Nu m-au impresionat niciodată în mod deosebit cadourile, cu atât mai puțin cele primite de ziua mea sau cu o altă ocazie exactă. Le-am perceput ca fiind gesturi făcute mai mult ‘pentru că trebuie’ și mai puțin din considerente ce țin de emoție. Iar eu caut emoția peste tot, aceea care-ți face inima să tresalte de bucurie.

Așadar, singurele cadouri care îmi fac pielea de găină sunt cele oferite într-o zi oarecare: anul trecut, am primit un tort adus tocmai de la Focșani, cu trenul, fără să fie ziua mea, fie vreo sărbătoare anume. Sau cele ‘gândite’: când a împlinit Rita 1 an, cumnata mea mi-a oferit cadou și MIE, pentru că a considerat că este nedrept ca toată lumea să uite de femeie după ce aceasta devine mamă. Sau cele cu o însemnătate aparte: când am împlinit 30 de ani, mama mi-a dăruit o ie lucrată manual, o piesă impecabilă pe care, ori de câte ori o port, mă gândesc la munca incredibilă și la talentul desăvârșit care au transformat-o în veșmântul final.

Și pentru că am adus vorba despre cadouri altfel, ți-o prezint în interviul de astăzi pe Simona Măgureanu, ‘un OM Manifest al Bucuriei’, așa cum a fost recent descrisă de cineva, o fată care Pun(e).Suflet în broderiile pe care le creează manual.

Despre cum te șlefuiește în mai bine o experiență nefastă precum a fost perioada de lockdown, despre cum este să te (re)întorci la lucrurile simple, la natură, și să îți iei inspirația, energia și bucuria pură de acolo, dar și despre un talent transformat într-un cadou autentic, în rândurile de mai jos.

R: Cum a început povestea Pun.Suflet? Ai un background în domeniul artistic sau este mai degrabă vorba despre un talent transmis din generație în generație, în familia ta?

Simona: Pun.Suflet a început ca un vis, într-o perioadă de criză, în care lumea era blocată între patru sau mai mulți pereți. Era începutul pandemiei și timp de 2 luni, cât a durat lockdown-ul, eu am evadat într-un alt timp și în alt spațiu. Am ajuns în grădina bunicii, în livada cu meri, la poalele munților Buila-Vânturariţa.

M-am apucat de broderie neștiind să cos nici măcar un nasture (de-a dreptul rușinos, știu, dar cumplit de adevărat). Am învățat să cos uitându-mă pe Youtube și fiind inspirată de buna mea prietenă, amintiri.cusute, care descoperise deja broderia de mână.

Nu am studiat arta, lumea culorilor, a artiștilor artizanali, a meșteșugarilor, și nimeni din familia mea nu este artist…dar cumva, mi-a vibrat sufletul atât de mult în această direcție, încât lucrurile s-au legat de la sine. Ideea a început să îmi încolțească în minte fix când se coceau cireșele. Și nu a mai plecat nicicum. A trecut un an de atunci…Cât despre alegerea numelui, aceasta a venit de la sine.

Mi-am dat seama că atunci când sufletul tânjește după ceva, nu poți să îl refuzi. Iar sufletul meu tânjea după „Frumos”, dar sub o altă formă decât fusese învățat. Și tânjea să pună suflet în ce face. Pentru că ăsta e unul dintre motto-urile mele.

Atunci când avem un vis, oricare ar fi el, îl vom îndeplini doar dacă punem o parte din sufletul nostru acolo. Este un fel de ingredient secret care dă roade întotdeauna.

Încercați-l cu încredere, promit că se vor întâmpla minuni! 😊

R: Care a fost prima comandă pe care ai realizat-o și cu ce ocazie?

Simona: Anul acesta, cineva m-a întrebat care a fost prima mea broderie. Și am fost absolut convinsă că prima mea lucrare a fost „Esther” – o broderie înflorată, în culori pastelate, oferită cadou prietenei mele din liceu, cu ocazia aniversării de 1 an a fetiței ei. Mintea mea a fost absolut sigură de asta. Era cumva prima lucrare de care eram încântată și mulțumită.

Până când, ca într-un vis, mi-am adus aminte că alta a fost prima mea lucrare.

O broderie cu multe greșeli, stângăcii, panici și frici. Dar care avea o însemnătate deosebită. Era „Micul Prinț” – broderie devenită ulterior una dintre cele mai comandate. A fost daruită prietenei mele, Costina, un Om Bun și Frumos, care se luptă zilnic pentru ÎNCĂ O ZI. Pentru ea, dar și pentru mine, „Micul Prinț, vulpea și trandafirul” reprezintă bucuria Prieteniei adevărate.

