, te invit să descoperi Asociația Niciodată Singur prin vocea lui Cătălin Dinu.
Cătălin, care este rolul tău în Asociația “Niciodată Singur”?
Pe cartea de vizită scrie director executiv. Eu și cei 6 colegi din echipă facem ca programele Niciodată Singur să se întâmple bine și eficient astfel încât vârstnicii la care ajungem să resimtă mai puțin singurătatea.
În plus, 300 de voluntari sunt alături, săptămână de săptămână, de bunici singuri, îi vizitează, îi ajută și le oferă sprijin. Rolul meu e să mă asigur că tot acest mecanism se întâmplă, că există resurse, că lucrurile se fac sustenabil și că misiunea organizației este îndeplinită. An de an, din ce în ce mai mult. Dincolo de asta, încerc să fiu și un sprijin moral pentru colegii mei și o față prietenoasă pentru exterior.
Ce înseamnă implicarea în cadrul asociației pentru tine ca om? Cum te-a cizelat ea până acum, ce valori a sădit mai bine în interiorul tău, ce credințe ți-a schimbat?
De 7 ani încoace, am interacționat cu multe cauze din România, de la educație la dezvoltare comunitară sau mediu. Lucrez pentru Niciodată Singur din primul an, și pentru mult timp am coordonat activitatea de comunicare și strângere de fonduri. E cauza la care țin cel mai mult.
În același timp, este un lucru foarte natural care se întâmplă din cauze care nu țin de noi sau de accidente și nenorociri. Cred că răspunsul nostru ca societate ar trebui să fie la fel de natural: să ne pese de cei din jur și să înțelegem că gesturi mici pot schimba povești de viață.
Îți voi pune o întrebare pe care am auzit-o de prea multe ori, poate din lipsă de empatie, de educație, de valori: de ce ne mai preocupăm de bătrâni când avem atâtea de rezolvat și de îndreptat în cazul generațiilor tinere?
Ghandi spunea că "Gradul de civilizație al unui popor se vede după felul cum își tratează bătrânii". Dincolo de faptul că această cauză e despre cei care ne-au crescut, care au pregătit și au lucrat pentru tot ce avem noi astăzi, e și despre felul în care ne dorim noi să îmbătrânim.
Așadar, chiar dacă dăm empatia deoparte (pentru cei mai sceptici dintre noi), ne gândim la ceea ce ne dorim pentru noi atunci când vom avea peste 65 de ani. Și, cu siguranță, vrem o societate civilizată, vrem servicii de calitate pentru vârstnici și mai vrem și oameni calzi care să ne fie alături.
Și încă un aspect pe care mi-ar plăcea mult să îl lămurim - cum tratăm neîncrederea și ignoranța cu care oamenii tratează asociațiile care susțin diferite cauze nobile?
Drumul încrederii se construiește în timp. La noi, "industria binelui" nu are o istorie lungă și nici imaginea sectorului nu e una foarte bună.
Trebuie să demonstrăm mereu, dar încă mai avem de lucrat ca sector la lucruri simple precum transparență, comunicare sau chiar să spunem "mulțumesc". E un drum greu, dar pe care e nevoie să îl facem dacă ne dorim un sector ONG puternic și de încredere.
Sunt progrese semnificative la capitolul „profesionalizarea sectorului”, dar și la încrederea donatorilor.
Când v-am vizitat prima dată, mi-ai povestit despre cum se leagă conexiuni absolut fantastice între voluntari și seniorii înscriși în programele asociației voastre. Îmi poți povesti, te rog, una sau două astfel de legături care ți-au creat ție o emoție aparte?
Cred că fiecare conexiune dintre voluntari și vârstnici este o poveste aparte. E o prietenie care crește între doi oameni, independent de lucrurile pe care le oferă organizația. Suntem tare bucuroși când vedem că vârstnicul este integrat în familia voluntarului.
👵🏻 Uite, de exemplu, o avem pe doamna Tudor, de 96 de ani. Voluntara ei, Ioana, este alături de ea de mulți ani, și ce este absolut fantastic e faptul că de când Ioana este mamă, doamna Tudor a devenit a 3-a bunică pentru bebe.
👵🏻 Sau mă gândesc la Aura, voluntara noastră care o ajută pe doamna Sârbu să își tehnoredacteze romanul la care lucrează.
Ați demarat, în noiembrie, o campanie splendidă, un maraton caritabil menit să susțină implicarea, devotamentul și eforturile celor 300 de voluntari ai asociației. Cum a primit comunitatea această invitație?
În noiembrie, noi, echipa Niciodată Singur, ne-am pus pe treabă și am strâns bani pentru a celebra 5 decembrie, Ziua Internațională a Voluntarilor. Ideea noastră a fost să ne apucăm de croșetat fiecare câte 50 de pătrățele care, mai târziu, prin priceperea colegei mele Vicky, a devenit o pătură de 300 de pătrățele (câte unul pentru fiecare voluntar), care a fost oferită unui donator.
A fost un proiect inedit. Eu, de exemplu, nu pusesem în viața mea mâna pe o croșetă, dar cu ajutorul colegilor și multe tutoriale pe youtube, am reușit.
Comunitatea a primit excelent ideea noastră, apropiații au donat și am avut prieteni din zona de arts&crafts care au licitat obiecte și ne-au donat banii. A ieșit o campanie care ne-a plăcut mult și pe care am organizat-o în Săptămâna Generozității.
Cum arată luna decembrie pentru bătrânii care fac parte din familia Niciodată Singur?
Decembrie este o lună plină.
Turăm motoarele la maximum pentru a dărui vârstnicilor cât de mult putem din magia Crăciunului. Avem mese festive în toată țara, cadouri frumos împachetate care pleacă în aceasta lună cam pentru 800 de vârstnici, pachete cu alimente pentru cei care au venituri mici și activități zilnice de sărbătoare la Centrul de Socializare al Seniorilor.
Vizitele voluntarilor continuă, auzim tot felul de povești de suflet din toate echipele Niciodată Singur.
Cum poate susține comunitatea programele inițiate de Niciodată Singur și în 2023?
În decembrie, echipa se concentrează intens și pe strângerea de fonduri. Și la acest capitol, derulăm cea mai mare campanie din an, care ne asigură mare parte din fondurile pentru 2023.
Chiar acum suntem în plină campanie, și anul acesta avem o componentă foarte emoționantă: am încercat să arătăm, ajutați de inteligența artificială, cum arată singurătatea.
Răspunsurile sunt absolut incredibile și sperăm să le ofere donatorilor mai multe detalii despre ce trăiesc în fiecare zi acești vârstnici.
Ce înseamnă fericirea pentru marea familie Niciodată Singur?
Momentele de fericire sunt multe, cred că zilnice:
- La noi, fericirea vine din fiecare vizită în care un vârstnic rămâne cu un zâmbet pe buze, fiecare barieră care e depășită de acesta sau fiecare telefon de mulțumire pe care îl primim de la bunici.
- E fiecare vârstnic pe care reușim să îl ducem în excursie și să vadă marea pentru prima dată
- Fiecare masă de sărbătoare când suntem împreună
- Fiecare voluntar nou care se înscrie în program sau fiecare donator care ajunge în familia noastră. Oamenii sunt fantastici și ne bucurăm cu fiecare în parte.
Mai multe detalii despre cum poți fi alături de Asociația Niciodată Singur:
