Nu am mai stat la povești cu Brîndușa, intervievata mea de astăzi, de la începuturile acestui blog.
Între timp, așa cum îi șade bine omului și îmi place mie tare, Brîndușa a luat-o de la 0 și a început să creeze un alt tip de frumos față de cel pe care-l realiza când ne-am cunoscut acum mai bine de 10 ani.
Mai exact, a făcut switch-ul de la fotografie (ea ne-a făcut pozele de la nuntă și de la botezul Ritei) la vaze și alte obiecte lucrate la roată.
Când ne-am auzit ultima dată la telefon, i-am zis: măi, Brîndule, hai să povestim despre minunățiile alea care prind viață în mâinile tale. Și ea mi-a răspuns: Hai!
Așadar, te invit să citești un interviu raw, cald, autentic - așa cum sunt și creațiile ei - cu o artistă tare dragă mie, Brîndușa Iacob.
Cum a prins aripi proiectul VAZE?
Eu sunt fotograf. Am făcut fotografie 20 de ani. În pandemie, timp de cinci luni, m-am retras la țară. O fost o perioadă constructivă pentru mine. Am petrecut timp cu mama mea, am zugrăvit toată casa, am lucrat puțin și cu lemn. Am făcut multe...
Am avut primul contact cu lutul în liceu, mai exact la Liceul de Artă George Apostu din Bacău, secția Modelaj / Sculptură.
Acum 12 ani, am avut și o tentativă de mic curs de olărit, undeva prin Crângași, dar s-a dovedit a fi o mare dezamăgire.
Revenind la perioada de lockdown, m-am gândit atunci că e momentul să fac ceva pentru mine, însă la un alt nivel și musai la roata de olărit. Ceramica nu înseamnă doar roată, nu. Sunt multe tehnici de ridicare a unui obiect ceramic: șnur, foaie de lut-calandru sau, pe înțelesul tuturor, făcăleț mecanic/electric. Eu am vrut roata.
Iar să fac vaze...Am știut de când am pus mâna pe lut. Eu îmi cumpăr flori, ador să merg la piață și să caut acele doamne în vârstă, cu baticuț pe cap, acolo în colț de piață, cu câte ceva din propria curte. Dânsele au cele mai frumoase flori.
Acasă, tăiam bidoane din plastic pentru a așeza florile în apă, apoi le aruncam. Și florile, și bidoanele tăiate.
Îmi ziceam mereu că așa mi-aș dori să am vaze pe care să le păstrez și după ce se usucă florile, vaze care să nu fie aruncate în debara sau duse pe balcon și scoase de acolo doar pentru a pune un buchet de flori ocazional.
Vorba unei bune prietene, Irina: "ai grijă ce-ți dorești, să duci dorința până la capăt în cele mai mici detalii".
Mie chiar mi s-a îndeplinit, însă nu am specificat că vreau doar trei vaze, iar acum am casa plină ochi de ele. Sunt "fetele mele" și le iubesc.
Ce presupune lucratul unei vaze la roată?
Când te apuci de roata de olărit, ești mai mult concentrat pe partea tehnică. Este foarte greu să stabilești o relație între mânuțe, pe peretele de lut. O secundă de neatenție și descentrezi vasul.
Sunt multe de povestit doar pe acest subiect. Poate îi dedicăm un interviu separat axat doar pe partea tehnică :).
Am început cu Pinterest. Aveam foldere întregi cu obiecte ceramice și ziceam despre fiecare în parte: "oh, din asta vreau și eu să fac!".
Am muncit mult până am reușit să centrez corect un vas mic, ce să mai spun de o vază mare. Să aduni perfect centrat kg de lut...nu e de colo, de dincolo.
Când am început să ridic la roată, ăla a fost momentul când am început să creez.
Mă uitam la vaza ridicată și simțeam că vreau să fie așa sau așa.
Laitmotivul creațiilor vaze este, cred eu, o estetică minimalistă with a twist. Care sunt sursele tale de inspirație?
Când au intervenit texturile în poveste, sursele mele de inspirație au fost:
- iazul de la țară;
- mestecenii mei din jurul iazului;
- buruienile;
- mușuroaiele de furnici;
- cârtițele;
- cuiburile de guguștuci din salciile, din curte.
Natura ne oferă atâta bogăție de inspirație! Trebuie doar să o privim.
Am dezinstalat Pinterest și am început să mă joc. Și mă tot joc de atunci.
Ce alte obiecte de decor mai realizezi?
Pe lângă vaze, sunt nevoită să lucrez și obiecte de mici dimensiuni, pentru a umple golurile dintre vaze, în cuptor.
Așadar, mai fac suporturi pentru lumânări, ghivece, cești, farfuriuțe, scrumiere.
Dar, la fel ca în cazul vazelor, fiecare dintre aceste obiecte este unic. Repetiția, pe mine, mă plictisește crunt. Există matrița pentru astfel de creații, turnarea perfectă a vasului ceramic. Dar, vezi tu, obiectele mele nu-s perfecte, însă au personalitate.
Se vorbește tot mai des despre sustenabilitate și etică, despre grija pe care noi toți - producători, creatori, consumatori - ar trebui să o avem față de planetă. Cum se poziționează brandul Vaze în această ecuație?
Pământ. Apă. Aer. Foc. Fără argilă, lut, nu pot ridica o vază. Fără apă, nu pot ridica la roata de olărit. Fără aer, nu se poate usca o vază. Fără foc, nu poți arde vaza.
Pigmenții și glazurile mele sunt organice. Mă folosesc de ce îmi dă planeta și ofer mai departe măreție.
Cum sunt clienții care comandă produsele semnate Vaze?
Clienții VAZE sunt cei care vor altceva în afară de o vază la indigo, realizată după o matriță.
Sunt persoane care vor o vază unicat, una pe care să nu o vadă și la altcineva. Vorba unei prietene: "vazele tale nu sunt pentru orice casă, nu sunt pentru orice om".
Nici nu îmi doresc să fie pentru oricine, ci vreau să ajungă în case speciale, cu oameni deosebiți. Ador să primesc fotografii cu "fetele mele", în casele potrivite.
Pregătești produse noi pentru luna martie, tocmai bune de oferit cadou femeilor?
Întâmpin luna martie cu ghivece de forme, culori și dimensiuni diferite, cu plante sau fără plante.
Mai jos, primul interviu realizat alături de Brîndușa (și câteva fotografii cu mine în rochie de mireasă :D).
Raluca Harabagiu
