Interviul de astăzi nu este numai despre bijuterii (deși ele reprezintă cireașa de pe tort si frișca de pe buzele roșii), ci mai ales despre frumos, valori și inspirație, despre feminitate în stare pură, curajul care vine odată cu noile începuturi și asumarea care se alătură călătoriei.

Pentru că eu și Diana nu ne cunoaștem personal, ne-am "întâlnit" pe Teams. Am vorbit mai bine de trei ore și, trebuie să recunosc, la modul onest, că a fost una dintre cele mai faine, mai inspiraționale, mai plăcute conversații pe care le-am avut până la 34 de ani.

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, ci doar să citești interviul de mai jos. Este puțin probabil să nu rezonezi cu ceea ce spune Diana, să nu te simți învăluită într-o stare de beatitudine (da, fix ăsta e termenul). Să ai agenda lângă tine, pentru că sigur vei simți nevoia să îți notezi câteva citate.

Diana este genul acela de femeie care, pentru mine, reprezintă chintesența feminității, a frumuseții și a puterii, drept care nu putea lipsi din lista mea de #inspiringwomen.

Foto: Andra Ștefan

Diana, ai avut întotdeauna această predilecție pentru frumos?

Este o întrebare pe care mi-am pus-o și eu acum vreo 10 ani când eram Marketing Director pentru L’Oreal Grecia, iar blogging-ul devenea din ce în ce mai popular, un mediu pe care trebuia să-l iau în considerare în activitățile de promovare. Chiar o bloggeriță este cea care a venit cu ideea să-mi fac un blog și, pentru că mă simțeam puțin depășită de noile forme de comunicare din lumea digitală, am luat propunerea ei în serios.

Întrebarea următoare a fost: despre ce să scriu? Care este expertiza mea? La ce mă pricep eu cel mai bine? A fost un moment de introspecție care m-a făcut să înțeleg că nu am nicio expertiză în particular, dar că mă pricep sigur la un lucru: să observ lucrurile frumoase și oamenii talentați care le fac.

Foto: Andra Ștefan

Așa s-a născut The Sense of Beauty. Mi-am dat seama că am activat toată viața în domeniul frumosului. Am fost model, am lucrat la o revistă de modă ca stilist, apoi în industria beauty.

Totul întâmplător sau poate că nu. Poate că „the elefant was always in the room”. Poate că m-am născut cu un simț estetic, pentru că de la părinți nu am primit o astfel de educație. Nu prea sunt femei cochete în familia mea, ci mai degrabă gospodine desăvârșite.
Foto: Andra Ștefan
Foto: Andra Ștefan

Mi-a plăcut mult ceva ce am citit pe site-ul thesenseofbeauty.com: “Diana is not a jewellery aficionado but a jewellery connoisseur”. Ce este, mai exact, un jewellery connoisseur?

Cred că este un expert. Dar eu am spus mai sus că nu mă simt o expertă în nimic. Însă acum 2 ani, când a venit momentul să ies din viața corporatistă, am avut un alt moment de introspecție în care încercam să aflu cu ce aș vrea să ocup în următorii 20 de ani. Și am mai descoperit "un elefant în cameră". Bijuteriile.

Mi-am dat seama că, dacă este ceva care m-a pasionat și motivat toată viața, au fost chiar bijuteriile. Am realizat că eu, când intru într-un magazin, mă duc țintit la raionul de bijuterii. Este primul lucru care mă interesează. Când intru într-un muzeu, încep prin a vedea ce bijuterii se vând la magazinul muzeului, așa am și ajuns să cunosc cine le face, numele artiștilor.

Foto: Andra Ștefan
Foto: Andra Ștefan

Deși nu eram în domeniu, ajunsesem să-i știu aproape pe toți, ba chiar să le recunosc creațiile purtate de oameni. Purtam și cumpăram bijuterii făcute de artiști din toate orașele sau țările în care ajungeam. Erau suvenirurile mele. Era extrem de evidentă pasiunea mea exact așa cum am descris-o: ca un elefant într-o cameră pe care nu l-am observat ani de zile.

Dincolo de efectul estetic pe care îl au bijuteriile, de latura frivolă a lor - un bun de care ne putem lipsi, doar că nu vrem asta - ce rol crezi că au ele în viața noastră?

Este o întrebare foarte bună. Aș începe prin a mă analiza chiar pe mine. Atunci când port o bijuterie, mă simt cochetă, mai elegantă, mai interesantă. Simt că sunt altcineva. Cineva către care tind. Simt că mi se deschide o ușă către ceva ce nu am mai văzut, parcă intru la un spectacol, dar îl văd și din culise, și poate chiar joc în el. Mă simt privilegiată. Poate că este un rol. Și cine nu ar vrea să joace și un alt rol în viața asta?

