Admir oamenii cu substanță, cei care nu trăiesc din inerție, ci cu pasiune, cu acea dorință de nestăvilit de a evolua, de a fi ei înșiși fără prea multe justificări, în perfectă armonie cu propriile credințe și valori. Dar mai ales acele femei care nu se sfiesc să emane frumusețe în stare pură, forță și feminitate prin fiecare răsuflare sau mișcare, care își găsesc inspirația, dincolo de resursele interioare, și în universul altora fără să simtă vreo secundă că asta le știrbește din propriul șarm. Ba dimpotrivă!

Cristina Jacob, invitata mea de astăzi, este de-o frumusețe atemporală, are un farmec aparte și – poate deloc întâmplător cu profesia ei – este un personaj fascinant, așa cum te vei putea convinge și singur(ă) citind interviul de mai jos.

Este unul absolut încântător, îți promit! Am povestit cu Cristina despre ce înseamnă pentru ea feminitate și bun gust, modă și beauty, care sunt femeile care o inspiră, dar și unde tragem linia între senzualitate și vulgaritate.

Ah, și dacă ți se pare cunoscut numele ei, ei bine, ai și de unde, pentru că este regizoarea filmelor Hot Shorts, Selfie, Poveste de dragoste, În film la Nașu’, Selfie69 și Oh, Ramona.

R: În descrierea de pe contul tău de Instagram, apar două mențiuni: Film Director și Esthetically emotional. Ce înseamnă fiecare dintre ele pentru tine, Cristina?

Cristina Jacob: Pentru mine, cele două descrieri sunt aproape pleonastice, e ca atunci când spui același lucru de două ori pentru a fi sigur ca s-a înțeles.

Frumosul mă înconjoară și mă emoționează, atât pozitiv cât și melancolic de multe ori. Atunci când intru într-un spațiu, am tendința să-l înfrumusețez, să-l așez după cum e armonios în percepția mea. Când ajung la un eveniment public, multe femei se uită mai întâi la cum sunt îmbrăcate celelalte femei. Eu încep prin a muta în mintea mea mobilele și a modifica luminile.

Plecând de aici, cred că s-a născut și meseria mea de regizor, care evident că mai include și alte câteva “skills”… în a te juca și mânui cele 7 arte în același timp.

Pentru mine, frumosul nu e o acumulare de ingrediente, ci echilibrul dintre ele, armonia care le permite să se exprime fără să se combată.

R: Frumusețea ta atemporală & stilul tău vestimentar mă trimit cu gândul la lejeritatea dezarmantă cu care franțuzoicele își etalează șarmul și siguranța de sine. Cum definești tu cele două noțiuni: frumusețea unei femei și bunul gust?

Cristina Jacob: Ahhh, toate femeile care zâmbesc sunt frumoase! Aici avem de lucru noi toți. Să menținem the joy of life as they call it. Și cred că bunul gust este atunci când faci totul cu grație și aproape pe vârfuri… o femeie care dansează pe vârfuri e tulburător de frumoasă: indiferent dacă este arăboaică, franțuzoaică sau moldoveancă, încearcă să zboare. Și deseori reușește.

Bunul gust se schimbă de la o epocă la alta, dar unele lucruri rămân: bunăvoința, atenția de a nu-l deranja sau agresa pe celălalt, generozitatea de a nu contrazice inutil pe cineva care nu crezi că are dreptate. Bunul gust nu ține de lungimea unei fuste, ci de privirea pe care o ai când o porți.

R: Ce femei te inspiră?

Cristina Jacob: Toate femeile mă inspiră, chiar și atunci când e ceva ce poate nu-mi place, mă inspiră la “așa nu”. Mă uit mereu la femei chiar dacă mă atrag barbații, deși e din ce în ce mai rar să mă atragă un bărbat în “genul” care-mi place mie. Nu mai sunt la modă astăzi bărbați ca Sergiu Celibidache sau Alberto Giacometti, cei care privesc o femeie așa cum privești un peisaj nou: un teritoriu de explorat, nu doar o pradă de înfulecat.

Femeia îmi este muză chiar și mie ca femeie. Mi-am zis de multe ori că ar trebui să scriu o scrisoare de dragoste în care să le mulțumesc femeilor din viața mea, cu care și prin care cresc și evoluez de ceva timp.

Mă uitam într-o zi cât de multe femei am în jur fără de care viața mea nu ar fi la fel de frumoasă. Pornind de la mama, la terapeuta mea, la doamna care face curat, aceleași femei care-mi fac părul și unghiile de ani de zile, antrenoarea mea de pilates, prietenele mele, puține la număr, dar care m-au ajutat necondiționat atunci când am avut nevoie.

Dacă nu s-ar mai simți mereu în competiție una cu cealaltă, femeile ar crește exponențial.

Atunci când vom înțelege că frumusețea constă în ce e unic la fiecare dintre noi, n-am mai căuta să ne copiem și să ne imităm, ci doar să ne inspirăm – precum ai zis – și să descoperim care e atuul nostru și pe acela să-l punem în evidență. Doar nesiguranța le face pe unele să se creadă pisicuțe de canapea, când au toate calitățile unor leoaice.

O să-ți enumăr câteva femei care m-au inspirat, deși cred că lista ar fi mai lungă: Lauren Hutton, Mica Ertegun, Helen Frankenthaler.

R: Ce ritualuri menite să îți înnobileze viața de zi cu zi ai?

Cristina Jacob: Meditația, ceaiul, dușurile lungi, munca cu grație și pasiune, dansul.

