Pe Crina am descoperit-o datorită unei alte femei pe care o admir mult, Cristina Roșca, Redactor Șef – După Afaceri Premium ZF, alături de care am realizat un interviu pe ralucaharabagiu.com anul trecut.

Mai exact, Cristina a scris un material, în cel mai recent număr al publicației După Afaceri Premium, despre Crina și universul ei creativ. L-am citit pe nerăsuflate (Cristina împletește cuvinte cum puțini oameni mai reușesc these days), iar până am ajuns la finalul ultimului rând am știut că lista mea de #inspiringwomen tocmai s-a mărit.

I-am scris Crinei imediat după ce am terminat de citit articolul, cu rugămintea de a povesti împreună despre copilărie și relația cu cei doi bunici boemi de la care a moștenit talentul de a crea și meșteșugul de a coase, despre veșmintele ei absolut încântătoare și, în fine, despre femeia care-i poartă hainele, o muză reală, care sper că-ți va deveni sursă de inspirație.

Rândurile de mai jos s-au metamorfozat, pe măsură ce le editam, într-unul dintre cele mai frumoase interviuri pe care le-am publicat.

Crina are acest har de a vorbi despre viață, haine și oameni cu o pasiune, o seninătate, o candoare care te mișcă la un nivel atât de profund că e puțin probabil (ca după ce vei termina de citit acest interviu) să nu iubești ceva mai mult...pe tine, pe ceilalți, existența în sine.

Crina, povestește-mi, te rog, despre amintirile pe care la ai cu bunicul tău și despre cum ți-au cizelat acestea drumul către ceea ce faci astăzi.

Am tot povestit despre bunicii mei, și mă bucur că îmi dai din nou șansa. Bunicul a fost un croitor excepțional, iar bunica o iubitoare de frumos, doi boemi. Tot ceea ce îi înconjura mă fascina și mă forma, mă încarca cu o parte din frumosul pe care îl eman astăzi sau pe care îl transpun prin creație.

Locuiau într-o casă mică, dar cochetă, iar curtea era plină de flori. Bunicul meu tăia cu atâta grație fiecare fir de trandafir roz, iar apoi le punea în vaza albastru ciel de pe pervaz. O amintire tare dragă mie a fost supriza pe care mi-a făcut-o într-un an: a plantat doar crini în grădina din fața casei. Îmi amintesc că ei nu lucrau pământul cum se obișnuia pe atunci, amândoi creau și vindeau haine de lână. Cea mai pregnantă imagine cu el e cea în care desenează cu creta albă pe țesătura de lână.

Erau pasionați și de plante medicinale, iar eu îi ajutam să le culeagă, apoi le uscam și savuram împreună cu ei ceaiul de mentă, care era preferatul meu.

La 7 ani, m-au învățat să cos la mașină, și de atunci am fost nedespărțită de ea. Coseam celebrele tote bag-uri din rafie cu care se mergea la piață sau cream haine pentru păpuși. Ani mai târziu, am început să modific haine vintage, apoi am creat accesorii și ușor, ușor, am început să croiesc haine după baza celor pe care le cumpăram din second-hand-uri.

Am și păstrat o parte dintre hainele bunicii. După ce bunicul nu a mai fost, s-a mutat cu noi, iar pasiunea ei era să cutreiere second-hand-urile, și așa a ajuns să aibă o garderobă impresionantă de rochii de mătase, costume de lână, coat-uri și genți de brand.

Nu am putut să nu observ că nu doar hainele create de tine, ci și fotografiile în care îți prezinți piesele sunt aparte, clean, timeless, de un simț artistic desăvârșit. Cum a prins aripi acest univers al tău și care sunt valorile care îl definesc?

Cred că Universul meu creativ a luat naștere împreună cu mine, iar eu am făcut mereu ceva pentru el. Am simțit întotdeauna care îmi este locul și ce îmi doresc să fiu, așa că tot drumul meu de până acum a contribuit la ceea ce se regăsește în creațiile mele și în fotografiile în care apar ele.

Mai cred că oamenii care creează se nasc cu o direcție, iar apoi tot ceea ce ei trebuie să facă e să o șlefuiască și să o cimenteze cum pot ei mai bine. M-am gândit de multe ori de ce eu sunt pe Pământ ca să creez, ca să mă bucur de acest proces minunat, și de aici pleacă tot respectul pe care îl am pentru munca mea.

Universul meu creativ se tot dezvoltă, prinde contur, poveștile devin și mai interesante, sursa de inspirație, mai vastă. El se maturizează odată cu mine, dar încă se bazează pe joc și naivitate, se conturează cu același entuziasm care stă la baza formării lui, pentru că toată energia și întreaga sursă a creației mele se regăsesc în copilărie.

