Inspiration Avalanche, a carefully curated monthly wave of stories and insights. Delivered with intention; no spam, only inspiration that matters.

Subscribe Raluca Harabagiu cover image
Raluca Harabagiu profile image Raluca Harabagiu

Cristina Zarioiu: Femei(e) care inspiră

Despre puterea comunității și despre unul dintre cele mai frumoase lucruri: femei care inspiră alte femei.

Cristina Zarioiu: Femei(e) care inspiră

Sunt femei care îți „văd” povestea înainte să realizezi chiar tu cât de departe ai ajuns. Și asta pentru că, uneori, nici nu ne dăm seama că, trăindu-ne viața cu autenticitate, devenim parte din povestea altcuiva.

Am primit vara trecută, când am ajuns în București, un exemplar al cărții „Femei care inspiră alte femei”, în care se regăsește și povestea mea. Dacă experiențele mele vor da curaj măcar unei singure femei să o ia de la capăt, să-și schimbe viața după ce a fost la pământ, să creadă în ea atât de mult încât visurile să-i devină mai mari decât fricile, my job is done.

Îi sunt recunoscătoare Cristinei, autoarea cărții, pentru încredere și o felicit pentru comunitatea de femei inspiraționale și extraordinare pe care a reușit să o construiască.

„Vocea ta, energia ta și destinul tău vor lumina drumul multor altor femei”, mi-a scris Cristina în mesajul ei. 🥹 Raluca de acum 4 ani, când a pornit profesional pe cont propriu, cea de acum 10 ani, când era în plin burnout și depresie severă, cea de acum 20 de ani și cea de acum 30 de ani, care avea încrederea în sine undeva la nivelul gleznelor, sunt tare mândre.

Cartea „Femei care inspiră alte femei” poate fi achiziționată de pe librariaeikon.ro, libris.ro și carturesti.ro. Dincolo de povestea mea, veți descoperi alte 35 de femei absolut senzaționale. Promit!

Te invit să citești discuția de mai jos; Cristina este, la rândul ei, o sursă de inspirație, de curaj, de reziliență.

Cristina, tu te-ai definit la un moment dat drept „colecționar de povești care să-i inspire pe ceilalți”. Când ai realizat că asta este, de fapt, ceea ce vrei să faci?

S-a întâmplat în primul meu an de muncă în multinațională când, în urma unui concurs pe care l-am câștigat, am devenit redactor al revistei interne. Primele mele articole scrise în corporație au fost despre reușitele unor colegi în business, dar și despre pasiunile lor. Practic, am dat mai departe către toți angajații povești inspiraționale. Când mi-am dat seama că asta îmi place să fac, să dau mai departe povești care să-i inspire pe ceilalți, mi-am deschis propriul site, cristinazarioiu.ro, unde, la secțiunea „Oameni și povești” am adunat zeci de interviuri cu oameni-inspirație.

Ai construit o comunitate în jurul ideii că femeile pot fi inspirație unele pentru altele. Ce te-a făcut să crezi atât de mult în această idee?

Comunitatea s-a creat odată cu nașterea ideii cărții „Femei care inspiră alte femei.” Mai precis, în urmă cu doi ani, am răsfoit un volum dedicat personalităților istorice marcante. De la Beethoven la Bill Gates, marea majoritate a celor incluși erau bărbați. Acea lectură mi-a conștientizat o realitate dură: în anii de școală, numele feminine de referință studiate puteau fi numărate pe degete - Jane Austen, Marie Curie, Ecaterina Teodoroiu, Anne Frank și Regina Maria. Este greu de înțeles cum de le oferim tinerilor de astăzi un repertoriu atât de restrâns de figuri feminine inspiraționale.

​Soluția a apărut în mod firesc, din propria experiență. Am avut șansa constantă de a fi înconjurată de persoane remarcabile. Îmbinând această oportunitate cu dragostea mea pentru scris, am dat naștere acestor schițe biografice: povești ale unor femei autentice, întâlnite de-a lungul vieții. Ele nu caută să afișeze o imagine impecabilă, ci își trăiesc viața cu onestitate, înfruntându-și temerile și depășind momentele de cumpănă. Pe toate aceste protagoniste deosebite le-am reunit în comunitatea dedicată femeilor care devin repere pentru cele din jur.

Ce se întâmplă atunci când pui femei foarte diferite în aceeași încăpere și le dai spațiu să vorbească despre ele, nu doar despre ceea ce fac? Așa cum se întâmplă la evenimentele pe care atât de frumos le organizezi.

Se leagă prietenii frumoase și se leagă proiecte faine. Se întâmplă ca o femeie să primească de la alta un cuvânt de încredere și speranță de care avea nevoie, pentru că, nu-i așa, nicio întâlnire nu este una întâmplătoare. 

