Interviul de mai jos nu este numai despre doi oameni care au plecat in aventura vietii lor, ci este despre curaj si asumare, despre trait, nu doar existat, despre descoperit si respectat culturi diferite de a noastra, despre emotii si bucurii simtite la cote maxime.

Pe Alina am gasit-o, pierdut-o si regasit-o pe Instagram intr-un sir fericit de coincidente. Cand i-am descoperit actualul cont de Instagram, m-am bucurat sa aflu ca traia cea mai tare experienta a vietii ei de pana acum. Si pentru ca lucrurile frumoase nu doar ca merita, dar si trebuie impartasite, am rugat-o sa imi povesteasca despre anul ei sabatic. Iar ea mi-a raspuns onest, deschis si mai ales intr-un mod pe care eu il gasesc inspirational.

R: Cum a inceput povestea calatoriei voastre in jurul lumii?

Alina Petcu: Am luat decizia de a pleca in jurul lumii in vara lui 2017. Locuiam in Olanda de patru ani, ne cumparasem o casa, o masina, aveam si job-uri stabile, dar pe parcurs ne-am dat seama ca lucrurile astea nu erau de fapt cele pe care ni le doream. In plus, desi experienta in Olanda a fost una foarte frumoasa, voiam cumva sa schimbam peisajul. Cochetam de ceva vreme cu ideea unei calatorii pe termen lung, despre care o buna perioada de timp am crezut ca va ramane doar la stadiul de dorinta, dar usor, usor a prins contur si a devenit realitate. In momentul in care am fost foarte siguri de decizie am inceput demersurile pentru vanzarea casei si a masinii, ne-am dat demisia si intr-un final ne-am luat un bilet doar dus spre Rio de Janeiro, pentru data de 02 Martie 2018.

R: In ce a constat pregatirea: de la economii, acte necesare, plan de calatorie, etc.?

Alina Petcu: Am inceput cu trasarea itinerariului, apoi am cautat informatii legate de preturile mancarii, transportului, cazarii si activitatilor pentru fiecare tara. Informatiile astea ne-au ajutat sa ne facem o idee aproximativa despre bugetul pe care trebuie sa-l alocam expeditiei. Ulterior am facut un Excel in care, pe parcursul calatoriei, inregistram cheltuielile zilnice ca sa le putem pastra cumva echilibrate, altfel cred am fi fost de mult acasa :). Itinerariul s-a mai schimbat, dar pornisem oricum la drum cu ideea de a fi flexibili, ceea ce am si facut.

Cat despre economii, aveam deja o suma de bani pusa de-o parte care nu a avut niciodata un scop precis pana la momentul respectiv. Am decis ca in ultimele luni, inainte de calatorie, sa renuntam la toate cheltuielile care nu erau imperios necesare, cum ar fi: abonamente la Spotify, Netflix si sala, iesiri frecvente in oras, asigurari, etc. In plus, odata cu vanzarea masinii, ne-au scazut si costurile cu intretinerea ei. Pe langa faptul ca am mai economisit niste bani, tot procesul asta de renuntare la obiecte si servicii care nu ne erau necesare ne-a ajutat sa ne si obisnuim cu o viata minimalista, fix asa cum urma sa fie pe timpul calatoriei.

Intre timp, ne-am reinnoit pasapoartele si ne-am facut o asigurare de calatorie care s-a dovedit a fi foarte utila, avand in vedere ca am avut parte si de ceva peripetii pe drum. Ne-am uitat din timp pe cerintele de viza pentru fiecare tara in care voiam sa ajungem si am aplicat pentru cele unde viza se obtinea mai greu, cum ar fi SUA.

Cu o luna inainte ne-am facut si un set complex de vaccinuri, avand in vedere ca sunt multe tari in America de Sud cu risc foarte ridicat de febra galbena.

Ultimul pas a fost sa ne trimitem lucrurile in Romania, moment in care am realizat cu adevarat ca noi chiar plecam brambura prin lume.

Am ales ca prima destinatie America Latina pentru ca ardeam de nerabdare sa vad dansatori de tango pe strazile din Buenos Aires :) si pentru ca mereu m-a atras cultura latino. Oamenii astia chiar traiesc viata cu pasiune...asa cum vazusem eu prin telenovele.