Cromatica pieselor tale îmbrățișează nuanțe de gri, alb, negru, bej, cu doar mici scânteie de albastru regal și verde fistic. Care este povestea din spatele alegeri acestor culori?

Merg mereu pe feeling sau aleg culoarea țesăturii în funcție de povestea sau conceptul din spatele creațiilor. Rafinamentul este cel care m-a atras, și se pare că am reușit să-l transpun și în munca mea.

Cred că este vorba despre o armonie care mă definește ca om, dar pe care o caut și eu în jurul meu.

Dacă ar trebui să descriu piesele semnate Crina Bulprich într-un singur cuvânt, acesta ar fi de poveste. Cum reușești să transformi niște materiale în povești purtabile?

Creațiile sunt o extensie a ceea ce trăiesc eu. Tot ceea ce mă înconjoară, simt, văd, citesc sau ascult devine creație. Încă e foarte personal tot ce trăiesc prin creație și poate acesta este motivul pentru care încă sunt eu cea care face totul pentru brandul meu.

Un designer pasionat ar trebui să aibă “o explicație” pentru fiecare detaliu folosit în crearea unei piese.

Am locuit 11 luni într-un orășel din S-V Franței și trebuie să recunosc că perioada asta mi-a schimbat percepția asupra multor lucruri (și oameni). În ce manieră ți-a modelat trăitul în Lake District stilul de viață? Cum te-a cizelat acest loc deopotrivă profesional și personal?

Locuiesc într-un mic orășel, în inima naturii, loc care m-a făcut să mă opresc și să reflectez asupra mea, asupra creației și să îmi dau timp să simt cum anume trebuie să continui totul.

După mulți ani, m-am simțit ca atunci când eram copilă la bunicii mei, unde timpul "stătea în loc". Mă identific cu stilul lor de viață și simt că am găsit echilibrul de care aveam nevoie atât pentru mine și familia mea, cât și pentru ceea ce creez.

Aici totul e simplu, boem, frumos, oamenii zâmbesc, iar orice ieșire e o inspirație pentru mine.

Deja acest loc și-a pus amprenta asupra creației mele, iar unul dintre proiectele pe care l-am început de curând e "Crina Bulprich, Inspired by Lake District".

Moda este privită - nu de puțină lume - ca fiind o toană, o frivolitate căreia nu merită să îi acordăm prea multă atenție…sau bani. Care este, de fapt, rolul hainelor în viața noastră, pe lângă cel de a ne acoperi corpul?

Cred că trebuie să îi acordăm o atenție majoră atunci când ne cunoaștem, când ne identificăm cu o direcție stilistică, când ne bucurăm zilnic de piesele în care investim. Doar atunci sunt de părere că merită să investim în calitate, în piese timeless, însă e frumoasă și partea de căutare, în care experimentezi și “te cauți”.

Sigur că hainele sunt o extensie a noastră, prin ele putem să transmitem mai bine cine suntem, ceea ce ne definește. Personal, nu sunt adepta trendurilor, nu m-am identificat niciodată cu ele.

Cum este femeia care își răsfață corpul - și sufletul - cu haine semnate Crina Bulprich?

Este o femeie care se cunoaște, care apreciază munca din spatele creațiilor și simte tot ceea ce eu “pun” în ele. O văd relaxată într-o cafenea, loc în care ar pierde ore în șir, are sigur acasă o parte din garderobă, vintage, cu care mixează piesele mele. Plimbă trench-urile prin galerii de artă, prin lume.

Femeia CB are capacitatea de a continua poveștile din spatele hainelor prin modul în care le poartă și locurile în care le duce.

Ce femei te inspiră?

Mă poate inspira orice femeie care stă lângă mine sau pe care o observ trecând pe stradă. Ea are ceva, iar acel ceva din energia ei ajunge la mine. Sunt atrasă de felul în care bea un pahar de vin, bijuteriile pe care le poartă, privirea, coat-ul pe care  și-l asumă cu naturalețe…iar de aici apar scenarii despre cum aș crea eu pentru acea femeie, așa ia naștere un personaj.

Ce ritualuri menite să îți înnobileze viața de zi cu zi ai?

Îmi place să cred că am trăit mereu boem, de mică mă bucur cu ușurință de orice moment simplu din viața mea. Îmi place să înnobilez orice moment al zilei. Cafeaua de dimineață, alergatul pe dealuri, desenatul, muzica pe care o ascult, un pahar de vin în intimitate sau cu prietenii, răsfoitul unui album de artă, din toate fac momente care mă încarcă și pe care le valorific cum știu sau simt eu mai bine.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea înseamnă echilibru, și mai simt că ea se regăsește în calitatea prezentului pe care îl trăim.

Foto: arhiva Crina Bulprich; foto modele @a_din_a și @andradasirca , @dranaugabriel

Abonează-te, lasă-te inspirată.

Fii prima care primește următorul articol. 

Mă abonez ♡