Știu că atunci când voi fi bătrână, și nimeni nu mă va mai observa, bijuteriile vor fi cele care vor atrage atenția și o vor distrage de la ce nu mai trebuie să fie în prim plan. Ele rămân frumoase și, mai ales, își păstrează povestea din spate. Ca un album de amintiri. Sper că va exista și o fată tânără care, ca și mine acum, să fie interesată și amuzată să le afle povestea. Și astfel, bijuteria devine o punte între atunci și acum. Mi se pare fascinant.
Foto: Andra Ștefan
Foto: Andra Ștefan

Ce este The Sense of Beauty?

Dincolo de a fi o galerie de bijuterii de autor, îmi doresc să fie și un loc în care să ne simțim mai frumoși, mai inspirați, mai motivați. Aș vrea să fie un punct de referință pentru artiști, o scenă de promovare și de apreciere a creațiilor lor. Mă bucur să văd că primesc cereri de colaborare de la artiști extraordinari, înseamnă că ceea ce fac, de mai puțin de un an, este deja apreciat. Pentru mine, este o fericire.

Artiștii simt că motorul din spatele galeriei este pasiunea mea pentru bijuterie. Iar pasiunea este limbajul nostru comun. Aș vrea să fie o adresă pe care femeile să o viziteze ori de câte ori simt că au nevoie de un boost de motivație, de ceva care să le amintească că sunt superbe și că nu au motive să se îndoiască de ele.

Așa cum eu mă simt atunci când mă uit la filmul "Breakfast at Tiffany's" de fiecare dată când sunt cu moralul la pământ - mă face să mă simt din nou fericită. Chiar și Audrey Hepburn spune, în același film, că în momentele în care se simte tristă, în care îi este teamă și nu știe de ce, se urcă într-un taxi și merge la magazinul de bijuterii Tiffany; nimic nu o liniștește mai mult ca Tiffany, pentru că acolo nu i se poate întâmpla nimic rău.

Iar pentru bărbați, aș vrea să fie adresa care să le reamintească că sunt extraodinari. Sunt mereu mișcată de bărbații care știu să facă surprize femeilor și care, deși intră într-un domeniu în care e greu de navigat, fac eforturi să găsească acel ceva care va aduce un mare zâmbet pe fața persoanei iubite. Îi apreciez nespus.

Foto: Andra Ștefan

Povestește-mi mai multe, te rog, despre Colecția Heritage.

Colecția Heritage a pornit de la o piesă veche care mi-a fost lăsată „moștenire” de către mătușa unui prieten, cu mulți ani în urmă. Era o cutie plină de vechituri, ea se debarasa de ele, iar eu am încercat să salvez cât mai mult din ceea ce am găsit acolo. Multe piese erau demodate, stricate, desperechiate, etc...Am făcut, de-a lungul anilor, piese de bijuterii din acea cutie, pe care le-am și purtat.

Foto: Dimitris Maofis
Foto: Dimitris Maofis
Foto: Dimitris Maofis
Așa s-a născut și colecția Heritage, din dorința mea de a slăvi trecutul. Suntem parte din el și cred că este de datoria noastră să avem grijă de moștenirea care ne-a fost lăsată, indiferent de forma ei. Pentru că mama mea nu poartă bijuterii, eu sigur nu am să primesc o astfel de moștenire. Am primit-o însă din altă parte și am prețuit-o așa cum aș fi făcut-o dacă venea de la mama.

Care sunt valorile după care te ghidezi în activitatea ta de curator al acestor piese deosebite?

Spun des că bijuteriile fac bine la suflet. Bijuteriile de autor sunt o formă de artă, îmi ating simțurile și, prin urmare, uneori decizia este emoțională.

Mai mult, în spatele unei bijuterii îmi place să văd o idee, un concept, un mesaj care a fost bine gândit. Îmi place când bijuteriile aduc ceva nou și diferit, care ne surprinde sau ne pune pe gânduri. Există și un aspect legat de timp în ceea ce privește designul bijuteriilor. Cred că designul ar trebui să fie relevant atât astăzi, cât și mâine.

Foto: Andra Ștefan

Ce au în comun Aliki Stroumpouli, Elsa Mouzaki, Maria Paltin, Pavlina Verouki, creatoarele minunățiilor curatoriate de tine? Cu ce vine diferit fiecare dintre cele patru artiste?

Curatoriez doar designeri independenți aflați în diferite faze ale carierei lor. Maria Paltin este o artistă în devenire, este la început de drum, dar îmi dau seama că are potențial și vreau să o susțin. Lucrează în porțelan și se inspiră din natură. Colecția Mademoiselle Pogany, inspirată din opera lui Brâncuși, este cea care mi-a atras atenția asupra Mariei.