R: Cat de usoara sau de complicata este procedura de obtinere a vizelor pentru un cetatean european, pentru fiecare dintre cele 3 continente?

Alina Petcu: Am obtinut toate vizele foarte usor. In majoritatea tarilor am luat viza la sosire pentru o perioada de 90 zile. Exceptie a fost Australia, unde am aplicat online si unde ne-au mai cerut cateva documente suplimentare deoarece ne-am inregistrat ca freelancers. Dupa ce le-am trimis documentele ne-au dat viza in cateva zile.

R: Ce presupune o astfel de aventura in jurul lumii din punct de vedere financiar (dupa epuizarea economiilor)? Ce modalitati de a face bani are la dispozitie un globetrotter?

Alina Petcu: In cazul nostru presupune sa ne intoarcem in campul muncii pentru a face alti bani care sa ne permita ani sabatici si pe viitor :)). Parerea mea e ca modalitatile de a face bani ale unui globetrotter pot coincide cu cele ale oricarui freelancer calificat. Posibilitatile difera de la individ la individ si cred ca au la baza un cumul de factori, inclusiv competentele personale si profesionale. Cele mai multe dintre aceste competente sunt dezvoltate inainte de a deveni globetrotter.

Am observat ca odata cu disparitia grijilor si responsabilitatilor unui job full-time, mintea devine atat de libera incat iti poate genera idei la care probabil nici nu ai fi avut timp sa te gandesti inainte. Important e sa le si pui in practica mai apoi.

R: Ce contine bagajul unui globetrotter?

Alina Petcu: Ai atins un punct sensibil :)). Partea asta chiar mi-a dat batai de cap pentru eram genul de om care mergea in vacante cu multe bagaje. Totusi, ca sa fie cat mai simpla deplasarea dintr-un loc in altul, am decis sa mergem pe stilul backpacking. Eu am avut un rucsac de 60L in care mi-am pus toate hainele si acareturile pe care urma sa le folosesc pentru anul ce vine. De specificat ca am mers si prin locuri mai friguroase, deci a trebuit sa indes atat haine de vara, cat si de o toamna mai apriga:

1 pereche adidasi

1 pereche tenesi

1 pereche sandale

1 geaca

2 hanorace

2 perechi pantaloni lungi

4 pantaloni scurti

2 rochii

3 fuste

2 bluze maneca lunga

6 tricouri

3 costume de baie

1 kimono

1 esarfa

1 caciula

1 pelerina de ploaie

1 sapca

1 curea

O borseta in care am tinut cosmeticele si...cam atat :)

Cand mai cumparam ceva de pe drum faceam rocada cu produsele vechi astfel incat sa pastrez dimensiunea bagajului rezonabila. Pe parcurs am realizat ca am nevoie de mult mai putine lucruri decat mi-am imaginat, asa ca, daca as repeta experienta, bagajul meu ar fi mult mai mic.

R: De ce ati ales ca prima destinatie America Latina?

Alina Petcu: Acum, cand iti raspund, imi vin in minte o multime de amintiri frumoase de acolo. Am ales-o pentru ca ardeam de nerabdare sa vad dansatori de tango pe strazile din Buenos Aires.

si pentru ca mereu m-a atras cultura latino. Oamenii astia chiar traiesc viata cu pasiune…asa cum vazusem eu prin telenovele :)).

Radu fusese deja in doua delegatii in America Latina si a fost incantat de frumusetea locurilor si de comportamentul localnicilor, asa ca am decis sa mergem si impreuna.

Am inceput cu Brazilia, unde am stat o luna. Am vizitat Rio de Janeiro si dupa noua zile petrecute aici ne-am continuat drumul spre Paraty – un oras colonial extrem de frumos, Ilha Grande – o insula inedita care are aproximativ 200 de plaje, Florianopolis si intr-un final, Foz do Iguaçu, pentru cascade.

Din Foz do Iguaçu am calatorit spre Puerto Iguazú si asa am ajuns in Argentina, unde am stat tot cam o luna. Dupa ce am vazut si partea argentiniana a cascadelor Iguazú am mers spre Buenos Aires – in sfarsit am vazut dansatorii :)), Patagonia – ne-am cazat in Bariloche si am inchiriat o masina pentru a explora intreaga zona, iar apoi ne-am indreptat spre Mendoza, la degustat de vinuri.