Ai cunoscut foarte multe femei prin proiectele tale. Care este lucrul pe care l-ai învățat despre femei și pe care nu l-ai fi putut învăța din nicio carte?

În primul rând, am observat o putere interioară mult mai profundă decât cea pe care femeile conștientizează că o posedă. În România contemporană, femeile poartă pe umeri responsabilități profesionale, trăiri intense, grijă față de cei din jur, momente de surmenaj și procese de redefinire. Totuși, multe dintre ele tind să își minimalizeze meritele, afirmând că „nu au făcut nimic ieșit din comun”. Dincolo de această smerenie se ascund tăria de caracter, capacitatea de adaptare și o forță uimitoare de a o lua de la zero, indiferent că este vorba despre parcursul profesional, viața de cuplu sau regăsirea de sine.

​De asemenea, am remarcat o diversitate remarcabilă: profilul „femeii românce de astăzi” este imposibil de încadrat într-un singur tipar. Vorbim despre femei care au emigrat sau care au rămas în țară, antreprenoare, mame dedicate, persoane care au grijă de părinții în vârstă, femei care își reorientează cariera după vârsta de 40 de ani sau care refuză să se conformeze normelor sociale tradiționale. Cu toate acestea, dincolo de aceste parcursuri variate, există un numitor comun: aspirația de a-și ghida viața după propriile valori, eliberându-se de presiunea și așteptările celor din jur.

​Poate cea mai valoroasă constatare este solidaritatea tăcută dintre ele și modul în care își transmit încredere reciproc. Chiar dacă nu verbalizează mereu acest lucru, multe își găsesc motivația în parcursul altor femei - fie că sunt prietene, colege de muncă, fondatoare de afaceri sau mame - realizând că, dacă altcineva a reușit să depășească obstacolele, au și ele resursele necesare pentru a merge mai departe.

„Femei care inspiră alte femei” nu este o carte despre femei perfecte, cu vieți perfecte, ci mai degrabă despre viața lor în toată complexitatea. De ce ai simțit nevoia să arăți exact această parte?

O femeie care inspiră este cea care întruchipează autenticitatea și vulnerabilitatea. Nu este neapărat o persoană celebră, cu un statut social înalt sau realizări extraordinare, ci mai degrabă o femeie care trăiește în armonie cu propria ființă, îmbrățișând toate aspectele umanității sale.

Ceea ce o face o sursă de inspirație este disponibilitatea de a-și arăta adevărata față - temerile, luptele și îndoielile sale - alături de momentele de curaj și reziliență. Ea înțelege că perfecțiunea este o iluzie și că adevărata putere constă în acceptarea imperfecțiunilor. Nu pretinde că deține toate răspunsurile sau că este lipsită de cusur; dimpotrivă, parcurge cu deschidere suișurile și coborâșurile vieții, demonstrând că vulnerabilitatea este o formă de curaj.

O astfel de femeie inspiră deoarece îi încurajează pe ceilalți să fie autentici, să se accepte așa cum sunt și să recunoască faptul că a trăi autentic este un act plin de putere. Ea ne amintește că succesul nu înseamnă validare externă sau conformarea la așteptările societății, ci fidelitatea față de propriile valori, ascultarea vocii interioare și curajul de a trăi cu onestitate, chiar și atunci când acest lucru este inconfortabil.

Cum ai ales cele 35 de femei din carte? A existat un criteriu clar sau a fost mai degrabă ceva ce ai simțit în relația cu fiecare dintre ele?

Din câte am observat, femeile care inspiră alte femei împărtășesc câteva trăsături foarte clare.

În primul rând, autenticitatea: ele nu joacă un rol și nici nu își cosmetizează excesiv poveștile; dimpotrivă, au curajul de a fi ele însele, cu toate imperfecțiunile.

Apoi, asumarea vulnerabilității: vorbesc deschis despre temeri, eșecuri, obstacole, despărțiri și epuizare.

Și, în cele din urmă, curajul, dar nu într-un sens eroic sau spectaculos, ci ca forță de a lua decizii dificile în ciuda fricii: să părăsească situații toxice, să o ia de la capăt, să stabilească limite, să spună „Nu mai pot continua așa”.

A fost vreo poveste din carte care te-a surprins chiar și pe tine? O femeie despre care ai plecat cu o anumită impresie și ai descoperit, în procesul scrierii, cu totul altceva?

Sincer vorbind, îmi este imposibil să indic o singură poveste. Fiecare are propriul farmec: de la experiența femeii pilot de elicopter, care doboară atât legile gravitației, cât și prejudecățile, până la povestea creatoarei de bijuterii din porțelan, ce metamorfozează fragilitatea în piese de artă purtabilă. De la figura publică din televiziune, expusă constant privirilor, la femeia ce a transformat creativitatea într-un instrument de viață și vindecare. De la designerul de modă care conturează identități prin vestimentație, până la medicul chirurg plastician care modelează direct chipuri și trupuri, asumându-și o responsabilitate uriașă. De la fondatoarea Bookletta, care a adus împreună lectura și designul, la artista pentru care muzica a fost un colac de salvare și care a devenit ulterior vocal coach.