Creație Pavlina Verouki
Creație Aliki Stroumpouli

Pavlina și Aliki au terminat artele plastice în Grecia și au mastere în Olanda și Anglia, sunt deja prezente în muzee, au un curriculum impresionant. Ele lucrează ca niște artiste: Pavlina desenează foarte frumos, iar bijuteriile ei parcă sunt detalii din desenele ei transpuse pe metale, iar Aliki este sculptor, un aspect care se reflectă și în bijuteria pe care o creează. Colecția Drops este foarte iubită de publicul din România.  

Elsa Mouzaki vine zona de grafic design și are o viziune diferită asupra bijuteriei. Ea descompune un întreg în mici detalii pe care le recompune apoi în bijuterie. De exemplu, colecția Eleusis este compusă dintr-un patern care se tot repetă și care este la bază un detaliu dintr-un vas ceramic antic.

Creație Elsa Mouzaki
Creație Aliki Stroumpouli

Cum este femeia care poartă bijuteriile de pe thesenseofbeauty.com?

Femeia care poartă bijuteriile The Sense of Beauty ar putea fi chiar prietena mea. Este, cu siguranță, sensibilă la frumos, este atrasă de artă și este în căutarea unei piese care să îi completeze stilul, care să o facă să se simtă așa cum este, unică.

Foto: Andra Ștefan

Pe site-ul thesenseofbeauty.com, pe lângă shop-ul online, ai și categorii destinate articolelor și unor interviuri ale căror intervievate sunt, și în ceea ce mă privește, inspiraționale: Mara Coman, Anca Dumitrescu. Ce alte femei te mai inspiră, Diana?

Rubrinca Women de pe site-ul galeriei a apărut exact din dorința mea ca The Sense of Beauty să fie o sursă de empowerment pentru femei. Admir mult femeile mai ales pentru capacitatea lor de multitasking. Mi se pare că, deși facem atât de multe lucruri, nu știm să ne apreciem îndeajuns, că uneori nu avem conștiința propriei valori. Cred că avem nevoie unele de altele, să ne susținem reciproc, să ne încurajăm.

Admir femeile, în general. Îmi place când sunt puternice, îmi place când își recunosc neputințele și se luptă să le depășească, îmi place când sunt asumate, îmi place să le văd fericite, împlinite.

Femeia este un spectacol: când este fericită este foarte frumoasă, iar când este nefericită, îți rupe inima. Nu lasă pe nimeni indiferent.

Cum definești tu bunul gust?

Încerc să nu aplic o regulă la bunul gust pentru că este ceva subiectiv și deloc atemporal. Încerc pe cât pot să nu judec. Îmi place când lucrurile sunt asumate de persoana care le poartă și mă interesează mai puțin dacă este acceptat de majoritate. Uneori, chiar nu este vorba despre stil, ci mai degrabă despre ce îmi inspiră atitudinea unui om care și-l asumă. Apreciez mult curajul. Mai ales pentru că văd câtă nesiguranță există în jur dictată de presiunea socială.

Unde îți găsești sursele de inspirație?

Pauzele sunt o sursă de inspirație pentru mine, un fel de meditație. Atunci îmi vin cele mai bune idei. Cred că, în realitate, nu de surse de inspirație ducem lipsă, ci de momente de liniște în care să dăm timp informațiilor primite în permanență să fie procesate, în care să ne descoperim propriul potențial.

În Grecia, mi se spunea că am o aură bună și că atrag în viața mea oameni de calitate. Cred că există un pic de adevăr aici. Îmi plac întâlnirile cu oamenii, îmi plac poveștile lor, sunt o bună ascultătoare. Îmi plac discuțiile cu persoanele în vârstă care au multe de povestit. Îmi place să mă întorc în timp și să mă imaginez în filmul lor din tinerețe.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea nu mai este ceva ce cred că o să vină la un moment dat. Nu mai are legătură cu viitorul. Am înțeles că idolatrizăm fericirea și că punem o presiune în plus asupra noastră. Nu este natural să fii doar fericit. Nu există zi fără noapte. Nu există lumină fără întuneric.

Fericirea reprezintă secvențe bune din filmul vieții. Dar trebuie să fim atenți să le observăm. Când vedem de mai multe ori un film care ne-a plăcut mult, observăm și ceva ce nu observasem înainte. Așa este și cu fericirea, trebuie observată. Din păcate, viața nu poate fi derulată înapoi și nici retrăită.

Nu poți să treci același râu de două ori, pentru că nu va fi niciodată același, nici râul, nici omul spunea Heraclitus. Deci, fericirea este conștientizarea, trăirea clipei.

Foto: Andra Ștefan

Fotografii cu Diana: fotograf Andra Ștefan - website: www.andrastefan.com, Instagram, Facebook.

Abonează-te la newsletter

💎

Click to get the good stuff 📩