Sunt într-o perioadă a vieții mele în care simt nevoia mai apăsat ca oricând să mă înconjor cu frumos. De la oameni și locuri până la cuvinte și imagini. Nu vorbim despre o evadare din cotidian, ci dimpotrivă, despre o integrare a bunului-gust (și simț, pentru că merg împreună) în toate sferele vieții de zi cu zi.
Așadar, îmi poți înțelege bucuria pe care am simțit-o în momentul în care interviul cu Andreea Mitran a trecut de la dorință la realitate.
Am vorbit cu Andreea despre feminitate (atât de rară în contextul actual), despre muze, fotografie și, desigur, despre ce înseamnă pentru ea fericirea.
Interviul de astăzi este un cadou pentru Andreea (întâmplarea a făcut să îl public chiar de Sfântul Andrei), dar mai ales un dar pentru mine și pentru tine, cea care îl vei citi.
Andreea, cum a început love affair-ul tău cu fotografia? Care a fost scânteia care te-a provocat să te îndrăgostești iremediabil de acest domeniu?
Ce bine ai numit-o! Povestea mea cu fotografia chiar a început ca un love affair sau cel puțin așa am văzut-o o perioadă din viața mea. Deși iubirea mea pentru fotografie era foarte mare încă de când eram mică – poate pentru că vin dintr-un oraș foarte mic, unde posibilitățile de job-uri nu păreau foarte diverse sau poate din cauza faptului că nu aveam oameni în jurul meu care să cocheteze cu arta sau care să mă încurajeze să fac din fotografie mai mult decât un hobby – am văzut fotografia ca un side job thing.
Eram pasionată de fotografie încă de la 14 ani, de când am pus mâna pe primul aparat digital al familiei. Când a venit momentul să mă gândesc la ce facultate să dau, facultatea de fotografie a fost foooarte puțin prezentă în opțiunile mele, spre deloc. În mintea mea se sedimentase ideea că din fotografie nu o să pot trăi foarte bine și că ar trebui să mă axez pe alt tip carieră care să îmi placă, dar prin intermediul căreia să fiu independentă și să îmi câștig existența. Iar fotografia să meargă în paralel cu ea, ca un hobby.
Dar iată că au trecut câțiva ani buni și fotografia mi-a arătat că putem avea o relație de lungă durată și că e în viața mea hotărâtă să rămână aproape orice ar fi, și că în niciun caz nu e doar un love ”affair” care o să ajungă la un final.
Scânteia cu fotografia a venit de la sine.
Simt că fotografia a devenit parte din mine sau că, de fapt, a fost tot timpul acolo. Ce știu sigur e că sunt recunoscătoare că am descoperit-o și că e lucrul care mă bucură cel mai tare pe lumea asta. Sunt recunoscătoare că pot fotografia, că mi-a adus oameni minunați în viață (aproape pe toți oamenii pe care îi iubesc i-am cunoscut prin intermediul fotografiei), că dacă am o idee în minte o pot realiza și așa mai departe.
Simone de Beauvoir spunea că ‘nu te naști femeie, ci devii’. Este valabil și pentru un fotograf? Sunt de ajuns cursurile și experiența dobândită în ani de practică pentru a fi un fotograf bun? Sau trebuie să ai un talent nativ, un al șaselea simț pentru a excela în această meserie?
Ah, citatul ăsta e superb și mi se pare foarte potrivit pentru ideea de femeie, de feminitate. Nu simt, totuși, că se aplică și unui fotograf. Sau cel puțin nu cred că mi se aplică mie.
Dacă aș descrie contul tău de instagram într-un singur cuvânt, acela ar fi FEMINITATE. Am dreptate?
Mă bucur mult că asta îți transmit fotografiile mele! E foarte interesant să vezi, ca fotograf, ce simt alți oameni care îți privesc lucrările. Pentru că eu știu ce am simțit când am realizat fotografia respectivă, dar ea poate transmite alte lucruri celui care o privește.
Și dacă tot vorbim despre modul superb în care reușești să surprinzi feminitatea în fotografiile tale, spune-mi, te rog, ai o muză (sau mai multe) care te inspiră?
Dar cel mai mult mă inspiră femeile din jurul meu, care fac parte din viața mea de zi cu zi. Bunica, mama și sora mea au fost primele mele muze – ele au avut și au în continuare un impact asupra mea.