Dupa Argentina a urmat Chile pentru doua saptamani. Initial am ajuns in Santiago de Chile, apoi am mers spre Valparaiso, Vina del Mar si Concon, iar la recomandarea unor prieteni chilieni am decis sa vedem ce presupune Desertul Atacama – a fost de departe cea mai frumoasa zona pe care am vazut-o in Chile. Traiam cu senzatia ca suntem pe Marte.

De pe Marte am pasit apoi in Peru – o destinatie mult asteptata de noi, care ne-a cucerit total, motiv pentru care am petrecut aici in jur de cinci saptamani. Prima oprire a fost in Tacna. De aici am mers mai departe spre Arequipa, Puno (la lacul Titicaca) – una dintre zile am petrecut-o alaturi de comunitatea Uros care locuieste pe insule plutitoare, Cusco – fosta capitala a Imperiului Inca, Machu Picchu, Lima si Huacachina – locul unde exista o oaza in desert. Ultimul oras vizitat in Peru a fost Mancora, unde am luat si primele lectii de surf. Planuisem sa stam aici trei zile, dar ne-a placut atat de mult incat am stat noua :).

Dupa Peru a urmat o destinatie despre care auzisem doar la National Geographic: Insulele Galapagos, din Ecuador. Nu fusesera in planul initial, dar am primit multe recomandari care ne-au convins sa ne luam bilete de avion spre Guayaquil si de acolo spre Insula Baltra. Nu avem niciun regret – Galapagos ramane in topul celor mai frumoase experiente avute vreodata.

Calatoream deja de patru luni cand am ajuns in Columbia si in detrimentul a ceea ce se spune despre tara asta, nu ne-am simtit niciodata in pericol, ci dimpotriva, localnicii s-au dovedit a fi foarte prietenosi.

Prima oprire a fost in Bogota, oprire pe care initial o planuisem a fi de cinci zile si care ulterior s-a transformat in noua. Am mers apoi spre Medellin, Salento (zona Eje Cafetero si Cocora Valley), Cartagena, Playa Blanca – m-am bucurat sa stiu ca inca mai exista locuri unde curentul se da cu ratia si wifi nu exista, Santa Marta (Tayrona Park) si Taganga. Am incheiat expeditia de cinci saptamani in San Andres, o insula din Caraibe, unde as reveni oricand cu mare drag.

Bonus, dupa America de Sud, am decis sa mergem putin si prin America Centrala. De data asta doar in Costa Rica, unde am stat un pic mai mult de o luna, timp in care am putut explora o multime de parcuri nationale si plaje. Dintre toate locurile vizitate: San Jose, Jaco, Manuel Antonio, Uvita, Cabo Matapalo, La Fortuna (Arenal), Samara, Puerto Viejo, Montezuma si Santa Teresa, ultimele trei raman preferatele noastre. Sunt mai putin turistice si atmosfera e ceva mai relaxanta.

R: A urmat Asia…


Alina Petcu: Dupa sase luni de colindat am simtit nevoia sa ne linistim putin, asa ca ne-am abatut de la planul initial, care ar fi presupus ca dupa Costa Rica sa mergem spre SUA, si am venit in Bali. Aveam amintiri frumoase cu locul asta de acum trei ani, de cand l-am vizitat pentru prima data, incat am considerat ca e un numa’ bun pentru o pauza. Ce pot sa spun? Nu ne-am inselat…in loc de doua luni, cat ne gandeam la inceput ca vom sta, am stat cinci :)). Bali e un fel de acasa, o insula cu vibe bun si oameni sufletisti. Ca orice loc, are si aspecte ce trebuie imbunatatite, dar asta e un alt subiect :).

Am locuit in Canggu, intr-o zona mai retrasa ca sa evitam aglomeratia, si ne-a placut tare mult. In plus, ne-am facut multi prieteni pe aici, ceea ce a facut sederea si mai placuta.

Ah, si in timpul cat am stat in Bali a trebuit sa iesim la un moment dat pentru reinnoirea vizei, asa ca am ales sa facem un city break in Singapore. A fost interesant sa observam stilul de viata singaporez, total diferit fata de tot ce vazusem in Asia pana atunci.

