If you don’t like to read, you haven’t found the right book, spunea J.K. Rowling. Ei bine, pot să îți garantez că până vei termina de citit acest interviu, vei rezona cu cel puțin un titlu dintre cele recomandate de Luisa: unele scrise de autori români, altele – din categoria celor motivaționale, cărți care au stat la baza unor filme sau din care poți deprinde lecții de viață dintre cele mai frumoase.
Ce mai admir foarte tare la Luisa este fascinația ei pentru cultura asiatică, iar explicațiile pe care le oferă ea la finalul interviului sunt inspiraționale și tocmai bune de aplicat pentru oricine și-a propus să trăiască (mai) fain și (mai) conștient.
R: Am scris pe ralucaharabagiu.com un articol intitulat Cele mai frumoase cărți, cele mai faine lecții despre viață. Care sunt cele mai frumoase cărți din care ai învățat tu cele mai faine lecții despre viață, Luisa?
Luisa: Aș începe cu Mândrie și prejudecată, de Jane Austen, una dintre cărțile citite în adolescență, care mi-a oferit două lecții importante de viață: un caracter frumos întrece un aspect fizic frumos și este ok să fii diferit. Elizabeth Bennet, eroina cărții, este un personaj atipic pentru perioada victoriană în care trăiește: nu foarte frumoasă și nici foarte preocupată de asta, dar cu un fel de a fi fascinant, cu umor, cu inteligență și mai ales cu un curaj de a fi diferită și de a-și urma inima. Cred că a fost o lectură definitorie pentru mine în perioada adolescenței. Și aș recomanda-o și acum adolescentelor, it never gets old. ☺
Este cu atât mai importantă într-o eră a social media în care fetele sunt expuse constant unor standarde de frumusețe imposibile și denaturate…De aici pot învăța că frumusețea nu înseamnă totul, că ar trebui să își cultive mai ales mintea și spiritul, și că dacă își urmează cu încredere drumul lor în viață, fără să se raporteze la ce spune societatea, la final vor fi „răsplătite”. ☺
Cred că orice tânără care citește această carte o va închide având mai multă încredere în ea, în frumusețea ei, în lucrurile care o fac unică, specială și demnă de iubire.
Alte cărți demne de menționat, care mi-au oferit lecția curajului, sunt Wild și Tiny Beautiful Things, Cheryl Strayed, precum și Bird by Bird, Anne Lamott. Cărți pe care le recomand oricui. Am învățat de aici lecția curajului de a face ceva chiar dacă te simți impostor în primă fază – în cazul meu, mi-au dat curajul de a porni blogul despre cărți, una dintre cele mai bune decizii ale mele.
Mă temeam să scriu pentru că simțeam că nu am dreptul, nu sunt destul de talentată să fac asta. Aceste cărți mi-au dat curajul de a scrie, de a porni blogul. Și asta, pe lângă faptul că m-a făcut fericită, a adus o mulțime de lucruri frumoase în viața mea. Oameni care mi-au scris că sunt inspirați de recomandările mele, de fragmentele din cărți pe care le împart cu ei, oportunități profesionale și prietenii online.
Apoi, Despre arta simplității, a lui Dominique Loreau, o carte care mi-a deschis ochii în privința consumerismului, a aglomerării de obiecte din viața și din casa mea. Această carte a dat tonul pentru mine, am studiat mai departe problema, am descoperit minimalismul datorită ei.
Nu sunt o minimalistă în adevăratul sens al cuvântului, însă m-am schimbat enorm în ultimii 5 ani pornind de la această carte. Cumpăr foarte puțin, păstrez puține lucruri, și asta mă face să mă simt eliberată, liniștită și senină. A dispărut tentația de a achiziționa tot felul de lucrușoare, de a fi înconjurată de sute de lucruri, de „a avea”. Și a fost înlocuită cu colecționarea de momente, călătorii, experiențe. ☺
Strâns legată de simplitate și minimalism este și cartea lui Robert Kyosaki, Tată bogat, tată sărac. Este o carte de educație financiară, nu despre minimalism, dar spun că este strâns legată de lecturile din sfera asta pentru că m-a ajutat să îmi fac și mai bine ordine în stilul de viață. Am devenit mai atentă la ceea ce cumpăr și mai ales am învățat să regândesc relația mea cu banii.
