Join other 2000+ free subscribers

and get your monthly dose of inspiration

Subscribe Raluca Harabagiu Blog cover image
Raluca Harabagiu profile image Raluca Harabagiu

Anca Dumitrescu: așa ar trebui privită viața în permanență, cu poftă și nesaț

Te invit să citești un interviu ca o zi de vară savurată în tihnă la malul oceanului, cu picioarele goale și părul răsfățat de briză.

Anca Dumitrescu: așa ar trebui privită viața în permanență, cu poftă și nesaț

Anca este inspirație pură. Insuflă bun gust, feminitate și o doză de echilibru demne de invidiat. De invidiat frumos și doar cu intenția de a-ți înnobila la rândul tău viața.

Am povestit cu Anca despre cele două cărți pe care le-a scris, Micro(scop) pentru suflet și Vreau să fiu stewardesă, minunata casa în care locuiește, despre philocaly.ro, un business cu dichis pe care l-a demarat recent, și despre universul personal pe care și-l (re)creează în jurul esteticului.

Te invit să citești un interviu ca o zi de vară savurată în tihnă la malul oceanului, cu picioarele goale și părul răsfățat de briză.

Ești o pledoarie pentru bun gust (și simț). Care este definiția ta pentru frumos și cum reușești să îl integrezi în rutina zilnică într-o manieră atât de firească?

N-aș vrea să definesc neapărat frumosul, căci asta ar însemna să-l limitez foarte mult. Însă, pentru mine, frumosul înseamnă iubirea de viață. Iubești viața și-atunci alegi să vezi frumosul oriunde te-ai afla. Frumosul e acea stare care te face să plutești, să ai fruntea limpede și să te încrunți rar sau deloc.

Frumosul e ceva ce, înainte de toate, trebuie să căutăm în noi.

Tocmai pentru că e parte din noi și nu în afara noastră, ducem frumosul cu noi oriunde am fi. La fel cum ne ducem și necazurile sau tristețile. Suntem exact ca un melc cu casa-n spate și cu frumosul în inimă. Partea cea mai bună este că, fiind ceva ce-avem în noi, nimeni nu ne poate fura acest frumos. Dacă știm să îl îngrijim corect, ne va însoți până la ultima răsuflare.

Casa ta mă trimite cu gândul la apartamentele din Paris, cu ferestre mari, tavan înalt, parchet masiv, mult alb și o atenție desăvârșită pentru detalii. Spune-mi, te rog, povestea ei.

Casa mea e cel mai frumos vis împlinit. Mi-am imaginat-o de la 7-8 ani, când locuiam într-un apartament de 50 mp din Petroșani, orașul meu natal, cu mama, tata și sora mea.

Veneam de la școală și pierdeam ore întregi uitându-mă la reviste de design interior aduse de tata din Franța și mă gândeam că, într-o zi, voi locui și eu într-o casă cu tavan înalt, ferestre mari și parchet care să scârțâie ușor sub tălpi.

Apoi, am venit la București, la facultate, și-am început să hoinăresc pe străzile orașului, fermecată de arhitectura și detaliile caselor construite odinioară. Aceeași întrebare îmi venea mereu în minte: “Cum o fi oare să locuiești aici? Dar aici?”.

Aveam multe momente –  și încă am – când mă opresc pe-o stradă în fața unei clădiri și-ncep să-mi imaginez cum e pe dinăuntru, pe unde intră lumina, cum o fi oare să te trezești într-o astfel de casă în fiecare dimineață?

Așa și cu blocul de pe Strada Frumoasă. Îl știam în cele mai mici detalii, îi făcusem zeci de poze, intram în curtea Muzeului Enescu doar ca să privesc ferestrele care dădeau spre gradina muzeului.

Mă gândeam mereu ce oameni fericiți trebuie să locuiască în acele apartamente, ce vieți boeme trebuie să ducă.

Apoi, în 2017, m-am decis că e timpul să renunț la chirie și să cumpăr o casă. Și-am început să-mi caut cuibul. După multe luni de căutări, într-o zi, am urcat la etajul 4 al acestui bloc din Strada Frumoasă și inima mea a explodat de fericire. Era cel mai frumos lucru care mi se arăta înaintea ochilor.

Am sunat la bancă a doua zi și le-am zis că, orice ar fi, am nevoie să îmi aprobe creditul pentru acest apartament, căci viața mea nu mai poate continua normal dupa vizita respectivă.

Restul sunt detalii și un proces lung și anevoios de amenajare a casei care azi e micul meu univers.

Marie Kondo, autoarea bestseller-ului Magia Ordinii, spune că Viața adevărată începe după ce ți-ai pus în ordine casa. Cum este în viziunea ta această afirmație?

Viața înseamnă un permanent proces de a pune ordine în noi. Vorbim însă de un proces care nu se încheie niciodată, îl facem de când ne naștem până în ziua în care închidem ochii. Așa că e mai la îndemână și, mai ales, terapeutic, să ne aranjăm întâi casa, să învățăm să renunțăm la balastru și să trăim în ordine cu gândurile și obiectele ce ne înconjoară.

