Am descoperit-o pe Maria prin intermediul unei alte femei extraordinare, Diana Iordache, owner și curator al galeriei de bijuterii create de artiști, The Sense of Beauty, alături de care am realizat unul dintre cele mai frumoase interviuri.
În mod evident, în timpul research-ului pentru interviul cu Diana, m-am îndrăgostit iremediabil de bijuteriile expuse pe site-ul The Sense of Beauty. Și cum se apropia ziua mamei mele, am decis că niște cercei inspirați de Domnișoara Pogany a lui Brâncuși ar reprezenta cadoul perfect pentru mama, una dintre muzele mele.
I-am comandat, i-au plăcut mult, îi și poartă, i-am împrumutat chiar și eu pentru mă bucura de frumusețea lor când am ieșit împreună la avanpremiera filmului "Acolo unde cântă racii". Nu menționez deloc întâmplător momentul în care am purtat acești cercei creați de Maria, căci abia atunci când am editat interviul cu ea, am realizat că Maria și Kya au ceva în comun: dragostea pentru natură, insecte și harul de a transpune această pasiune fiecare în modul ei aparte: Kya în desene care au devenit pagini de cărți, Maria în bijuterii și obiecte decorative.
Citisem cartea, deci știam deja despre pasiunea Kyei, o urmăream deja pe Maria pe contul ei de Instagram, deci știam și ce bijuterii creează, dar în momentul în care am ales să port o creație de-ale ei (chiar dacă a fost vorba despre cerceii Pogany, și nu unii cu insecte), efectiv nu m-am gândit la această asociere, ceea ce a făcut alegerea în sine să fie, cel puțin pentru mine, una cu adevărat specială.
Revenind la interviul de mai jos, îți promit, este o splendoare! Vei descoperi o artistă desăvârșită care transmite, așa cum puțini oameni reușesc, emoție, pasiune, creativitate, bun gust și simț, talent înnăscut și șlefuit prin ani de muncă și dăruire.
Este un interviu pe care mi-l doresc de multă vreme, dar iată că a meritat așteptarea.
Ai avut întotdeauna această predilecție pentru estetic, Maria?
Cred că da, a fost întotdeauna ceva care m-a atras spre frumos, spre artă, bijuterie, materiale prețioase. Când eram copil, mama mea, și ea pasionată de artă, mi-a arătat albume cu artiști români și internaționali, mi-a povestit viața lor. A fost o pasiune a ei să citească cât mai mult depre viețile artiștilor, ca să înțeleagă ce îi motiva și împingea înainte.
Așa că am crescut cu povești despre cum Michelangelo aproape a orbit în timp ce picta Capela Sixtină, cum tot el efectua autopsii ilegale la vremea aceea pentru a înțelege anatomia umană, cum Brâncuși a ales calea grea înțelegând că "La umbra marilor copaci nu crește nimic", despre excentricitățile minunate ale lui Dali care mă încântau imaginându-mi-le, viața îngrozitor de tristă și zbuciumată în interior, și atât de bine expusă pe pânză a lui Van Gogh, cum toți marii artiști ai lumii, indiferent de domeniu, au fost dominați de arta lor și cum arta chiar cere sacrificiu pentru a fi cu adevărat considerată artă.
Cum a prins aripi brandul care-ți poartă numele?
La terminarea Facultății de Arhitectură Ion Mincu am început, cu ce îmi rămăsese de la macheta de diplomă, împreună cu o prietenă dragă, să fac bijuterii de plexiglas. A fost o perioadă minunată care m-a ajutat enorm, chiar dacă a trebuit să fac o pauză destul de lungă până să mă întorc la bijuterie.
Prima întâlnire cu lutul ud și rece a fost la un curs pe care îl făcea fiul meu. Am simțit din prima clipă o atracție fantastică, aproape ca în filmele hollywoodiene în care personajul pricipal are o epifanie, am știut că asta vreau să fac, să modelez bijuterii.
Niciodată nu mi-a fost mai clar că asta trebuie să fac, pot zice că mi-am găsit o cale pe care o credeam complet abandonată.
Lucrezi cu materiale deosebite precum porțelanul și aurul ceramic. De ce ai ales aceste materiale în detrimentul altora?
Iubesc porțelanul pentru că posibilitățile sunt absolut infinite, este un material din care, cu perseverență și puțină cunoaștere a felului în care acesta reacționează, poți face orice.
Recent, am făcut o școală de bijuterie pentru a putea să îmi confecționez singură artificii din metale prețioase în care să integrez porțelanul. De aur cred că ne-am simțit cu toții atrași într-o oarecare măsură, și pentru că societatea ne-a învățat valoarea lui, dar dincolo de asta, alăturarea porțelanului translucid, lăptos, mat și a aurului coloidal extrem de lucios și prețios îmi dă senzația de potrivire perfectă, elegantă, fără efort.
Laitmotivele creațiilor tale sunt florile și insectele, în vreme ce albul este omniprezent, cu mici accente de culoare care înnobilează câteva dintre piese. Aceste alegeri au o anume însemnătate pentru tine?