R: Apoi, a venit randul Australiei…

Alina Petcu: Alt vis implinit :).

Avand in vedere ca eram in Bali, iar zborurile sunt mult mai accesibile de aici decat din Europa, am zis ca trebuie sa o facem si pe asta. Am stat in Australia doua saptamani si am vizitat o parte din Coasta de Est, din Brisbane pana in Sydney.

Prima zi am petrecut-o in Brisbane pentru a explora un pic orasul, apoi ne-am inchiriat rulota pentru restul perioadei. A fost o experienta inedita. Dupa Brisbane am mers catre North Stradbroke, numita si North Straddie. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Australia, iar din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai frumoase vazute pana acum.

Dupa Straddie am coborat spre Gold Coast, unde am stat doua nopti, am venit in vizita la doi prieteni australieni pe care i-am cunoscut in Columbia si cu care ne-am intalnit apoi in Costa Rica, unde am si calatorit impreuna pentru cateva zile.

Pentru ca tot eram in zona am decis sa dam o fuga si pana in Byron Bay – ouf, ce loc frumos, plin de energie buna! Daca nu eram limitati de timp as mai fi stat cel putin o luna aici.

Dupa Byron, la recomandarea prietenilor nostri, am mers in zona Forster – un loc cu multe plaje superbe deloc turistice. Am trecut apoi pe la Seal Rocks, Blue Mountains si am ajuns intr-un final in Sydney, care este cel putin la fel de frumos precum mi-l imaginam. Din Sydney am zburat spre Filipine.

R: Si acum sunteti in Filipine…


Alina Petcu: Exact.

Vom fi aici pana pe 28 Februarie. Am aterizat in Manila si de acolo am plecat spre Puerto Princesa unde am stat o singura noapte. Am venit intre timp in Port Barton, un satuc linistit din insula Palawan, unde am petrecut sapte zile tare frumoase. Dupa am decis sa mergem si spre El Nido, unde am stat doar doua zile – locurile sunt superbe, dar acum in plin sezon, este mult prea aglomerat pentru gusturile noastre, ceea ce ne-a determinat sa ne intoarcem in Port Barton.

Ce-i drept, s-a cam instalat oboseala si vrem sa stam o perioada mai lunga intr-un loc relaxant, iar Port Barton e perfect pentru ce ne dorim acum.

R: Mentioneaza, te rog, cate cinci do’s and dont’s valabile pentru fiecare destinatie in care ati fost.



Prima data as vrea sa mentionez un “DO” de baza care cred ca se aplica indiferent de tara, si anume: respecta cultura, oamenii, mediul inconjurator si viata salbatica.



Voi continua cu cele pentru America de Sud. Sunt general valabile, asa ca le voi mentiona impreuna:

DOs

1. Imbraca-te simplu si decent pentru a nu atrage atentia.

2. Invata cel putin cateva expresii in portugheza si spaniola (localnicii apreciaza intentia de a le vorbi limba).

3. Vaccineaza-te inainte de calatorie si foloseste repelent anti-tantari.

4. Achizitioneaza un adaptor universal pentru prize.

5. Fii precaut pe oriunde ai merge si evita zonele mai putin populate, in special noaptea.

DONTs

1. Nu purta bijuterii.

2. Nu calatori cu multi bani, iar cei pe care ii ai tine-i intr-o borseta sau in buzunarele din fata.

3. Nu bea apa de la chiuveta.

4. Nu calatori cu transportul in comun, sau evita-l pe cat posibil. Alege in schimb Uber sau taxi (stabileste pretul inainte de inceperea cursei).

5. Nu face poze localnicilor fara permisiunea lor.



Bali



DOs

1. Foloseste permis de conducere international (sau permis balinez), indiferent daca vei conduce masina sau scuter, pentru a evita amenzile.

2. Poarta casca de fiecare data cand conduci scuterul.

3. Ai grija la telefon, geanta, etc, in special cand esti pe scuter.

4. Retrage bani doar de la banca (valabil si pentru schimbul valutar).

5. Negociaza.

DONTs

1. Nu atinge oamenii pe cap, nici macar copiii (datorita religie, capul este considerat o parte sacra a corpului).

2. Nu bea apa de la chiuveta (exista risc de bali belly).

3. Nu consuma/vinde droguri (pentru consum pedeapsa este inchisoare pe viata, iar pentru trafic se ajunge si pana la pedeapsa capitala).