Această carte a dat tonul incursiunii mele în lumea educației financiare, ceea ce m-a ajutat să îmi pun în ordine finanțele în ultimii ani, cu rezultate la care nici nu visam inițial. Am învățat ce înseamnă disciplina financiară, faptul că banii mei înseamnă de fapt timp, timpul investit ca să îi fac, timp prețios din viața mea pe care apoi îl arunc aiurea pe obiecte de care nici măcar nu am nevoie… Una dintre marile lacune ale sistemului educațional este faptul că nu ne învață cum să ne gestionam finanțele. Și de aici rezultă adulți cu un comportament financiar defectuos, cu anxietate legată de bani și de lipsa lor, certuri cu partenerul de viață… O mulțime de probleme și anxietăți din viața de zi cu zi pornesc de la bani. Și deși scopul meu în viață nu este să fac bani sau să fiu „bogată”, cred că o relație sănătoasă cu banii îți poate îmbunătăți viața considerabil.
R: Există vreo carte căreia îi datorezi pasiunea pentru citit?
Luisa: Uite, interesant că mă întrebi asta acum pentru că mi-am adus aminte recent de prima carte citită și de autorul care mi-a deschis poarta către această frumoasă lume. Am vizitat Vianden, Luxemburg, unde Victor Hugo a stat în exil o perioadă.
Acum, casa unde a locuit este muzeu, strada pe care se afla îi poartă numele, iar vis-a-vis de casa lui se află un hotel cochet numit Victor Hugo. ☺ Cartea lui, Mizerabilii, este prima carte mai serioasă pe care am citit-o și cea care mi-a deschis apetitul pentru lectură. Țin minte și acum, cred că aveam 6 ani și iubeam desenele animate Cosette, care se difuzau atunci pe TVR. Mama mi-a atras atenția că desenele sunt realizate după o carte celebră, Mizerabilii, pe care mi-a și cumpărat-o – era o ediție pentru copii, în 3 volume ilustrate, fiecare volum spunând povestea unui personaj al cărții (Cosette, Garvroche și Jean Valjean).
M-a impresionat teribil, mi-a plăcut, mi s-a părut că odată cu acea carte am pășit pe un tărâm magic. Iar autorul mi-a rămas pentru totdeauna în suflet.
R: Care este citatul tău preferat?
Luisa: ‘Odette se născuse cu un dar: bucuria. În străfundul ființei ei sălășluia probabil o orchestră de jazz care cânta ritmuri antrenante și melodii trepidante. Nicio greutate nu o descumpănea. În fața unei probleme, căuta soluția.’
Este un citat de Eric-Emmanuel Schmitt, din Cea mai frumoasă carte din lume. Mă regăsesc în acest citat din mai multe puncte de vedere și, mai ales, mă inspiră. În primul rând pentru că iubesc muzica, sunt înconjurată de muzică non-stop, ascult chiar și când lucrez. Apoi, pentru că, la fel ca Odette, sunt o fire optimistă și, nu în ultimul rând, pentru că de fiecare dată când am o zi mai proastă mă gândesc la acest fragment și mă motivează să îmi recapăt bucuria de a trăi.
R: Citești cărți motivaționale? Ce titluri recomanzi din zona aceasta?
Luisa: Deși pasiunea mea pentru citit a început datorită beletristicii, destul de devreme am „virat” către nonficțiune. Nu am început cu motivaționale, ci am ajuns la ele datorită filosofiei și psihologiei, care constituie de fapt baza de la care au pornit cărțile motivaționale. În adolescență, m-a marcat foarte mult un fragment dintr-un dicționar de filosofie pe care îl citeam, care spunea așa:
Omul se creează pe sine. Omul este propriul său Dumnezeu. (Schopehauer)
După ce am citit asta, mi-am dorit să văd cum anume se poate crea omul pe sine și cum pot face astfel încât să mă creez pe mine cât mai bine. ☺ Asta mi-a deschis ușa către cărțile motivaționale și așa am ajuns la lecturile din sfera asta.