Ordinea înseamnă, pentru mine, liniște. Dacă în jurul meu e ordine, asta înseamna o sursă în minus de stres. Ordinea mă ajută în munca mea, așa pot să mă afund în ea fără factori externi de stres, fără nimic care să-mi inoportuneze privirea.

Îți urmăresc conturile de instagram anca_papion si papionulalbastru, așa că nu am putut să nu remarc stilul tău feminin și clean, genul acela pe care eu îl asociez cu o claritate estetică asumată. Crezi că bunul gust este un soi de emoție interioară pe care o ai sau nu, fie este o aptitudine care se poate educa în timp?

Bunul gust e un mușchi pe care îl educăm prin tot ce respirăm în jurul nostru. Categoric, trebuie să existe o sămânță în noi de la care începe totul, o sensibilitate datorită căreia vibrăm la diverse impulsuri primite din exterior.

Dar și o stare permanentă de căutare, de curiozitate, de admirație și mai ales de răbdare. Să te poți opri din tot și să privești. Exact cum ai privi vitrina unui magazin cu haine frumoase.

Așa ar trebui privită viața în permanență. Cu poftă și nesaț. Așa ne educăm și bunul gust.

Deschizând larg ochii, oprindu-ne din tot și toate ca să observăm. Ridicând privirea mai sus de nivelul ochilor.

Tot legat de stilul vestimentar, te rog să îmi povestești despre colaborarea cu ofsimplestories. Nu e deloc exagerat să spun că hainele lor par a fi create pentru tine. 🙂

Exact asta am simțit și eu când am văzut prima dată hainele care au ieșit din mâinile fetelor de la ofsimplestories. Că mă reprezintă în totalitate, că orice aș îmbrăca pare făcut special pentru mine.

Trebuie să recunosc că, vara trecută, aproape nu am purtat altceva. Rochiile lor de in, simple, lejere și foarte feminine m-au însoțit din iunie până în septembrie.

Cât despre colaborarea cu acest brand, pot spune că a fost dragoste la prima vedere. Le-am cunoscut pe fetele din spatele proiectului la un shooting și de-acolo lucrurile au curs.

Și-au dorit să lucrez cu ele pentru colecția de vară, iar eu am acceptat cu cea mai mare plăcere să fiu pentru prima dată în viață model.

Spune-mi, te rog, care este ritualul tău zilnic de îngrijire a tenului, dar și care sunt produsele preferate de make-up.

N-am avut niciodată o relație fericită cu tenul meu rebel. Mi-a dat multe bătăi de cap de-a lungul vremii din cauza tendinței lui acneice, dar am învățat să îl îngrijesc cât de bine pot și să îl țin cât de cât sub control.

Rutina de îngrijire e formată din:

Gel spumant CERAVE

Acid hialuronic de la Hada Labo

Crema hidratantă Cerave

SPF Frezyderm

De câteva ori pe săptămână, folosesc, prin rotație: niacinamide, acid lactic, retinol, BHA si AHA de la The Ordinary, COSRX, Revox sau Transparent.

Cât despre machiaj, trebuie să recunosc că habar nu am să mă machiez și nici nu sunt vreun fan al machiajului. Tot ce folosesc este un fond de ten de la Estee Lauder, o pudră matifianta și un blush.

Habar nu am să-mi machiez ochii și am impresia că arăt hidos cu machiaj la ochi, și atunci abandonez rapid procesul. Not an expert, sorry!

De curând, ai publicat cartea Micro(scop) pentru suflet (Editura Heyday Books). Scrii de mică sau este un talent pe care l-ai descoperit și slefuit de-a lungul timpului?

Povestea mea de iubire cu scrisul începe prin 2011-2012. Totul a început ca o formă de terapie. Ca o modalitate de comunicare cu un exterior care nu-mi oferea alte posibilități. Aș fi vrut să spun, dar ceva murea între dorință și conversație. Aș fi vrut să am curajul să vorbesc.

Și pentru că la acea vreme curajul nu era de partea mea, am recurs la cuvinte. Scriam ca să scot la suprafață tot ce îmi consuma sufletul, scriam ca să pot trăi, ca să pot merge mai departe fără să mă uit mereu înapoi.

Așa a prins contur Papionul Albastru, proiectul online care mi-a reunit scriitura din toți acești ani. Apoi, în iunie 2020, editura Heyday Books mi-a scris și mi-a propus să publice tot ce am scris prin intermediul Papionului. Nu m-aș fi gândit vreodată că scriitura mea va ajunge între coperțile unei cărți, dar iată ca pe 18 ianuarie 2021 apărea Miscro(scop) pentru suflet.

Și-atunci, pentru mine, universul s-a oprit puțin și inima mea a explodat de fericire.