R: Marie Kondo, autoarea bestseller-ului Magia Ordinii, spune că Viața adevărată începe după ce ți-ai pus în ordine casa. Cum este în viziunea ta această afirmație?

Cristina Jacob: Cred că la mine s-ar aplica exact opusul: cred că eu am început să-mi dau voie să trăiesc de foarte curând, de când am început să nu mai fac obsesiv ordine… să și “let it be”.

Cred că viața adevărată înseamnă ceva dezordine, încercări, entuziasme și renunțări.
Viața nu e când alegi cu ochii dintr-o vitrină, ci când răscolești cu ambele mâini într-un coș plin, în căutarea acelui lucru ascuns care te completează.

R: Care sunt brandurile tale preferate și ce te determină să le alegi în detrimentul altora?

Cristina Jacob: Nu am branduri preferate. Am lucruri pe care le prefer în funcție de calitatea sau utilitatea lor și dacă îmi vin bine. Dacă este un “no name”, dar este un material natural – bumbac sau mătase – atunci o să-l cumpăr. Evident că lenjeria intimă e frumos să fie de calitate, și la mine de fiecare dată se asortează cu ce sunt îmbracată, chiar dacă nu mă dezbracă cineva.

Unde mi se pare că o femeie poate investi sunt pantofii și lenjeria intimă. Acolo nu aș face rabat. Pe principiul ”mai puțin și bun”. Port pantofi Manolo Blahnik și Chanel. Și atunci când nu-mi permiteam, aveam 2-3 perechi de pantofi de piele versatili, dar neapărat din piele de calitate.

Parfumul, dupa cum spune și parfumierul meu, e un contre-emploi la delicatețea pe care o are înfățișarea mea. Port un parfum pe care (până acum cel puțin, poate după acest interviu nu o să mai fie valabil) îl purtam doar eu ca femeie, poate pentru că e foarte bărbătesc, deși pielea mea îl alchimizează în ceva mai blând, Duro de la Nasomatto.

Cred că lenjeria, pantofii și parfumul sunt lucruri pe care o femeie trebuie să și le aleagă pentru ea, nu pentru a face să vibreze simțurile vreunui bărbat. Când le alegi și ți se potrivesc, îți oferă o asemenea siguranță, încât orice bărbat te va remarca.

R: Ce produse de beauty și de îngrijire a tenului folosești acum?

Cristina Jacob: Trec printr-o perioadă de tranziție de la adolescență la adult, se pare :)) și am avut câteva episoade de acnee. Acum folosesc Cosmedix, care sunt specifice tratării acestei perioade. Mai folosesc și Biologique Recherche.

Aș adăuga și câteva produse mai tradiționale: muzica, aerul curat și minimum un hohot de râs pe zi.

R: Revin la contul tău de Instagram, unde postezi și fotografii care înfățișează femei îmbrăcate sumar sau chiar goale. Pentru că la noi (și nu numai) nuditatea este încă un subiect tabu, spune-mi, te rog, unde tragem linia între senzualitate și vulgaritate – din punctul tău de vedere – atunci când vorbim despre goliciunea femeii?

Cristina Jacob: Am revăzut de curând câteva filme din anii 60/70/80, am surprins exact acest fenomen… și m-am întrebat de unde a apărut această falsă pudoare? Am devenit mai comuniști decât comuniștii?

Ne ducem către cărți, povești de dragoste, filme și poezie, căutând, conștient sau nu, aproape voyeur-istic goliciunea, fie ea a sufletului sau a corpului. Găsești doza exactă de transparență, atât cât să ne dea acel mister, să vrem să descoperim mai mult?

Acolo este limita dintre sexy și vulgar. E foarte ușor să cazi în vulgar, ajunge să arăți atâta cât să nu mai lași niciun loc pentru imaginația celuilalt.

Dacă vrei un exemplu, e ca atunci când aștept o îmbrățișare și ți-o cer cu privirea, I drag you with my eyes… și atunci când îți sar în brațe. Orice este agresiv e condamnat să fie vulgar, chiar o privire. Mai ales o privire!

Contul meu de instagram este un exercițiu care mă ține activă și emoțional stimulată de imagini și de frumos, pe care-l împărtășesc cu voi, cei care mi-ați devenit deja complici.

R: Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Acum. Fericirea pentru mine a devenit acum. Acest moment. Parfumul unei flori e acum, gustul unui fruct e acum, lumina aia de după-amiază, filtrată prin praful străzii, e acum.

Fericirea nu o mai caut undeva departe, ci o iau din ce găsesc. Am crescut un pic, atât cât să aflu că ea nu depinde de ceva sau cineva, ci doar de mine.

Sigur că am dorințe și vise, proiecte de viitor, dar ele sunt construite până la urmă dintr-o acumulare de ”acum”. Ce e de făcut acum? Ce e prioritar? Acel lucru care e necesar să-l fac acum merită să-l fac cu toată energia și bucuria de care sunt capabilă. Am descoperit că fericirea nu e un sentiment pe care-l primesc, ci cel pe care mi-l provoc când mă implic în ce fac cu generozitate. Încearcă, merită!

Foto: Andrei Runcanu

Mai poți citi:

Bianca Popescu, despre arta de a trăi frumos

Mara Coman, Editor-in-Chief Harper’s Bazaar, o pledoarie pentru frumos

Anca Lungu: Avem nevoie de un scop pentru ca viata noastra sa capete sens

Andreea Banita-Maitre Fleuriste: pentru mine, autenticitatea unei mirese este cel mai valoros lucru

Dana Chels: scurta lectie despre bun gust…si simt

Pentru mai multe povești despre oameni inspiraționali și locuri faine, despre mine, mă poți urmări și pe Instagram.