Și chiar dacă acea lucrare era atât de stângace și cu atât de multe greșeli în cusătură, ea a fost și rămâne, pentru mine, cea mai frumoasă broderie.

R: Ce forme pot lua broderiile manuale pe care le creezi?

Simona: Broderia de mână poate fi așezată în orice context. Poți pune flori pastelate, inițiale, semne tradiționale, povești, practic pe orice material textil. Poți să creezi semne de carte, pandantive, bijuterii mici de orice fel, poți broda pe articole vestimentare sau chiar și pe piese de mobilier care sunt îmbrăcate apoi în materialul textil (canapele și fotolii, de exemplu).

În ceea ce mă privește, eu sunt încă în faza de experimentare. Am cusut doar tablouri ca obiect decorativ cu un „iz contemporan”, să îi zicem. M-am jucat puțin și cu brodatul unor floricele pe câteva pulovere, dar strict pentru uz personal. Pe viitor, îmi doresc tare mult să dezvolt și o colecție de tricouri cu mesaj profund, care ar putea să îți facă sufletul să vibreze.

R: Povestește-mi, te rog, despre procesul prin care trece un produs realizat de tine de la concept până la creația finală.

Simona: Nu aș fi crezut dacă mi-ar fi spus cineva că atunci când creezi un produs manual, cu mâinile tale, deși poate dura chiar și 10 ore, poți să ai o așa mare satisfacție.

Broderiile mele îmi consumă mult timp. Dar poate ăsta este și farmecul lor. Atunci când coși (sau scrii, sau desenezi, sau meșteșugărești orice), se petrece o magie în mintea ta. Timpul se dilată și ți se pare că nu se mai termină. Că poți sta „blocat” în procesul respectiv o eternitate, fără să apară oboseala sau plictiseala.

Este o forma de meditație în care pui stop gândurilor tale și intri în acel proces de flow creativ.

O broderie de mână spuneam însă că ia timp. De la faza de design care include și partea de research, apoi „trecerea”/copierea desenului pe materialul textil, cusutul propriu zis (care cere între 5 și 9 ore, în funcție de complexitatea modelului și a mărimii), finalizarea tabloului cu construirea spatelui (aici folosesc o metodă unică pe care nu am găsit-o încă la alți artiști) și, în final, la fotografierea produsului.

Este un întreg proces care consumă mult din energia ta. Însă am descoperit în timp câteva mici trucuri care mă ajută să eficientizez  „flow-ul” respectiv: de exemplu, dacă am 3 lucrări brodate în aceeași săptămână, voi folosi o singură zi în care voi face fotografii și video-uri pentru Instagram. Sau într-o altă zi, voi pregăti doar materialele pentru spatele tablourilor.

R: În ultimii doi-trei ani, am observat o aplecare către brandurile românești, către business-uri mici, dar care lucrează piese autentice, cu o poveste în spate. Cum vezi tu situația?

Simona: Mi se pare atât de frumos că se întâmplă această direcție în care oamenii se îndreaptă spre branduri locale, în care își doresc să susțină micii producători atunci când doresc să facă o achiziție. De-a lungul timpului, am fost bombardați atât de mult de consumerism și de bunuri care sunt făcute pe vapor când vin din China, încât atunci când văd un brand românesc, la început de drum sau nu, cumpăr de la el cu toată bucuria.

Pentru că acolo, în produsul acela, e o parte din sufletul omului.

R: Care sunt sursele tale de inspirație?

Simona: Când am început povestea Pun.Suflet, primele lucrări au fost realizate pentru prietenii mei, și atunci m-am inspirat foarte mult din ce știam că le place lor. Palete de culori, personaje, valori și principii, cărți.

Cu timpul, mi-am dat seama că pot să folosesc tool-uri care mă pot ajuta în procesul creativ. Și am început să folosesc #Pinterest – unde mi-am creat un întreg proces inspirațional. Mi-am făcut un „vision board” în care am adăugat fotografii care să rezoneze cu sufletul meu. În scurt timp, am realizat că există un pattern care se repetă și o paletă de culori la care mă reîntorc. Probabil că se ghicește de la o poștă: pasteluri & botanică.

Pentru că am avut marea șansă de a mă muta o perioadă lungă de timp, în această vară, în același sat de munte, inspirația a venit din natură. Am fost martora tuturor proceselor care se întâmplau într-o grădină. Am „ascultat” cum crește iarba, am văzut cum înfloresc merii, am cules păpădiile și am așteptat cu nerăbdare să văd cum se coc strugurii.