​Unele parcursuri de viață par desprinse din ficțiune, pline de cotituri dramatice și alegeri curajoase, în timp ce altele uimesc prin simplitatea lor; o simplitate în care se găsesc, de fapt, tăria de zi cu zi și victoriile interioare discrete. Mai mult decât un caz individual, ceea ce m-a impresionat cu adevărat a fost modul în care toate aceste destine, reunite, compun o imagine fidelă a feminității contemporane: vulnerabilă, inventivă, imperfectă și plină de viață.

Ce ai învățat despre tine scriind poveștile altor femei?

Lucrul la această carte m-a transformat profund. Cufundarea în poveștile acestor femei, fiecare cu propriile lupte, reușite și vulnerabilități unice, a scos la iveală adevăruri universale despre experiența umană. Parcursurile lor au oglindit aspecte ale propriului meu drum, amintindu-mi că evoluția, vindecarea și acceptarea de sine sunt procese continue, pe care mulți dintre noi le parcurgem în moduri diferite.

Ascultându-le poveștile, am regăsit ecouri ale propriilor mele momente de îndoială, teamă și reziliență. Curajul lor de a fi autentice, în ciuda presiunilor sociale sau a luptelor interioare, a rezonat cu eforturile mele de a-mi îmbrățișa imperfecțiunile și de a trăi cu mai multă onestitate. Această experiență mi-a întărit convingerea că vulnerabilitatea este o forță comună, nu o slăbiciune, și că adevărata împuternicire începe adesea cu compasiunea față de sine.

Lucrul la acest proiect mi-a aprofundat, de asemenea, empatia și compasiunea nu doar față de aceste femei, ci și față de mine însămi. Mi-a reamintit că parcursul fiecăruia este unic, dar interconectat prin teme comune precum dorința, teama și speranța. Poveștile lor au servit drept oglindă, încurajându-mă să-mi continui propriul drum al autodescoperirii și autenticității.

În cele din urmă, acest proces a fost o reamintire a faptului că suntem cu toții într-o continuă devenire și că împărtășirea poveștilor noastre poate fi un act puternic de vindecare atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți. Mi-a reconfirmat credința în importanța vulnerabilității, a conexiunii și a efortului constant de a trăi în armonie cu propria ființă.

Dacă ai putea să îi spui acum un singur lucru unei femei care simte că nu este suficient de bună, suficient de curajoasă sau suficient de „ceva”, ce i-ai spune?

I-aș spune că este suficientă.

Dacă o femeie ia în mână cartea mea în timp ce se simte pierdută, inadecvată sau prinsă în capcana comparației, sper ca, până la ultima pagină, să trăiască o transformare interioară profundă.

Îmi doresc să realizeze că nu este singură în lupta sa, că multe femei s-au confruntat cu sentimente similare și au reușit să le depășească. Sper să simtă o legătură și o solidaritate, înțelegând că experiențele sale sunt împărtășite și valide.

Mai presus de toate, îmi doresc să ajungă la acea revelație venită din adâncul sufletului: „Sunt suficientă”. Să-și recunoască valoarea intrinsecă, să-și îmbrățișeze parcursul unic și să se simtă capabilă să meargă mai departe cu încredere și compasiune față de sine.

Ce ți-ai dori să se întâmple cu această carte după ce este citită? Nu ca proiect, ci ca efect asupra femeilor care o vor ține în mâini.

Scopul meu este ca femeia care o citește să închidă cartea cu o iubire de sine reînnoită și cu certitudinea că este întreagă și deplină, exact așa cum este.

Aș vrea să faci un exercițiu de imaginație și să te vezi undeva în viitor, peste ani, și să te uiți înapoi la tot ceea ce ai construit în jurul femeilor și al poveștilor lor:  ce ai vrea să poți spune că ai schimbat?

Îmi doresc să pot spune că am schimbat mentalități, viziuni asupra vieții, dar dacă această carte va aduce măcar un zâmbet pe buzele celei care o va citi, atunci înseamnă că toată munca mea nu a fost în zadar. Aș vrea ca această carte să fie un sprijin pentru fiecare femeie aflată la capătul puterilor sau copleșită de îndoieli. Îmi doresc să găsească aici dinamică, inspirație și curaj, o ancoră și o voce prietenoasă care să-i amintească mereu că nu este singură și că mai are încă multe pagini frumoase de trăit.

Cum poate deveni o femeie parte din Comunitatea Femei care Inspiră alte Femei, unde poate citi despre viitoarele evenimente?

Femeile ale căror povești apar pe site-ul meu, cristinazarioiu.ro, devin automat membre ale comunității „Femei care inspiră alte femei”.