Până acum, m-am lăsat inspirată de lumea animală și cea vegetală foarte tare, am fost întotdeauna pasionată de insecte, gândaci, flori exotice, eventual cu un aspect mai neobișnuit. Domnișoara Pogany a lui Brâncuși a fost o sursă minunată de inspirație, trebuie să recunosc că eu însămi port aproape continuu cerceii Pogany.
Recent însă am creat o colecție inspirată din vertebre, coloana fiind în centrul colecției, un simbol al curajului și al demnității, de care avem atât de mult nevoie zilele acestea încărcate de evenimente atât de tragice și lipsite parcă de sens.
Prefer porțelanul alb, mat, cu accente lucioase de aur, pentru că simt că prin ele pot exprima cel mai bine intenția artistică din spatele designului pieselor mele, dându-le o eleganță atemporală.
Bijuteriile și accesoriile sunt considerate de mulți oameni ca fiind frivolități, obiecte de care ne putem lipsi cu ușurință. Spune-mi, Maria, care este, de fapt, rolul acestora în viața noastră?
Aahh...aici e mult de spus. Pentru mine, o bijuterie nu este doar un accesoriu care scoate o ținută din umbră sau care o înnobilează.
Prin bijuterii, simt că eu - creatorul - pot exprima lumii trăirile mele, pentru ca mai apoil, cel care poartă o piesă - identificându-se cu ea, să exprime propriile senzații.
Piesele mele nu sunt așa cum zicea un profesor la Școala de bijuterie - "de mers cu ele la piață sau potrivite la spălatul vaselor", sunt piese statement care merită momente din viață când vrei să te simți putenic și vrei să te lași privit și înțeles, ceea ce nu e întotdeauna ușor.
Tu nu realizezi doar bijuterii (inele, coliere, broșe, cercei), ci și obiecte de decor sau pentru uzul zilnic. Ți-am admirat una dintre creații în minunata Galerie enRose. Cum ai integrat în universul tău estetic cești de cafea și chiar ornamente de Crăciun?
Cu toate că sunt pasionată de bijuterie, mă surprind uneori încercând să creez din porțelan și obiecte de decor, dar care să poată fi o extensie a bijuteriilor mele, încerc să creez păstrând elemente decorative pe care le folosesc și la bijuterii, accente și forme care să transforme o banală ceașcă de espresso într-o bijuterie.
Sunt fascinată de procesul de creație al produselor lucrate de către artiștii independenți. Îmi poți povesti puțin, te rog, despre procesul prin care trece o bijuterie realizată de tine, de la concept până la creația finală?
Îmi place să observ natura cu detaliile ei perfecte, e un întreg univers într-o aripă de libelulă privită de aproape sau într-o teacă lemnoasă plină cu semințe. Și de la aceste mici detalii în minte începe să se formeze obiectul pe care mi-l imaginez în forma lui finală, pașii de creație, ce ar putea reprezenta o problemă și cum să o depășesc, sistemul de prindere, greutatea lui, felul în care va arăta purtat...Și când am reușit să îmi imaginez toate detaliile creative, desenez obiectul și încep să îl modelez.
Cel mai plăcut este când finalul depășește estetic ce mi-am imaginat eu inițial.
"Details matter. They create depth, and depth creates authenticity." este unul dintre citatele mele preferate tocmai pentru că celebrează o valoare pe care eu o prețuiesc tot mai mult odată cu trecerea timpului: autenticitatea. Cum te raportezi tu, ca artist, la acest citat, Maria?
Detaliile sunt într-adevăr esențiale, ele creează eleganță, liniile de design trebuie să fie subtile, să deseneze o imagine de ansamblu care să lase loc imaginației și întrebărilor. Mă atrag piesele care sugerează subtil un întreg univers gata de a fi descoperit.
Trăim într-o lume rapidă, ultra-tehnologizată, și simt că avem nevoie de acele momente în care să ne bucurăm de piese de design care să ne supună unui proces de introspecție și analiză, o frumusețe care trebuie descoperită și înțeleasă.
Cum definești bunul gust?
Bunul gust sau simțul estetic ar trebui să fie prezent în toate aspectele vieții, nu doar în ce accesorii purtăm sau ce țesături și linii de design alegem. Rafinamentul se vede în modul în care comunici, în tonul vocii și eleganța limbajului.
Este ceva cu care cei norocoși se nasc, iar ceilalți încearcă să îl dobândească.
Ce femei te inspiră?
Mă inspiră mamele, cu acel aer duios la exterior, însă după ce devin mame, femeile au o forță interioară extraordinară pe care odată ce o observi, te învăluie și te ridică.
Ce înseamnă pentru tine fericirea?
Fericirea mea e în lucruri mărunte, în clipe de liniște și pace interioară, e în zilele de vacanță cu familia în care copiii râd și sunetul acela minunat al chicotelor lor îmi umplu sufletul.
Fericirea este să îi știi pe cei ce îi iubești sănătoși și fericiți.
Fericirea e într-o piesă la care am muncit mult și care la final mă uimește pentru că a ieșit mult mai bine decât mi-o imaginasem eu inițial.
Fericirea e să știi că ești apreciat și iubit pentru ce faci, fericirea este să ai privilegiul de a face ceea ce te pasionează, de a nu simți munca ca pe o corvoadă zilnică.