Din natură, iar apoi din lumea satului, mi-am găsit un alt pattern care se repetă: arta de a trăi liniștit și frumos, fără grabă și fără grijile unui oraș mare. În lumea satului românesc, magia încă se întâmplă, iar eu am fost norocoasă să o urmăresc în plină splendoare. Cu bucurie în suflet spun că de aici a pornit și va mai porni multă inspirație.

R: Ce concepte de broderii manuale sunt cel mai des solicitate de către clienți?

Simona: Sunt tare bucuroasă să văd că există câteva tipuri de broderii care sunt căutate de cei care apreciază astfel de lucrări. Pe primul loc sunt florile și tot ce ține de elemente botanice. Orice frază cu impact emoțional poate fi îmbrăcată atât de frumos și delicat într-o coroniță de flori pastelate.

Urmează apoi poveștile de familie, cu părinți, copii și bunici fericiți, care sunt însoțiți uneori chiar și de prietenii lor necuvântători.

Mi se umple întotdeauna sufletul de bucurie atunci când văd că #familia rămâne un laitmotiv pentru fericirea sufletului nostru.

O altă categorie o reprezintă tot ce ține de sfera hobby-urilor. Fie că este vorba despre un iubitor de cafea sau de călătorii, un lucrul care te face fericit va fi și unul pe care ți-l dorești prezent în casa ta.

Mi s-a întamplat să îmi fie cerut, de exemplu, un „Soare cu raze calde”, pentru că asta îl făcea fericit pe acel Om. Mi-a plăcut teribil treaba asta.

R: Cred că scrisul de mână (inclusiv cel realizat pe broderie) se face vinovat de crearea de emoții pure și bucurii dintre cele mai simple, dar care se lasă cu piele de găină. Ce feedback primești cel mai des din partea clienților tăi?

Simona: Broderia de mână reprezintă o emoție în sine, pe care eu o cos cu migală și iubire pe o pânză albă. Atunci când cos cuvinte, ceva magic se întâmplă și cel care primește broderia se emoționează. Am văzut treaba asta întâmplându-se de atâtea ori. Și mi-am dat seama că asta se petrece pentru că acele cuvinte sunt parte din sufletul lui, au fost alese cu grijă și transmit Iubire (iubirea celui care dăruiește și a celui care o primește).

Iar asta este pentru mine cea mai mare mulțumire sufletească. Reușesc să fiu un intermediar al iubirii dintre două persoane.

În plus, la rândul meu, și eu primesc multă iubire după fiecare broderie trimisă.

Iar cele mai frumoase cuvinte primite au fost chiar de curând, când mi s-a spus că sunt un OM Manifest al Bucuriei. Ce poate fi mai frumos când știi că prin ceea ce faci, tu livrezi o parte din tine, din energia ta, din sufletul tău?

Iar faptul că atât prin ce brodez, cât și prin ceea ce sunt, livrez BUCURIE, este marea mea mulțumire sufletească.

R: Unde te pot găsi cei interesați să comande un astfel de cadou personalizat?

Simona: Cei care își doresc o astfel de poveste brodată, mă pot găsi la un simplu mesaj distanță pe paginile de Instagram și Facebook. Și, sper eu, poate din 2022, chiar și pe site-ul personal.

R: Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Simona: Pentru mine, Fericirea este atunci când stai tu cu tine, fără zgomotul din jur, într-o liniște care îți aduce pace și bucurie. În care simți că sufletul tău pur și simplu e BINE. Atunci când simți recunoștință doar pentru simplul fapt că ești.

Când găsești bucurie în orice lucru mărunt, cum ar fi că te-ai trezit dimineața și că Soarele e sus pe cer. Iar tu poți să îl vezi. Sau că ai putut și azi să îți pui un strop de lapte în cafeaua preferată.

Clișeic sau nu, fericirea pentru mine stă în lucrurile mici, dar pe care am învățat să le privesc cu ochii inimii.

foto: pun.suflet

Mai poți citi:

Lilia Raicu, Spot Floral Design: Florile sunt la fel ca oamenii: diferite ca formă, ca TOT.

Maria Pușcaș, Empejewelry: vreau ca fiecare persoană care primește o bijuterie Empe să știe că totul a fost făcut pentru ea până în cel mai mic detaliu

Alexandra Soare, owner Bacaro Port&Bacaro 2: mulțumim mereu clienților că ne-au trecut pragul casei

Andreea Banita-Maitre Fleuriste: pentru mine, autenticitatea unei mirese este cel mai valoros lucru

Laura Nicolau, despre bucurIE și pofta de a duce tradițIA mai departe

Sarah Scarlat: Masa este inima unei case. Ea aduce oamenii împreună

Feli, o româncă la Paris, creatoare de ilustrații handmade

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.