4. Nu intra incaltat in templu sau in locuinta oamenilor.

5. Nu inota in afara zonelor marcate.



Australia



DOs

1. Inoata doar in zonele marcate.

2. Condu prudent (sunt multe animale salbatice care sar in fata masinii, in special noaptea si in special canguri).

3. Foloseste tot timpul crema cu protectie solara.

4. Traverseaza doar prin locurile marcate.

5. Foloseste centura de siguranta in permanenta. Daca mergi cu bicicleta poarta casca.

DONTs

1. Nu campa in locurile nepermise (amenzile sunt foarte mari).

2. Nu te simti obligat sa lasi bacsis.

3. Nu manca in mijloacele de transport in comun.

4. Nu fi surprins sa vezi nudisti la plaja.

5. Nu uita sa iei cu tine o copie a actului de identitate oriunde ai merge.



Filipine



Dos

1. Retine numele persoanelor cu care intri in contact (filipinezii apreciaza cand le spui pe nume).

2. Evita Manila pe cat posibil.

3. Distreaza-te la karaoke alaturi de localnici.

4. Foloseste autobuzele interne sau jeepneys pentru o experienta cat mai autentica.

5. Incearca preparatele traditionale (inclusiv street food).

DONTs

1. Nu fi dezamagit cand filipinezii dau dovada de nepunctualitate.

2. Nu aduce in discutie religia.

3. Nu merge in El Nido in plin sezon, daca nu iti place aglomeratia in exces.

4. Nu bea apa de la chiuveta.

5. Nu te astepta ca totul sa fie foarte ieftin.

R: In vreunul dintre orasele mentionate anterior, v-ati simtit vreodata in pericol din cauza faptului ca sunteti turisti europeni?

Alina Petcu: Singurul oras in care am experimentat o tensiune mai mare a fost Rio, dar nu pentru ca eram turisti (europeni), ci pentru ca asta era starea generala la momentul respectiv. Nu ne viza doar pe noi. De altfel, am facut si greseala de a vizita favela. Asta a fost unicul moment in care ne-am simtit cu adevarat in pericol.

R: Povesteste-mi, te rog, despre cateva momente in care ai simtit emotie, teama, bucurie la cote pe care nu le-ai mai experimentat pana atunci.

Alina Petcu: A fost un an plin de momente intense si emotii de toate felurile. Am sa iti povestesc despre doua dintre ele.

Eram in Rio. Din dorinta de a ne face o imagine cat mai clara si reala despre viata de aici, am decis sa mergem si in favela. Parerea mea e ca ce se intampla acolo este mult mai reprezentativ pentru Rio decat orice viata buna pe care o afiseaza locuitorii din cartierele mai scumpe precum Leblon sau Ipanema. Am mers impreuna cu un ghid, un domn pe la 70 de ani, care a locuit dintotdeauna in favela Rocinha si care participa la dezvoltarea comunitatii lui de foarte multa vreme.

Ne-am plimbat impreuna cam patru ore, timp in care ne-a invitat la el acasa sa ii cunoastem familia, ne-a prezentat precum prietenii mei romani tuturor oamenilor pe care i-am intalnit si ne-a povestit in detaliu istoria orasului, implicit a favelei. Totul parea ca decurge conform planului pana la un moment dat cand, pe o straduta ingusta, ne-am intersectat cu o gasca de baieti rai inarmati cu mitraliere, grenade si fel si fel de pistoale. Eram socata…prima data am crezut ca e o gluma, ca ei de fapt fac parte din scenariul in care ne aflam si ca au fost chemati intetionat in zona pentru a ne oferi noua o experienta cat mai reala. Ei bine…nu! Erau chiar in cautarea politiei pe care noi o vazusem un pic mai devreme la o strada distanta. Pfoai! Sa vezi acolo emotii! Transpirasem :)) Cand ne-am dat seama cat de serioasa e treaba nu stiam cum sa fugim mai repede din zona incercand in acelasi timp sa ascundem frica pe care o simteam. O simpla intalnire cu politia si expeditia noastra s-ar fi putut opri acolo…

Intr-un final, totul s-a terminat cu bine…am vazut realitatea din Rio. Pentru asta am decis sa mergem in favela, nu? A fost una dintre acele experiente care mi-a dat mult de gandit dupa. Al doilea moment despre care vreau sa iti povestesc a fost in Peru.