În cartea asta, am pus toate cuvintele care m-au ținut trează nopți la rând, un cumul de ratări, visuri și regăsire. Scriitura mea e o declarație de iubire pentru București, pentru teii lui înfloriți la final de mai, pentru insule pierdute prin Mediterana, cu case văruite-n alb, smochine și piele arsă de soare.

Cuvintele ce-mi ies de sub peniță îmi repară cel mai adesea universul, eliberează din mine toate neputințele și tăcerile, funcționează ca o supapă pentru ce nu pot verbaliza.

Am scris în momente în care iubirea mă făcea victorioasă, dar mai ales când mă punea la pământ. Am scris când nu aveam altă formă de comunicare cu tot ce era în afara mea. Am scris când am simțit că ceva din mine trebuie extirpat ca să pot trăi.

De fapt, am scris ca să pot să trăiesc. Microscop pentru suflet e exact asta – un exercițiu prin care mi-am pus sufletul la microscop, l-am descusut, peticit și recompus la loc din cuvinte.

Ești și co-autoare a cărții Vreau să fiu stewardesă. Cartea cu care începe cariera ta printre nori. Povestește-mi, te rog, mai multe despre acest capitol al vieții tale.

Vreau să fiu Stewardesa este proiectul la care lucrez de peste 8 ani alături de partenera mea Georgiana. Vreau să fiu Stewardesă este un centru de training și recrutare însoțitori de bord pe care l-am înființat în 2013, prin intermediul căruia am pregătit peste 2500 de tineri pentru o carieră în aviație.

Prin intermediul Vreau să fiu Stewardesă, organizăm cursuri de pregătire pentru însoțitori de bord și lucrăm cu companii aeriene care vin să recruteze personal direct din rândurile cursanților noștri.

Anul trecut, în octombrie 2020, am reunit toată experiența și cunoștințele acumulate în domeniul aviației din 2013 până în prezent în cadrul cărții Vreau să fiu Stewardesă, o carte-manual ce conține 240 de pagini de informații extrem de utile pentru orice tânăr care visează să lucreze pentru o mare companie aeriană și să zboare în jurul lumii.

Tot recent, ai lansat un alt proiect, philocaly.ro, un magazin online de obiecte vintage pentru casă și suflet, așa cum îl denumești pe contul de Instagram. Philocaly.ro vine ca o extensie a acestui univers pe care tu reușești să îl creezi în jurul esteticului?

Philocaly este, probabil, o prelungire firească a universului în care trăiesc. Mi-am extins felul de a fi, de a-mi amenaja spațiul înconjurător, modul în care-mi beau cafeaua sau pun masa pentru prieteni într-o poveste pe care să o pot împărtăși cu ceilalți.

Povestea Philocaly a pornit de la părinții mei, parte din acest business și mari iubitori de vintage. De 8 ani, sunt antreprenor și mereu mi-am zis că, la un moment dat, voi crea un business în care părinții mei să aibă oportunitatea de a face ceva mai concret cu această pasiune a lor pentru obiectele vintage. Și uite așa, din iubire pentru frumos și din dorința de a le oferi părinților mei o direcție și o ocupație la pensie, în iunie 2020 a apărut Philocaly.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

După 2 ani grei și complicați, aveam să aflu că fericirea înseamnă sănătate. Fericirea e atunci când cel de lângă tine e sănătos și te poate ține oricând de mână prin viață. Fericirea e să știi că persoana iubită e la celălalt capăt al telefonului când vrei să-i auzi vocea.

Apoi, fericirea e o dimineață în casa părintească, un mic dejun cu mama și tata în care râdem mult și ne îmbrățișăm des.

Fericirea e atunci când avionul aterizează în Isla de mi Corazon, undeva în Oceanul Alantic și inima mea nu mai are loc în piept de atâtea emoții.

Fericirea e un drum cu bicicleta pe sub teii înfloriți din București, la final de mai.

Fericirea e zâmbetul minunat al Georgianei, prietena mea cea mai bună, jumătatea mea mai organizată, cea cu care orice fac, fac cu inima împăcată că nu sunt singură pe acest drum.

Fericirea e să stau acasă cu Dulce și Piper, pisicii mei, și să ascult un vinil cu Satie, într-o zi ploioasă de noiembrie.

Și într-un final, trebuie să spun că fericirea e-un clafoutis cu caise și cimbru, pe care nu mă satur să-l fac din mai până la final de vară.

foto: Andreea Mitran

Mai poți citi:

Bianca Popescu, despre arta de a trăi frumos

Mara Coman, Editor-in-Chief Harper’s Bazaar, o pledoarie pentru frumos

Anca Lungu: Avem nevoie de un scop pentru ca viata noastra sa capete sens

Andreea Banita-Maitre Fleuriste: pentru mine, autenticitatea unei mirese este cel mai valoros lucru

Dana Chels: scurta lectie despre bun gust…si simt

Abonează-te, lasă-te inspirată.

Fii prima care primește următorul articol. 

Mă abonez ♡