Mi-am făcut prima dată blog când eram la facultate, fix în perioada lui de glorie. Pe atunci, "împleteam cuvinte" (așa cum îmi plăcea mie să spun) de stare, nu realizam interviuri și nici nu scriam despre subiecte actuale. Dar era maniera prin care "descărcam" în online visuri și vise de-ale mele și, la rândul meu, mă "încărcam" cu cele ale altor colege care scriau pe blogurile lor. Preferatul meu era al colegei Noni, despre care cred și acum că este unul dintre oamenii cei mai talentați pe care îi cunosc.
Blogul pe care îl am acum a venit, așa cum deseori am menționat, într-o perioadă în care aveam nevoie să scriu. În primul rând pentru mine. Apoi mi-am dat seama, din reacțiile celorlalți, că totuși am luat decizia corectă să împărtășesc și cu ei ceea ce mă face pe mine fericită, ceea ce mă inspiră, dar și experiențele care au dat cu mine de pământ. Și asta pentru că eu așa funcționez (dar voi reveni puțin mai târziu pe acest subiect).
Am început acum 3 ani, m-am panicat teribil când mi-am dat seama că oamenii chiar citesc ce scriu și când mi s-a tot repetat că aș putea să monetizez activitatea mea de blogger - asta pentru că mi-a fost frică să mă expun - și preț de aproape 1 an am abandonat blogul.
După mult lucru cu mine însămi și câteva luni de terapie, mi-am dat seama că nu e corect să îmi refuz pasiunea mea pentru arta de a trăi frumos prin scris doar pentru că-mi este frică. Și am început să scriu din nou. De data aceasta mai consistent, mai cu substanță. Dar nici măcar în punctul acesta nu m-am gândit că aș putea să monetizez activitatea mea din online.
Blogul și canalele mele din SM au crescut organic în proporție de 99%, într-un timp mult mai scurt decât se întâmplă în mod normal, și asta datorită oamenilor (deloc puțini) care au avut încredere în mine și cărora le sunt veșnic recunoscătoare, intervievatelor mele care își fac timp să îmi răspundă la interviuri, agențiilor și oamenilor care m-au contactat pentru diverse colaborări, nu iau nimic for granted. Promit!
Le sunt în mod special recunoscătoare Luisei Ene, Marei Coman și Rusandei Davideanu, Ioanei Buru (știe fiecare de ce și pentru ce).
De ce iubesc Bloggingul?
Pentru că scrisul mi se pare un har în adevăratul sens al cuvântului, dar și o terapie benefică atât pentru cel care împletește cuvinte, cât și pentru cel care le citește.
Pentru că prin ceea ce scriu reușesc realmente să schimb ceva în bine, în viața altora: fie că datorită unui articol de-ale mele descoperă o carte bună, un om fain și inspirațional sau că rezonează cu o experiență mai puțin plăcută prin care am trecut și despre care am povestit.
Pentru că nu este doar un business, o simplă meserie, ci este una dintre modalitățile prin care eu mă (re)descopăr și îmi depășesc limite și frici: cum spuneam, acum 3 ani nu era posibil să fac cele mai multe dintre activitățile pe care le desfășor în prezent.
Pentru că prin intermediul Categoriei Inspiring People și a Categoriei Musai de Vizitat am întâlnit oameni fascinanți (cu unele dintre fete am legat relații și în offline, cu altele colaborez cum nu se poate mai frumos) și locuri care îți rămân lipite de suflet.
Pentru că mi se pare extraordinar cum se leagă lucrurile și oamenii când există valori comune și dorința reală de a sprijini, de a încuraja, de a da aripi altora fără să consideri că astfel ți le frângi pe ale tale.
Pentru că, deși am fost mereu pasionată de ceea ce am lucrat, acum simt că sunt cu toată ființa împlinită cu ceea ce fac.
Pentru că blogul mă ajută să visez departe către proiecte menite să devină panaceu pentru minte și suflet. Ale mele și ale altora.