Prietena mea din copilărie și primul model pe care l-am fotografiat, Alice Voinea – datorită frumuseții ochilor ei verzi și a chimiei pe care am avut-o din primele zile de școală. Mă gândesc deseori în ultimul timp că probabil datorită ei am început să fotografiez oameni, așa că abia aștept să o fotografiez și pe ea din nou, acum când ne-am făcut „oameni mari”. 🙂
Nu în ultimul rând, prietena mea Anca Dumitrescu, de care m-am îndrăgostit pe loc încă de când m-a primit cu brațele și inima deschisă, pentru un shooting în casa ei superbă de pe Strada Frumoasă. Blândețea și frumusețea ei interioară sunt o inspirație constantă pentru toți oamenii din jurul ei, așa că sunt tare bucuroasă că e în viața mea și că ne-am bucurat împreună de cine frumoase după o mulțime de shooting-uri.
Ce înseamnă pentru tine un cadru foto reușit?
O fotografie care reușește să transmită ceva celui care o privește.
Personal, mă mai bucură foarte tare când reușesc să ilustrez un concept pe care îl am în minte în fotografii, iar imaginile rezultate sunt mai frumoase decât mi le închipuiam.
Este o continuă dezbatere despre pozele prelucrate excesiv. Care sunt, din punctul tău de vedere, do’s and dont’s atunci când prelucrezi o fotografie?
Fiecare fotograf are stilul lui caracteristic, iar asta se vede și în postprocesare. Personal, nu sunt adepta imaginilor prelucrate excesiv și în niciun caz a celor care denaturează realitatea. Momentan sunt în perioada în care prefer naturalețea, simplitatea, căldura și autenticitatea într-o fotografie.
Andreea, ești și co-founder al FASCICUL Visuals. Spune-mi, te rog, mai multe despre acest proiect.
Fascicul a pornit foarte natural, din duo-ul pe care îl fac cu Andrei Purcărea, partenerul meu de viață și de business, cum îmi place să-l numesc :)). Fotografia ne-a adus împreună acum 9 ani, iar de atunci am învățat și am împărțit foarte multe lucruri, inclusiv 2 pisici adoptate. Fiecare dintre noi e o fire artistică, ba chiar aș spune că Andrei chiar mai mult decât mine. A cochetat tot timpul cu poezia, fotografia, voice over și cu filmul.
De câțiva ani încoace s-a axat pe video, mai precis pe stilul cinematografic, iar eu am rămas pe drumul meu cu fotografia. Așa că foarte natural am început să lucrăm împreună – el pe video, eu pe foto. Ne-am dat seama că nevoia de foto e la pachet cu cea de video, așa că am început să fim chemați la shooting-uri împreună.
Am realizat și că ne completăm viziunile foarte bine, așa că la final de 2019 a apărut Fascicul Visuals, un studio de creație vizuală, unde oferim servicii precum foto, video și voice-over. Din păcate, imediat după începerea proiectului, a venit și pandemia, iar asta a pus mai multe piedici decât ne-am așteptat la început de drum, însă de câteva luni lucrăm la imaginea noastră, la un website și în curând sperăm să îl lansăm cum se cuvine.
Urmărești pe Instagram fotografi români sau străini? Ai câteva recomandări?
Absolut! Sunt foarte mulți artiști pe care îi urmăresc, dar o să las aici câteva recomandări de fotografi români pe care îi îndrăgesc cu totul pentru ce sunt, nu doar pentru fotografiile lor: Iringo Demeter, Felicia Simion, Lavinia Cernău. Iar din străinătate, fotografii de care îmi place foarte mult în prezent sunt Charlotte Lapalus și Laurent Castellani.
Unde te pot găsi cei interesați?
Cel mai des mă pot găsi pe contul meu de Instagram, pe website-ul meu și pe Facebook, dar și pe Fascicul Visuals.
Altfel, mă mai găsesc și făcând recomandări de cărți pe Instagram-ul și Facebook-ul Editura Nemira, my second home.
Ce înseamnă pentru tine fericirea?
Fericirea înseamnă sănătatate, în primul rând.
Fericirea vine din bucuria că zilnic am posibilitatea să fac lucrurile care îmi fac inima să cânte.
Fericirea e suma tuturor lucrurilor care îmi dau o stare de bine.
Fericirea vine din interior, nu neapărat din exterior.
Fericirea stă în detalii – o cafea fierbinte făcută de Andrei dimineața, o mângâiere de la Fig și Joy, pisicile noastre, o îmbrățișare strânsă de la un prieten pe care nu l-am mai văzut de mult timp, un zâmbet de la un străin, o rază de soare, un citat bun dintr-o carte.
Fericirea e să te urci într-un avion într-un loc în care n-ai mai fost niciodată.
Fericirea e să mănânci pepene cu lămâie într-o livadă cu măslini din Italia, iar după să poți să faci o baie în marea albastră.
foto: Andreea Mitran
Mai poți citi:
Andreea Mira, fotograf: Să fii atent la ce e în jurul tău, dincolo de ceea ce văd alții, este o artă
Brîndușa Iacob, fotograf de stare