Am citit zeci și zeci de cărți motivaționale, însă cele mai bune, din punctul meu de vedere, sunt cărțile precursoare celor motivaționale așa cum le știm astăzi. Aș recomanda oamenilor să meargă direct la sursă și să citească filosofii stoici care sunt baza literaturii motivaționale din ziua de azi. Seneca, Marcus Aurelius – aici găsiți toată motivația de care aveți nevoie. După atât de multe lecturi din sfera asta, pot să vă spun că toate cărțile moderne pe această temă sunt variații ale acestor cărți. ☺ Nu mă mai satur să recomand oamenilor să citească filozofie stoică.
Dar, ca să recomand și ceva din sfera motivațională actuală, aș spune următoarele:
Grit, de Angela Duckworth. Pornind de la propria poveste – aceea de fiică a unui om de știință care îi deplângea frecvent lipsa de „geniu” – Angela Duckworth descrie dificultățile de care s-a lovit de-a lungul carierei sale și care au condus-o spre ipoteza că secretul realizărilor excepționale nu este, de fapt, talentul, ci o combinație unică de pasiune și perseverență pe care ea o numește grit.
Filosofie pentru viață, de Jules Evans, aduce laolaltă doisprezece filosofi care să ne învețe lucruri ce sunt adeseori scoase din educația modernă: cum să ne stăpânim emoțiile, cum să ne purtăm în societatea de azi, cum să trăim o viață armonioasă. Aceștia ne învață arta dezvoltării personale (Cicero spunea că filosofia ne învață să fim proprii noștri doctori), însă o dezvoltare personală de cel mai bun soi, care ne deschide mințile și ne conectează cu societatea, știința, cultura și cosmosul.
Obstacolul este calea, Ryan Holiday ne oferă o formulă pentru a prospera nu doar în ciuda problemelor, ci datorită acestor obstacole – ne învață să ne transformăm slăbiciunile în puncte forte.
R: Ce cărți scrise de autori români recomanzi?
Luisa: Voi recomanda câțiva autori români contemporani care îmi plac mult. Deși lista mea este mai lungă, mă rezum la trei.
Plec, Cristina Andone. O carte de ficțiune scrisă cu umor și vervă, ce explorează cum, de ce sau când să pleci dintr-o relație, de la un job, din orice context care amenință să devină nepotrivit pentru tine.
George Arion, Insula cărților – o carte de ficțiune extraordinară, o adevărată odă închinată cărților, scrisă cu mult talent. Arion este unul dintre autorii mei preferați. Scrie excelent.
Casa din Strada Sirenelor, Octavian Soviany – un alt autor român contemporan care scrie excelent. Este o poveste care îmbină foarte bine misterul și astrologia. Am citit-o în câteva ore, fără să o las din mână.
R: Ce cărți autobiografice sunt pe lista ta de favorite?
Luisa: Pentru mine, Jurnalul lui Tolstoi este o adevărată carte de dezvoltare personală. Pe tot parcursul jurnalului, Tolstoi își disecă defectele și își repetă regulile pentru îndreptare ca pe o mantră. Din acest punct de vedere, jurnalul său este un soi de îndreptar al caracterului, o carte care te ajută la dezvoltarea personală. Parcă citind frământările sale nu te mai simți vinovat pentru defectele tale, dacă până și un om ca el s-a zbătut să devină mai bun. Și mai ales, te încurajează să devii un om mai bun, din toate punctele de vedere.
Autobiografia lui Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Americii și o figură venerată în lumea politicii, dar eu îl apreciez în special pentru scrierile sale. Autobiografia sa este una dintre cele mai bune cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit vreodată.
Victor Hugo, Autobiografia mea intelectuală, unde vorbește cu precădere despre rolul artei și al literaturii în viața noastră și explică în ce fel ne transformă în oameni mai buni. Este o carte care îți dă de gândit și conține pasaje extraordinare despre artă și literatură.
R: Care sunt filmele inspirate din cărți care ți-au plăcut cel mai tare?
Luisa: Seria Harry Potter este pe primul loc – filmele redau foarte bine spiritul cărților și le-am revăzut de nenumărate ori. Mă uit la toate de Crăciun și îmi dau o stare de bine, îmi aduc aminte de copilărie. ☺
Mândrie și prejudecată cu Keira Knightley în rolul principal – este un film atât de frumos din punct de vedere vizual, iar Keira redă atât de bine spiritul eroinei din carte.