De ce iubesc Instagramul?
Ei bine, în cadrul conferinței Digital Divas de astăzi s-a vorbit mult despre autenticitate. Și chiar am fost întrebată și eu zilele trecute - în cadrul unui interviu pe Zoom (la care am avut emoții atât de mari, că efectiv nu îmi amintesc foarte bine ce am răspuns și cât de coerentă am reușit să fiu. God, please, have mercy on me) - dacă eu cred că a fi autentic înseamnă să vorbești și despre lucrurile mai puțin plăcute din viața ta. Și aici revin la ceva ce aminteam mai sus referitor la alegerea mea de a vorbi deschis și onest despre depresia mea, despre relația nu tocmai bună pe care am avut-o cu al meu corp și alte subiecte încă tabu în societatea noastră.
O să îți spun și ție ce am răspuns la acel interviu. Pentru mine, să fii autentic în Social Media înseamnă să fii așa cum ești și în real life. Sunt persoane extrem de discrete cu părțile mai puțin fericite din viața lor nu doar în online, ci și în viața de zi cu zi. Și este ok să fie așa. Nu înseamnă că sunt falși sau ipocriți, nu înseamnă că cei care aleg să povestească despre ce nu e ok în viața lor sunt mai bravi. Nu, este pur și simplu vorba despre alegeri. Cine crede că este ușor să verbalizezi ceva greu de dus în viața ta, se înșală amarnic. Nu doar că e greu ca naiba să recunoști că nu ești ok, dar este cu atât mai dificil să ajungi astfel în punctul în care trebuie să și schimbi ceva. Așa că pe viitor poate judecăm mai puțin spre deloc pe cei care aleg să posteze în Social Media doar poze din vacanțe.
Pentru mine, autenticitatea are mai puțină legătură cu aparențele și e mai apropiată de ceea ce trăiești tu în interior cu adevărat. Pentru că, la finalul zilei, esențial este să rămâi true to yourself.
Datorită acestei platforme - Instagramul - am cunoscut femei absolut minunate - ăsta e cuvântul potrivit, fără nicio brumă de exagerare - pe care le admir teribil, care mă inspiră în fiecare zi să devin, la rândul meu, mai bună, mai frumoasă, mai fericită. Pe unele dintre ele le poți descoperi și tu la Categoria Inspiring People, altele urmează să se alăture și ele celor deja prezente.
Tot Instagramul mi-a redat ceva ce acum mulți ani găseam în revistele de fashion și lifestyle și îmi bucura sufletul (și retina): poveștile spuse prin intermediul pozelor și / sau al clipurilor. Când sunt pe Instagram, nu scrollez din inerție, ci mă încarc efectiv cu fain și frumos. Pe Sânziana Negru, de exemplu, o urmăresc de pe vremea când posta aproape numai despre beauty, deși eu nu eram musai în targetul ei (cred că pe vremea aia nici măcar fond de ten nu mai foloseam), dar îmi plăcea atât de mult contentul ei extrem de clean, asumat și mai ales creativ.
Și pentru că am adus vorba despre pozele și clipurile de pe Instagram, mi-aș dori să nu mai creadă lumea că Influencerii / Creatorii de Conținut / Bloggerii, oricum vreți voi să îi numiți, fac două poze, scriu trei rânduri și se umplu de bani. Să fii creativ este GREU! Să creezi CONTENT de CALITATE este GREU! Să fii RELEVANT pentru mase de oameni, să INSPIRI, să fii RESPONSABIL cu ceea ce SPUI, SCRII, PROMOVEZI este GREU! Atât timp cât nu faci compromisuri majore care să îți știrbească din credibilitate, omenie, empatie, integritate, și îți faci treaba cu profesionalism este mai mult decât în regulă să fii răsplătit pentru asta, și nu doar cu vorbe de bine, ci cu bani. Pentru că banii plătesc facturile, ratele, vacanțele și orice altceva ne face fericiți.