Era o dimineata cu ceata groasa si noi doar ce urcasem la Machu Picchu, in jur de 06.30. Nu vedeam mai nimic in jur, cu toate astea am decis sa facem o drumetie de aproape o ora pana la Sun Gates, una dintre fostele principale intrari ale vechiului oras. Privelistea ar fi trebuit sa fie superba de aici, doar ca in continuare nu vedeam nimic. Am asteptat cam 10 minute, sperand la o imbunatatire a vremii, si bine am facut pentru ca la un moment dat, subit, s-a ridicat ceata, astfel luminandu-se intreaga vale, inclusiv orasul Machu Picchu. Mi-e greu sa descriu in cuvinte frumusetea locului si bucuria pe care care am simtit-o. Pot doar sa-ti spun ca s-a lasat cu lacrimi de fericire :).

R: Din punct de vedere gastronomic, ce parte a lumii a avut de oferit cele mai delicioase preparate culinare? Ai mancat ceva ce nu credeai vreodata ca vei manca?

Alina Petcu: Fara nicio ezitare ma declar indragostita de bucataria peruana. Pe langa faptul ca mancarea este delicioasa, intotdeana mi-a fost simplu sa gasesc ceva vegetarian, ceea ce mi-a facut viata mult mai usoara cat am calatorit in zona.

Legat de a doua intrebare, raspunsul este da, durian sau regele fructelor cum mai este supranumit. Acest durian este ceva ce ori iti place la nebunie, ori iti displace la culme. Eu tind spre a doua categorie :)).

R:  Stiu ca scrii constant intr-un jurnal. Te gandesti sa il transformi in carte?

Alina Petcu: Da, da.

chiar tin un jurnal si s-a dovedit a fi foarte util. Pe langa faptul ca am notat multitudinea locurilor pe care le-am vazut, am observat ca si momentele au ramas mult mai vii in amintirea mea. Legat de carte nu m-am gandit niciodata…pana sa-mi mentionezi tu. Acum raspunsul meu este…poate :). Te tin la curent daca se concretizeaza ceva.

R: Dintre toate orasele mentionate mai sus, in care v-ar placea sa va mutati definitiv?

Alina Petcu: Mai Ralu, definitiv pentru mine inseamna sa ma leg de un loc pentru totdeauna si nu ma impac prea bine cu gandul asta. Imi place mai mult ideea de a ma muta acolo unde imi doresc, atunci cand imi doresc. Sunt, totusi, cateva locuri unde as locui o vreme: Medellin, Sydney, iar pentru momentele cand as vrea sa scap de viata cotidiana as alege Byron Bay.

R: Ce urmeaza dupa Filipine?

Alina Petcu: Dupa Filipine, urmeaza inca un zbor doar dus…de data asta spre Romania. Ne intoarcem acasa, unde vrem sa investim energia, resursele, ideile si tot ce mai avem mai bun intr-un start-up: o platforma online pentru inchiriere gadgeturi intre persoane. Se numeste Stuffz.

R: Ce inseamna pentru tine fericirea?

Alina Petcu: Uh, buna asta.

Sa stii ca eu am simtit fericirea de mult mai multe ori decat am definit-o…dar daca ar fi sa o descriu cumva as spune: a trai in armonie cu tine insuti. Acum ca m-ai provocat am dat si o cautare in jurnal dupa cuvantul fericire pentru a gasi cateva exemple concrete despre ce m-au facut fericita anul asta. Iata ce-am gasit: primii romani intalniti in Peru, vizita la Machu Picchu, intalnirea cu balene in Costa Rica sau cu delfini si canguri in Australia, recuperarea pasapoartelor dupa ce ne-au fost furate sau un apus minunat din Gili pe care l-am admirat impreuna cu oameni de suflet. Sunt foarte recunoscatoare pentru tot.

Fotografii: arhiva personala

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.