The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society este o altă ecranizare bună – un film atât de cald și frumos. Îmi dă o stare de bine.
R: Nu sunt musai o minimalistă, dar aglomerația de orice fel imi creează anxietate, așa că păstrez doar cărțile care m-au inspirat și mi-au plăcut dincolo de cuvinte. Tu păstrezi toate cărțile pe care le citești?
Luisa: Înțeleg ce spui, nici eu nu mă consider minimalistă însă, la fel, încerc să reduc numărul de lucruri pe care le dețin și mai ales să cumpăr cât mai puțin. În ultimii ani, am ajuns să cumpăr extrem de rar lucruri – fac shopping de câteva ori pe an și cam asta este.
În privința cărților, recunosc că îmi vine mai greu să mă abțin. În primul rând că primesc o sumedenie de cărți de la diverse edituri, noutăți literare. Apoi, pentru că îmi place la maxim să cutreier prin librării și să cumpăr cărți – este una dintre activitățile mele favorite. Însă dacă la achiziție mă controlez mai greu, în ceea ce privește păstrarea lor sunt mai ordonată și mai reținută.
Păstrez doar cărțile care mi-au plăcut foarte mult sau titluri clasice pe care le-am citit în copilărie, adolescență, studenție și care mi-au rămas în suflet. În rest, le ofer cadou prietenilor, în funcție de preferințele lor, sau le donez. Nu vreau să ajung hoarder, să păstrez cărți doar de dragul de a le avea în bibliotecă, de a ocupa spațiul.
Mai ales că pentru mine cărțile nu sunt obiecte care dau bine pe rafturi – biblioteca mea reflectă 100% gusturile mele literare și conține doar cărțile care m-au impresionat cu adevărat.
R: Citesc cărțile mele preferate de mai multe ori pentru că mă fascinează modul diferit în care mă raportez la ele odată cu trecerea timpului. Trăiești și tu această experiență cu anumite cărți?
Luisa: Da, și eu mă raportez diferit la cărți în funcție de perioada pe care o traversez. Încă din copilărie citesc destul de ordonat și îmi fac diverse însemnări pe cărți, pun post-it-uri pe paginile cu fragmente care mi-au plăcut sau mi-au dat de gândit.
Și se întâmplă des să le recitesc peste o vreme și să interpretez complet diferit ceea ce mi-am notat în trecut. Sau să aibă o altă însemnătate pentru mine, sau, dimpotrivă, să nu mai rezonez cu ceea ce mi-am notat… Cred că odată cu trecerea anilor, ne schimbăm și ne raportăm diferit la cărți și filme care ne pot transmite gânduri sau mesaje diferite în perioade diferite ale vieții.
R: Ești in charge cu rubrica Ce citesc vedetele a site-ului cosmopolitan.ro. Ce titluri ți-au fost recomandate de curând?
Luisa: Să știi că mi-am notat câteva dintre recomandările făcute de vedetele pe care le-am intervievat pentru această rubrica. Oana Cuzino mi-a recomandat Bolder de Carl Honore și mă tentează să o citesc, iar actrița Elvira Deatcu mi-a recomandat Inocenții de Ioana Pârvulescu.
R: Pe site-ul tău – luisaene.ro – ai o rubrică intitulată Cultura asiatică. Ce anume te inspiră, te provoacă, te fascinează la cultura asiatică, Luisa?
Luisa: În primă fază, cultura est-asiatică (Taiwan, Coreea, China și Japonia) m-a atras prin exotismul ei. Apoi, ușor, ușor, citind mai multe cărți, urmărind filme, documentare despre istoria și cultura lor, mi-am dat seama că mă atrage „firul roșu” care leagă aceste țări între ele: ambiția, determinarea și puterea de muncă.
De exemplu, Coreea de Sud, o țărișoară mică și firavă care atârnă ca o picătură de rouă pe coasta Asiei de Est, s-a transformat în câteva decenii, dintr-o țară săracă, măcinată de război civil și de ocupația dură a Japoniei, într-una dintre cele mai bogate țări de la ora actuală. Un progres incredibil, având în vedere locul de unde au pornit. Se spune că pentru a-și plăti datoria externă, în anii ’80, coreenii de rând și-au donat statului tot ceea ce aveau de valoare, inclusiv verighetele de nuntă…
Eu admir foarte mult acea tărie de a înfrunta nedreptățile, un start slab, o condiție precară, pentru a ieși biruitor apoi în „lupta” cu viața. Și de asta mă inspiră atât de mult istoria unor țări precum cele asiatice – pentru că au pornit de la o sărăcie cruntă și, cu toate acestea, au ajuns unde au ajuns. E nevoie de o mare tărie de caracter pentru asta.
Uite, că tot mă întrebai de cărți motivaționale mai sus, eu consider carte motivațională și o carte de istorie, într-o anumită măsură. Pentru că vezi povești adevărate acolo, vezi oameni, națiuni care s-au zbătut pentru o viață mai bună și unii chiar au reușit. Și poți trage niște lecții, niște concluzii. De exemplu, din istoria Coreei poți învăța despre solidaritate, ambiție, forță sufletească, putere de muncă și multe altele. Pe care le poți aplica în propria viață.
Un alt exemplu din cultura asiatică care mă inspiră la fel de mult este conceptul japonez Kintsugi, arta de reparare a ceramicii sparte cu lac auriu. Cioburile sunt amplasate laolaltă și împreună formează un obiect mai frumos decât cel inițial grație decorării cu aur. În loc să fie aruncat sau criticat pentru defectele sale, obiectul devine mai valoros ca oricând, întrucât deformarea sau defectul său se transformă în punctul forte, prin intermediu artei kinstugi, sporindu-i frumusețea.
Pentru mine, acest concept Kintsugi reprezintă o metaforă irezistibilă, pentru că eu consider că dificultățile pe care le înfruntăm ne modelează și ne transformă în ceea ce suntem. La fel cum e nevoie de sare pentru a intensifica gustul, luptele pe care toți le avem de dus fac parte din istoria, identitatea și povestea noastră. În loc să încercăm să ne ascundem cicatricile, Kintsugi ne încurajează să le celebrăm, sărbătorind felul în care acestea ne definesc. Nimic nu este distrus definitiv, oricât de dureroasă ar părea inițial o anumită experiență.
Iar într-un registru mai pragmatic, kintsugi ne îndeamnă să fim consumatori mai atenți și mai responsabili.
Să nu fim victimele trecătoarei mode, ci să prețuim propriile obiecte vestimentare, concentrându-ne asupra procesului de reparare, în loc să renunțăm și să le înlocuim cu unele noi. Este spre binele mediului înconjurător, al conturilor noastre bancare și ne scutește de supraagolomerare.
Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile și ideile care mă fac să mă simt atrasă de cultura asiatică.
R: Ce înseamnă pentru tine fericirea?
Luisa: Pentru mine, fericirea înseamnă în primul rând libertate – libertatea de a alege ce fac, când fac și cum fac.
De a călători, de a mă bucura de lume, de cărți, de idei, de oameni. Dar cred că această fericire nu ne pică din cer, ci trebuie să ne-o construim. Pentru mine este un proces continuu – cu fiecare an las în urmă lucruri, obiceiuri, oameni care nu mă mai fac fericită și descopăr alte lucruri, oameni, activități.
La fel ca pentru orice lucru bun din viața mea, pentru fericire eu muncesc. ☺
Dar nu în sensul clasic, ci în sensul că analizez constant ce mă face fericită, ce îmi dă o stare de bine și cum să am mai mult din acel „ceva” în viața mea pentru a spori aceste momente. Asta așa, la nivel macro. La nivel micro, pentru mine, fericirea constă în momente simple, când mă simt senină și lipsită de griji – de exemplu, o zi petrecută la munte, cu o carte bună în mână și cu telefonul pe silent. Sau ore în șir în care stau cu logodnicul meu și discutăm despre toate și despre nimic, de la sensul vieții și până la existența extraterestrilor. ☺
Mai poți citi:
Atomic Habits, James Clear – despre importanta obiceiurilor in viata noastra
Despre Arta relaxarii: 10 activitati care ne garanteaza odihna
Hud Ranat, Cecilia – de ce merita citita?
Cartile motivationale – cu ce rezonez si cu ce nu?
Cele mai frumoase carti, cele mai faine lectii despre viata
Minimalismul- de unde ne inspiram?
Minimalismul – moft sau necesitate?
